Ave Crux, Spes Unica

   Autorul acestei carti este sf. Francisc de Sales (1567-1622), episcop si Învatator al Bisericii, pe care liturgia îl comemoreaza în fiecare an la 24 ianuarie. A fost episcop de Geneva (cu sediul la Annecy), remarcându-se printr-un zel deosebit fata de sufletele ce i-au fost încredintate spre pastorire. Cartea a fost tradusa în limba româna de catre pr. dr. Eduard Ferent, profesor emerit de teologie dogmatica la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi.

   Acest volum deschide o noua colectie – „Maestri ai spiritualitatii” – pe care Editura „Sapientia” o propune celor interesati sa cunoasca mai bine gândirea si opera clasicilor spiritualitatii catolice.

Spiritualitatea familiei

Există două tipuri de concepţii despre lume: cea oferită de religii şi de mituri şi cea propusă de ştiinţă.

Religiile susţin un adevăr global, imanent, etern, complet, care include, în egală măsură, Natura şi Omul.

Ştiinţa propune un scenariu parţial, provizoriu, în care omul este doar un element al Naturii, al cărei produs este.

Pe lângă ambiţia comună de a furniza o concepţie coerentă despre lumea sensibilă, religia şi ştiinţa ocupă acelaşi spaţiu: acela al gândirii umane.

Prin urmare, nu trebuie să ne mirăm că între aceste două maniere de a aborda lumea, de a o înţelege, de a i te raporta, a existat competiţie, chiar conflict. Pe parcursul secolelor, religiile au fost cele care au deţinut supremaţia, oferind oamenilor un adevăr imuabil şi indispensabil. Astăzi este mai degrabă invers, ştiinţa ocupă centrul lumii, ori cel puţin pe acela al civilizaţiilor.

Trăim într-o perioadă în care ştiinţa este mai puternică, mai acaparatoare, mai savantă ca niciodată, dar, în acelaşi timp, mai contestată, mai criticată, mai acuzată. Centru al lumii, ea a devenit, deodată, şi cauza tuturor relelor sale.

Prin alcătuirea sa, chiar prin metodă, ştiinţa „l-a exclus” pe Dumnezeu din „domeniul” său. Cu alte cuvinte, ea refuză ca în concepţia sa despre lume, în explicaţia sa, să permită să intre o forţă „supranaturală”. Dar, în acelaşi timp, ştiinţa, prin ea însăşi, are puterea de a nega existenţa lui Dumnezeu?

Prin urmare, această carte a fost scrisă cu scopul de a răspunde la această întrebare. Fără tabuuri, fără idei preconcepute, cu unicul simbol care trebuie să rămână regula societăţilor civilizate: toleranţa. 

Anul 2020 este pentru părintele și profesorul Maximilian Pal un an în care Facultatea de Teologie Pastorală din cadrul Institutului Teologic Franciscan Romano-Catolic din Roman (Neamț) vrea să-l aniverseze într-un mod deosebit, specific ambientului universitar, dedicându-i acest volum omagial cu ocazia împlinirii a 25 de ani de cercetare științifică și predare a cursurilor de drept canonic.

Vino, Fii Lumina Mea.

Astăzi, Liturghia este modalitatea ce mai sigură și mai firească prin care Isus vine în întâmpinarea noastră. Este o lucrare dumnezeiască, purtând în ea atâta bogăție, încât cardinalul Giacomo Lercaro repeta adesea: „Mai presus decât Liturghia este doar raiul!

Străbătând anul. Calendarul inimii.

Părintele Rafael Friedrich - mărturisitor al credinţei într-o ţară comunistă

Această mică antologie de gânduri şi meditaţii s-a născut din nevoia de a oferi persoanelor devotate Sfântului Pius de Pietrelcina o lucrare uşor şi rapid de consultat, având mare grijă să se evite orice fel de banalizare. Gândurile cuprinse în această broşură au fost extrase exclusiv din Epistolarul lui Padre Pio, ce cuprinde scrisori din anii 1910-1923 către directorii săi spirituali şi către fiii şi fiicele spirituale.

 Volumul de fata nu are pretentia de a fi o tratare completa, o cercetare erudita sau specializata asupra fiecarui aspect al teologiei pastorale, ci vrea sa fie mai mult un instrument sau un manual pentru a introduce si a favoriza cercetarea si reflectia în acest domeniu, pentru a creste împreuna în constiinta de a împlini misiunea comuna primita de la Cristos cel înviat si în cautarea unei fidelitati tot mai mari fata de aceasta misiune.

În această carte de spiritualitate, părintele Pierre-Herve Grosjean ne împărtășește din roadele slujirii sale preoțești, din numeroasele sale întâlniri și din experiența sa. Publicul căruia i se adresează sunt creștinii de toate vârstele, cu diferitele lor vocații și responsabilități, iar stilul este franc și entuziast.

A fi pregătit înseamnă a trăi viața din plin, așa cum este ea. Părintele Grosjean ne propune zece repere spirituale care să ne lumineze și să ne ajute în trăirea autentică a propriei vocații. Sunt zece mediatții care, una după alta, ne vor dărui înțelepciune, putere, alinare și încredere.

Întâlnindu-i pe creștinii din Irak, pe martorii speranței în mijlocul violențelor provocate de Isis, dialogând cu îndoielile și neprevăzutul tinerilor din Londra, cunoscând bine carisma Sfântului Dominic, „sfântul căruia îi plăcea să bea și să facă gălăgie”, Timothy Radcliffe ne invită să descoperim o credință care este întotdeauna o surpriză, o fereastră spre misterul pentru care am fost creați și care ne așteaptă să ne facă să ne simțim acasă.

SĂ FIM PRIETENI SAU SĂ AVEM PRIETENI? O modalitate de a ne cunoaşte pe noi înşine şi pe ceilalţi

A fi prieteni este o stare afectivă: este o componentă a personalității. Adevărata prietenie nu creează dependență,ci libertate.Iată câteva caracteristici ale unei relații autentice de prietenie,care se traduce într-o veritabilă alegere de viață. Cât despre celelalte ingrediente,aceste pagini sugerează câteva dintre ele, simple dar deloc evidente.........

Necesara convertire

În această lucrare, Biroul pentru Evanghelizare și Cateheză (BEC) al Eparhiei de Cluj-Gherla propune un instrument în ajutorul cateheților, al preoților, al persoanelor consacrate și al laicilor, care se îngrijesc de buna pregătire a copiilor în vederea integrării depline în viața sacramentală a Bisericii.

Aceste pagini oferă un fel de „bune practici” care, cu discernământul de rigoare, pot fi adaptate și aplicate în cateheza de pregătire pentru primirea Sacramentelor Spovezii și a Euharistiei.

În cartea Din Staţiune în Staţiune, Jansen ne conduce prin această rugăciune bogată, imaginativă. Cu fiecare meditaţie bazată pe Scriptură, el ne invită să intrăm într-o poveste care încă nu s-a terminat. Ne arată modul în care întâmplările de pe Calvar încă se mai derulează în vieţile noastre, în fiecare zi. Începem să conştientizăm că „viaţă spirituală” este o expresie redundantă; după cum scrie Jansen: „Toată creaţia şi toate experienţele noastre sunt în mod misterios pline de Duhul lui Dumnezeu. Totul este spiritual, de la persoana care a fost miraculos vindecată de o boală până la treburile banale de zi cu zi, cum ar fi spălatul vaselor”.

Compendiul, pe care îl prezint acum Bisericii Universale, este o sinteză fidelă și sigură a Catehismului Bisericii Catolice. El cuprinde, în mod concis, toate elementele esențiale și fundamentale ale credinței Bisericii, astfel încât constituie, după cum a fost dorit de predecesorul meu, un fel de vademecum, care să permită persoanelor, credincioase sau nu, să cuprindă, înt-o privire de ansamblu, întreaga panoramă a credinței catolice.
Compendiul oglindește în mod fidel în structură, în coținut și în limbaj Catehismul Bisericii Catolice, care va avea în această sinteză un ajutor și un stimulent pentru a fi cunoscut și aprofundat mai mult.
Încredințez, așadar, acest Compendiu, înainte de toate, întregii Biserici și fiecărui creștin în particular, pentru ca datorită lui să poată găsi, în acest al treilea mileniu, un elan nou în misiunea reînnoită de evanghelizare și de educare la credință, care trebuie să caracterizeze fiecare comunitate eclezială și pe fiecare credincios în Cristos, de orice vârstă și din orice națiune. Ănsă acest Compendiu, prin concizia, claritatea și integritatea sa, se adresează oricărei persoane, care, trăind într-o lume dispersivă și cu mesaje multiple, dorește să afle calea vieții, adevărul, încredințat de Dumnezeu Bisericii Fiului său.
Papa Benedict

Valerio Albisetti, psiholog cu o experienţă de douăzeci de ani în psihoterapia cuplului, prin intermediul acestei cărţi, doreşte să ofere un parcurs bine definit pentru identificarea şi rezolvarea problemelor din relaţiile conjugale. Căsătoria este un pas care se face în doi din ziua în care cuplul, printr-un „da” reciproc, îşi pecetluieşte uniunea pentru toată viaţa şi trăieşte un sacrament sfânt de iubire. Dar ce se întâmplă atunci când în căsătorie intervine rutina, obişnuinţa, indiferenţa, trădarea? Pentru a depăşi asemenea blocaje conjugale, şi pentru însănătoşirea şi consolidarea relaţiei de cuplu, V. Albisetti a elaborat o metodă de psihoterapie prin care soţii sunt îndemnaţi să se angajeze într-un proces de autoanaliză, de cunoaştere, de acceptare şi de reînnoire a relaţiei.

Meditatii

În cartea Maria în aparițiile sale, reeditată postum, părintele și profesorul universitar Claudiu Dumea reunește 20 de prelegeri ținute pe tema celor mai cunoscute apariții ale Maicii Domnului (Loreto, Guadalupe, Lourdes, Fatima, Akita), subliniind actualitatea și semnificația fiecăreia pentru lumea zilelor noastre.

Cartea este un ajutor practic pentru persoanele aflate în dificultate, suferinde, distruse, deprimare, pesimiste şi care nu reuşesc să găsească acea seninătate de fond care este baza unei personalităţi sănătoase, deschise, bucuroase, care permite oricum râsul din inimă. Omul are mari dificultăţi în a accepta durerea, bolile şi, cu atât mai mult, moartea. Tocmai de aceea ar trebui să învăţăm să râdem cu inima. A avea o inimă veselă ne permite să fim încă integri după ce am trecut peste nenumărate necazuri, mii de suferinţe, încă încrezători în noi înşine, după ce am suferit mii de violenţe, defăimări, abuzuri, răutăţi, încă şi mai hotărâţi să mergem înainte după ce am înfruntat durere, boli. A învăţa să râzi cu inima îţi permite să ieşi din întunericul lipsei de sens, te ajută să renaşti.

YOUCAT - Biblia. Biblia Bisericii Catolice pentru tineri

Cu puțin înainte de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial, Helena Kowalska (1905-1938), o tânără poloneză simplă, fără educație, primește o chemare aparte. Îmbrăcând haina călugărească la 21 de ani și luînd numele de sora Maria Faustina , tânăra începe să noteze, la cererea duhovnicului ei, cuvintele pe care Isus i le adresează: „Te trimit cu milostivirea Mea la oamenii din lumea întreagă. Nu vreau să pedepsesc lumea, ci doresc să o vindec, strângând-o la Inima Mea Milostivă.” Se naște astfel acest „Mic Jurnal” în care umila călugăriță relatează marea experiență a Milostivirii lui Dumnezeu în sufletul ei, precum și misiunea de a împărtăși această milostivire cu lumea întreagă. Deși a murit necunoscută, iar mesajul său a trecut printr-o perioadă de contestare (așa cum Isus Însuși îi prezise), sora Faustina Kowalska este astăzi salutată cu cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea care a numit-o „marea apostolă a Milostivirii lui Dumnezeu pentru timpurile noastre”. Într-adevăr, la 30 aprilie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea o ridică la cinstea altarelor declarând-o sfîntă. În omilia rostită cu această ocazie, Suveranul Pontif a arătat că mesajul de milostivire transmis de Sf. Faustina KOwalska este de maximă urgență la începutul acestui nou mileniu. Încrederea de copil, simplitatea, intimitatea cu Isus, precum și o profundă cunoaștere a realităților spirituale, sunt caracteristicile definitorii ale misticii pe care o descoperim în paginile Micului Jurnal. „Numai dragostea are sens- scrie Sfânta Faustina. Ea dă celor mai mici fapte dimensiunea infinitului”. Cum a putut Sf. Faustina să crească în încrederea și intimitatea tot mai profundă cu Mântuitorul? Ce promisiuni i-a făcut El? Descoperă toate acestea citind Micul Jurnal, o carte care îți va schimba sufletul.

Istoria oamenilor este caracterizată de manifestarea dorinței de reînnoire la nivel personal, de schimbarea în bine a moravurilor în societate și de revigorarea spiritului binelui comun în instituțiile publice. Această dorință o simte fiecare dintre noi în mod constant de-a lungul vieții, chiar dacă nu cu aceeași intensitate. Momentele tari sînt atunci cînd observăm că s-a creat o formă de sclavie, de violență, de dependență sau de nedreptate. Postul Mare este un timp potrivit pentru a verifica statutul dorinței noastre de schimbare și de înnoire. Meditațiile despre Postul Mare vor să fie, cu toată modestia, un ghid pe drumul care duce spre eliberarea de actualele forme de sclavie și spre înnoirea relațiilor cu ceilalți oameni, cu lumea și cu Dumnezeu. Pun în mîinile cititorilor acest volum cu speranța că enigma morții și drama păcatului vor fi mai ușor de suportat aici, pe pămînt, și împreună cu Christos Răstignit-Înviat, le vom birui. (Autorul)

Ce vreau eu este iubirea. Un itinerar biblic

Într-o duminică de Crăciun, după Liturghia solemnă din catedrala Sfântul Iosif, o doamnă m-a prins cu putere de braț și mi-a șoptit la ureche: „Parcă aș fi văzut școala noastră. Ah, cât mi-e de dor!” . Era o fostă elevă a școlii patronate de „maici”, cum li se spunea surorilor din Congregatio Jesu. S-a născut astfel ideea acestui volum aniversar care, la împlinirea a 160 de ani de la înființarea Școlii Pitar Moș, reunind documente, fotografii de epocă și mărturii oculare, readuce în amintirea contemporanilor o importantă și zbuciumată pagină de istorie. ( Sora Daniela Mre, CJ)

În cartea sa, pr. Lucian ne amintește că scopul sacramentelor în viața Bisericii este de a-l conduce pe om, încă de pe acest pământ, la comuniunea cu Dumnezeu. De aceea, sacramentele nu sunt doar noțiuni sau rituri, ci evenimente de trăit.
Autorul ne ajută să reflectăm despre fiecare sacrament în parte, despre simbolurile, riturile și semnele specifice sacramentelor. Catehezele propuse aici, sub formă de învățături spirituale, sunt structurate în trei părți pentru fiecare sacrament: fundamente biblice, mărturii patristice și meditații spirituale pentru a trăi astăzi ca discipoli ai lui Cristos.
Aceste reflecții se doresc a fi ca un îndrumător în trăirea vieții sacramentale în Biserică pentru a ne bucura de roadele spirituale, de folos sufletului și trupului, în urmarea lui Cristos.

Euharistia este în Biserică culmea împăcării oamenilor cu Dumnezeu și între ei, pentru că ea reprezintă patima și moartea răscumpărătoare a lui Cristos și sacramentul prezenței sale reale.

De câte ori nu ne-am hotărât, în preajma Postului Mare, că vom trăi acest post diferit. Ne-am spus că de această dată chiar vom respecta, pe tot parcursul postului, deciziile pe care le-am luat la început! Am vrea să trăim mai profund Pătimirea lui Isus, să fim mai consecvenţi în rugăciune, în fapte bune, am vrea ca aceste câteva săptămâni să ne aducă mai aproape de Dumnezeu şi să ne facă oameni mai buni.

Nu ştim dacă acest jurnal va reuşi să atingă un scop atât de măreţ, dar poate va fi măcar un pas mic spre îndeplinirea lui. Este presărat cu îndrumări şi provocări zilnice, dar să le luăm doar ca pe nişte sugestii şi nu ca pe obligaţii. Să ne simţim liberi să îl folosim cum credem noi că ne ajută mai mult! Fie că scriem, sau desenăm, sau doar ne gândim, însuşi faptul de a deschide acest jurnal în fiecare zi din timpul Postului Mare va fi un mic sacrificiu de timp adus Tatălui, o mică rugăciune, un mic gând trimis spre Cer. Iar la sfârşit să ne vedem cu bucurie în ziua Învierii… poate chiar un pic mai buni! 

0Citind aceste pagini intri în contact direct, aproape fizic, cu autorul. Îl găsești pe autorul care, ca un tigru, stă pitit printre paginile acestei cărți, gata să țâșnească și să te înhațe. Tu îl ții în mâini (volumul) și el te ține, te înhață și nu-ți mai dă drumul până la ultima pagină.

Nobila frumuseţe a artei de a celebra şi a spaţiului liturgic

Francisc şi fraţii săi au schimbat faţa Bisericii în acea întorsură delicată a istoriei pe care a constituit-o secolul al XIII-lea. Sfântul din Assisi a fost un om excepţional, fără îndoială, care i-a fascinat pe cei care l-au întâlnit.

Evanghelia după sfântul Marcu este una dintre cele mai fascinante scrieri din Noul Testament. Cartea se remarcă prin caracterul său narativ, concis şi prin atenţia acordată persoanei lui Isus.

Carte de colorat

„Altceva decât Dumnezeu” este povestea  emoționantă, profundă și adesea amuzantă a unei tinere femei care a pornit în căutarea sensului vieții și a descoperit că, pentru a găsi adevărata fericire, uneori e nevoie să fii gata să pierzi totul.

Prin această carte, autoarea doreşte să ofere un prim instrument de cunoaştere a vieţii sf. Faustina, care, prin experienţa sa spirituală, a indicat lumii calea către încrederea în Milostivirea divină. "Fiica mea, spune că sunt Iubirea şi Milostivirea însăşi", îi va cere Isus sr. Faustina. "Umanitatea nu va găsi pacea, până când nu se va adresa cu încredere Milostivirii divine". Nu este un mesaj nou, dar lumina Milostivirii divine pe care Domnul a vrut s-o încredinţeze din nou omenirii prin carisma sr. Faustina, va lumina drumul oamenilor în cel de-al treilea mileniu.

Această carte liturgică, intitulată „Evangheliar” , este un extras din Lecționarul Roman,

Vol. I: Timpul Adventului și Timpul Crăciunului,

Vol. II: Timpul Postului Mare și Timpul Pascal,

Vol. III. Timpul de peste an, Săptămânile I-XVII,

Vol. IV: Timpul de peste an, Săptămânile XVIII-XXXIV,

Vol. V: Sfinții

A scrie despre Maria este o provocare cu multe obstacole. Sarcina autorului ar fi înlesnită doar dacă cea mai fascinantă şi, în acelaşi timp, cea mai misterioasă femeie din istorie ar fi redusă la nivelul unei simple tinere din mediul rural al satului numit Nazaret. În acest caz, folosindu-ne de descoperirile arheologice referitoare la condiţiile de viaţă ale locuitorilor din Galileea şi adăugând o doză potrivită de romantism social, am obţine deja rezultatul dorit: imaginea unei adolescente tipice pentru timpul respectiv, crescută într-un sat, puţin naivă, însă cu siguranţă foarte religioasă, probabil analfabetă, şi în a cărei cotidianitate visătoare apare neaşteptat supranaturalul sau, cel puţin, o sarcină nedorită.

Încercări şi mângâieri ale preotului

Prin aceste Meditații despre Paște, le adresez cititorilor invitația de a vesti Învierea lui Isus, fiecare după puteri, acolo unde se află. Orice loc și orice timp poate fi un Emaus. Cultivînd bucuria credinței pascale, trăind libertatea obținută prin iertare, împărtășind darurile lui Isus înviat, în special pacea, sperăm să devenim capabili să recunoaștem semnele apariției lui în momentele de frică, de mîhnire și de descurajare. Să vestim Învierea nu atît prin cuvinte, cît mai ales prin fapte. Astfel, cîntînd Aleluia pascal, vom fi și credibili, și molipsitori. (Autorul)

Părintele Joël Pralong ne propune în cartea „Curajul de a fi tu însuți” să reflectăm asupra mecanismelor noastre de apărare.
Relațiile noastre cu ceilalți sunt deseori condiționate, iar uneori chiar compromise, de mecanisme de apărare. Acestea sunt în mare parte inconștiente și, prin urmare, involuntare, intervin spontan. Le folosim pentru a ne proteja de emoții sau gânduri care generează anxietate, ne apără de o realitate prea dureroasă.
Când mecanismele de apărare interacționează în mod liber, fără știrea voinței noastre și fără legătură cu rațiunea, acestea pot să se întoarcă împotriva noastră și să îi rănească pe cei din jurul nostru.

Compendiu de filosofie sistematică

Educația - în slujba vieții. Propuneri pentru vremuri grele

Am simţit inima lumii bătând

Da vieții

Cum vor să fie înțelese povestirile?
La școală și în studiu am învățat: Povestirile vor să fie întrebate asupra semnificației lor. Dacă poți formula concis sensul unei povestiri, ai înțeles povestirea. Mă îndoiesc dacă este așa. Observarea zilnică a poveștilor de zi cu zi ne învață că povestirile sunt (vor să fie) înțelese mai mult prin povești decât prin enunțuri referitoare la sensul lor. Povestirile cheamă povestiri similare. Povestiri auzite mă învață să istorisesc povestirile mele. Povestirile vor să mă joc cu ele și să le traduc în joacă în lumea mea vie. Acest lucru se aplică și, sau cu atât mai mult povestirilor biblice. De aceea aici ne jucăm cu povești biblice. Și merită amintit că jocul poate fi ceva foarte serios.

„Am alcătuit acest „Ghid  al pelerinului” cu dorința de a facilita apropierea românilor de marile lăcașe din jurul Grotei Massabielle. Cartea aceasta nu-și propune deloc să fie asemenea „Ghidurilor pentru pelerinii de la Lourdes” care circulau prin Europa în prima jumătate a secolului al XX lea și care conțineau îndemnuri moralizatoare pentru cei care se duceau în pelerinaj. Pe lângă marea mea dragoste față de sanctuarele ridicate lângă stânca Massabielle, a fos la mijloc și puțină tristețe: de ani de zile de când frecventez Lourdes-ul, nu am găsit niciodată materiale în limba română de prezentare a sanctuarelor.

Traducând, conspectând și sintetizând din mai multe volume din alte limbi, am încercat să prezint- pe cât s-a putut- istoria, anii, persoanele, evenimentele, spiritualitatea și povestea fiecărui obiectiv în parte.”

Pr. Cristian - Florin Sabău

YOUCAT

A trăi bine împreună înseamnă a construi o înţelegere bazată pe valori ce dau sens existenţei. Autorul oferă sugestii pentru a putea gestiona, în mod conştient, propria viaţă şi pentru a face din ea un instrument de evoluţie individuală şi de cuplu.

Doctrina și Ritualul exorcismelor

Cartea cuprinde 85 de predici ale părintelui Juan Bernardo Garcia, din Ordinul Sfântului Dominic de Guzman, rostite în limba spaniolă şi traduse în limba română prin efortul soţilor Ştefan şi Lavinia Smetan. "Fără ei nu ar fi această carte", mărturiseşte autorul predicilor, pr. Juan Bernardo Garcia.

"Transcrierea predicilor - scrie părintele Cristian Diac în prefaţa volumului - s-a făcut însă în aşa fel încât cititorul să nu fie lipsit de forţa expresivă a ceea ce s-a auzit de la amvonul unei biserici. În consecinţă, lexicul accesibil, propoziţiile scurte, verbele imperative dau sentimentul că părintele Juan nu scrie, de fapt, nimic, ci predică la fiecare pagină a acestei cărţi, iar cel care îl citeşte îl şi ascultă deopotrivă".

În cele 300 de pagini, format A5, cartea adună 85 de predici cu dimensiuni variabile, în general scurte: "Nefiind structurate tematic, predicile se pot citi una câte una, cu grija de a lăsa timp pentru rumegarea a ceea ce ar putea atinge şi răscoli în sufletul nostru".

"Pe umerii lui Isus", "Timp de speranţă", "Prima dintre legi", "Caută izvorul!", "Iubirea de mamă", "Moştenitor", "Dacă ai fi ca un copil", "Cloşca fără pui" ori "Sare nesărată" ar fi câteva dintre titlurile predicilor cuprinse între paginile cărţii.

"Mă rog Domnului - scrie autorul - ca aceste predici, pe care niciodată nu le-am avut scrise, dar care acum sunt înregistrate şi traduse de prietenii mei, să servească la cunoaşterea lui Dumnezeu, atât cât vrea el să fie descoperit, şi la bucuria de a fi credincios".

Cartea se deschide cu interviul Papei emerit Benedict al XVI-lea, prin care, acesta evocă plin de recunoștință amintirea personală despre predecesorul lui. Urmează apoi interviurile intitulate „În apartamentul Papei”, adică cu secretarii acestuia, cardinalul Stanislaw Dziwisz, monseniorul Mieczyslaw Mokrzycki, actual arhiepiscop de Leopoli, şi monseniorul Emery Kabongo Kanundowi. Urmează apoi interviurile „Prietenilor dintotdeauna” care l-au cunoscut şi l-au frecventat pe Wojtyła la Cracovia: episcopul Andrzej Maria Deskur (în prima călătorie a Papei în afara Vaticanului el a fost primul vizitat), prof. Stanislaw Grygiel, cardinalul Stanislaw Kazimierz Nagy și profesoara care a supravieţuit lagărelor naziste Wanda Poltawska. Sunt prezente şi interviurile luate colaboratorilor în Dieceza de Roma şi în Vatican: cardinalii Camillo Ruini, Angelo Sodano, Tarcisio Bertone; apoi monseniorul Pawel Ptasznik şi Joaquin Navarro-Valls, directorul Sălii de Presă Vaticane.

Textul a fost semnat de papa Francisc la 19 martie, în solemnitatea Sfântul Iosif, soţul sfintei Fecioare Maria şi tatăl purtător de grijă al lui Isus, şi este a doua sa exortaţie apostolică, după Evangelii gaudium "Bucuria evangheliei", din anul 2013. Documentul este important pentru viaţa Bisericii deoarece oferă o viziune de ansamblu asupra vieţii de familie, dar vorbeşte şi despre "logica milostivirii pastorale" pe care trebuie să o aibă preotul.

Prima parte a cărţii, care este şi cea mai amplă, povesteşte fiecare etapă a vieţii lui Karol Wojtyla. A doua parte a acestei cărţi în format de buzunar propune reflecţii şi rugăciuni scrise de Papa Ioan Paul al II-lea pentru tineri, familii şi persoane consacrate prin care putem să intrăm în profunda sa viaţă de credinţă şi să ne rugăm cu însăşi cuvintele sale.

Această scurtă lucrare reflectă compoziția modelului fondativ-contextual a teologiei fundamentale. Pornind de la cele două dimensiuni ale acestui model, ca știință a fundamentelor teologice și disciplină de frontieră, studiul de față conjugă cercetarea a ceea ce stă la temelia credinței creștine cu atenția acordată instanțelor culturale și filosofic-fenomenologice ale timpului prezent.

În această carte, ne-am străduit, gravând portretele, să răzuim ghipsul în care unii i-au pus pe aceşti înaintaşi, împiedicându-i să respire, să trăiască, să fie ei înşişi. Preocuparea noastră a fost să regăsim omul – care, uneori, face să vibreze textul, ori să cadă o lacrimă –, cu sensibilitatea şi inteligenţa sa puse de credinţă în slujba evangheliei.

Pentru ca sensul sacramentului Ungerii să fie mai bine scos în evidență și mai clar, Conciliul al II-lea din Vatican a hotărât următoarele: „Numărul ungerilor va fi adaptat după împrejurări, iar rugăciunile care însoțesc ritualul Ungerii bolanvilor vor fi revizuite pentru a corepumde diferitelor condiții în care se află bolnavii care primesc sacramentul” și dispune să se alcătuiască un ritual al administrării sacramentelor într-o singură celebrare, potrivit căreia Ungerea să se administreze bolnavului după Spovadă și înainte de primirea Viaticului.

Astfel, Sfântul Părinte Papa Paul al VI-lea, prin constituția apostolică Ungerea Sfântă a bolnavilor, publicată în ziua de 30 noiembrie 1972, a stabilit noua formulă sacramentală a Ungerii și a aprobat „Ritualul Ungerii Bolnavilor  și al îngrijirii lor pastorale”, pe care l-a alcătuit Sfânta Congregație pentru Cultul Divin, și pe care îl publicăm acum, declarând această ediție ca fiin tipică, pentru ca el să înlocuiască tot ce conținea în această privință Ritualul roman în vigoare până în prezent.

Cum să cultivam viața. ,,Pe măsură ce îmbătrânim, ne dăm seama că singurul lucrul lucru pe care îl putem ține cu adevărat în mână nu este ceea ce luăm, ci ceea ce dăm. Cel care a început să dăruiască celorlalți este salvat."

Cartea de faţă este un exerciţiu în contemplaţia dialogică a Dumnezeului triunic, călăuzit de ideile lui Aquino, care se bazează pe intuiţiile unui vast evantai de exegeţi şi teologi evrei şi creştini. Înţelepciunea revelată, aşa cum este ea interpretată în credinţă de către modurile înţelepciunii intelectuale omeneşti, pune în lumină misterele "fiinţei" divine sub forma a trei Persoane divine.

Stilul expresiv al acestei cărţi îţi cere să citeşti printre rânduri şi să te laşi îndrumat de intuiţia firească, puternică, luminoasă şi clară ce alcătuieşte textul de faţă. Intuiţia priveşte modul de funcţionare al revelaţiei lui Dumnezeu împlinite în Isus Cristos. Astfel, nu este vorba despre o comunicare a adevărului „căzut din cer” prin intermediul umanităţii asumate a Fiului. Revelaţia are de-a face mai mult cu evenimentul complet al lui Isus, şi anume cu umanitatea lui deosebită. Acest lucru înseamnă că ataşamentele, sentimentele şi felurile sale de a simţi lucrurile şi situaţiile sunt deja manifestarea adevărului lui Dumnezeu. Şi viceversa: ceea ce Dumnezeu doreşte să ne comunice se integrează în funcţionarea originară a umanităţii noastre, mai precis, în emoţii şi în sentimente, în ataşamente şi în legături, precum şi în acţiunile de bază care compun experienţa noastră faţă de lucruri. Altfel spus, Dumnezeu ne vorbeşte nu numai despre umanitatea lui Isus, ci se exprimă în umanitatea Fiului, şi chiar mai mult – şi poate chiar mai conform cu originalul –, Dumnezeu se descoperă în umanitatea lui Cristos, „simţind, suferind, reacţionând în faţa realităţii de fapt”. În această simţire, în sentimentele care se creează şi în reacţiile concrete, adevărul lui Dumnezeu prinde viaţă şi astfel „locuieşte” cu noi.

După apariția cărții „Când vă rugați spuneți Tatăl Nostru”, Papa Francisc continuă dialogul cu părintele Marco Pozza în această nouă apariție editorială. De data aceasta, Papa Francisc ne vorbește despre Maria, cu cuvintele celei mai cunoscute rugăciuni închinate ei.

Sfânta Rita, deşi a trăit cu mai bine de cinci secole în urmă, rămâne una dintre cele mai invocate sfinte, mijlocirii ei atribuindu-se numeroase minuni. Prezenta culegere de Rugăciuni către Sfânta Rita din Cascia adună la un loc o mare diversitate de rugăciuni adresate Sfintei de-a lungul veacurilor. Cartea este însoţită de imagini color menite să ne inspire şi să ne însufleţească în cererile pe care le adresăm Sfintei Rita.