


- Nou
Referinta: Vit-1975
În această carte de spiritualitate, părintele Pierre-Herve Grosjean ne împărtășește din roadele slujirii sale preoțești, din numeroasele sale întâlniri și din experiența sa. Publicul căruia i se adresează sunt creștinii de toate vârstele, cu diferitele lor vocații și responsabilități, iar stilul este franc și entuziast.
A fi pregătit înseamnă a trăi viața din plin, așa cum este ea. Părintele Grosjean ne propune zece repere spirituale care să ne lumineze și să ne ajute în trăirea autentică a propriei vocații. Sunt zece mediatții care, una după alta, ne vor dărui înțelepciune, putere, alinare și încredere.
În cartea Din Staţiune în Staţiune, Jansen ne conduce prin această rugăciune bogată, imaginativă. Cu fiecare meditaţie bazată pe Scriptură, el ne invită să intrăm într-o poveste care încă nu s-a terminat. Ne arată modul în care întâmplările de pe Calvar încă se mai derulează în vieţile noastre, în fiecare zi. Începem să conştientizăm că „viaţă spirituală” este o expresie redundantă; după cum scrie Jansen: „Toată creaţia şi toate experienţele noastre sunt în mod misterios pline de Duhul lui Dumnezeu. Totul este spiritual, de la persoana care a fost miraculos vindecată de o boală până la treburile banale de zi cu zi, cum ar fi spălatul vaselor”.
Ritul celebrării Căsătoriei, care se găsea mai înainte în Ritualul roman, a fost publicat în forma nouă în anul 1969 din dispoziția Conciliului al II-lea din Vatican , prin promulgarea Ritualului celebrării Căsătoriei, făcută de Sfânta Congregație a riturilor.
În această a doua ediție tipică, același Ritual este prezentat mai pe larg în noțiuni introductive, rituri și rugăciuni, în unele schimbări introduse, în conformitate cu Codul de drept canonic promulgat în 1983.
Câteva minuni și intervenții ale Sfintei Tereza a Pruncului Isus
0Citind aceste pagini intri în contact direct, aproape fizic, cu autorul. Îl găsești pe autorul care, ca un tigru, stă pitit printre paginile acestei cărți, gata să țâșnească și să te înhațe. Tu îl ții în mâini (volumul) și el te ține, te înhață și nu-ți mai dă drumul până la ultima pagină.
Această carte este despre transformarea spirituală. Ca scriitor şi editor, am petrecut mai mult de zece ani lucrând cu unii dintre cei mai mari îndrumători spirituali ai timpului nostru – de la papi la preoţi, călugări, guru, oameni de ştiinţă sau experţi în dezvoltare personală – şi căutând în propria mea viaţă pe „Dumnezeu în toate lucrurile”, după cum ar spune sfântul Ignaţiu. Am ajuns să observ că totul are o componentă spirituală: serviciul nostru, familia, relaţiile, suferinţa, finanţele, sănătatea, emoţiile, dezamăgirile, bucuriile şi tristeţile. Iubirea pe care o simţi pentru soţul sau soţia ta este spirituală. Teama pe care o simţi când vezi extrasul de cont este spirituală. O sarcină neaşteptată este spirituală. Anxietatea pe care o simţi când te îngrijorezi pentru fiul tău adolescent şi prietenii lui este spirituală, şi la fel sunt relaţiile uneori tumultoase pe care le ai cu prietenii şi colegii tăi. Există un element spiritual chiar şi într-un conflict politic, în revoluţiile sociale, în mediul înconjurător, până şi în acel nemernic de la magazin care te-a lovit cu căruciorul şi apoi a fost nepoliticos cu vânzătorul trudit de la casă. După cum ne învăţa sfântul Ignaţiu, viaţa spirituală nu este ceva separat de realitatea noastră zilnică: ea este în tot ceea ce ne înconjoară şi în toţi cei pe care îi întâlnim. Deci până şi micile schimbări pe care le facem în viaţa noastră exterioară – de exemplu, cât de mult dormim sau cum reacţionăm la problemele de la serviciu sau de acasă – pot avea un mare impact în viaţa noastră interioară. Şi viceversa.
Giuseppe Forlai, autorul cărţii „Să ne îmbrăcăm în lumină” ne propune un itinerariu spiritual pentru a ne trezi credinţa, pornind de la experienţa şi de la înţelepciunea monastică. Cu ajutorul scrierilor părinţilor monastici şi a textelor biblice cititorul este ajutat să parcurgă un itinerariu de conformare a vieţii la Cristos. Pacea, vindecarea de iluzii, experimentarea milostivirii lui Dumnezeu, adevărata căinţă, rugăciunea, lectura Scripturii, depăşirea încercărilor, libertatea sunt câteva dintre temele prin care creştinul este călăuzit pentru a se îmbrăca în Lumina divină. Cartea are trei părţi, a câte 6 capitole fiecare, ce sunt autonome şi complete
Cum să înfruntăm mâhnirea. ,,Crede în soare, chiar dacă nu strălucește. Crede în iubire , chiar dacă nu o simți. Crede în Dumnezeu chiar dacă nu îl vezi. Doamne, înaintea ta se află tăria și slăbiciunea mea; sprijin-o pe cea dintâi și vindec-o pe cea de-a doua."
Episcopul Florentin a fost un erudit. Unul dintre cei cu voce blândă. Format în școli cu profil realist, atrecut apoi, cu voia Domnului, în domeniul umanioarelor, desigur pășind mai întâi pe trptele Bisericii. Episcopul Florentin își începea argumentațiile cu un surâs blând, care se potrivea perfect constituției sale ascetice. Era departe de orice formă de extremism, de orice radicalizare.
De aceea a fost iubit.
Te gândeşti adesea cum poţi fi liniştit şi mulţumit în iureşul vieţii cotidiene? Altfel spus, cum te poţi bucura de viaţă în permanenţă şi depăşi obstacolele cu seninătate? Ei bine, lucrurile sunt mai simple decât ţi-ai imagina. Nu trebuie să cauţi în exterior toate acestea. Nu în avere, distracţii, posesiuni materiale, dependenţe de orice tip, sau orice ţi-ar aduce satisfacţii temporare. Tot ce trebuie să faci este să iei o pauză. O pauză pentru a te asculta pe tine însuţi, pentru „a reflecta asupra viselor nerealizate ale sufletul.” O pauză pentru a-ţi conştientiza propria viaţă.
Umilul preot de ţară, pe care superiorii îl consideră un preot de „Doamne-ajută”, a fost trimis să slujească într-un sat uitat de lume, la Ars, în Franţa. În 10 ani, a ajuns să fie cel mai căutat preot din Franţa. Secretul vieţii sale stă într-o încredere necondiţionată în harul lui Dumnezeu, căruia îi corespunde printr-o asceză care constă în posturi şi penitenţă, şi mai ales într-un zel deosebit în a trăi iubirea şi rugăciunea.
Meditațiile despre Crăciun sînt răspunsurile mele interioare la provocările evenimentului Întrupării, răspunsuri pe care le-am pregătit folosindu-mă de intuițiile unor Părinți ai Bisericii, filozofi, teologi, scriitori și artiști. Asemenea meditației introductive și celei finale, celelalte din cuprinsul volumului au un caracter filozofic, teologic și literar. Prima meditație poate fi subintitulată „Crăciunul filozofilor”, pentru că propun aici o analiză scurtă a modului în care s-au raportat cîțiva filozofi moderni și contemporani la sărbătoarea Nașterii Domnului. Printre aceștia se numără: Georg Friedrich Hegel, Jean-Paul Sartre sau Edith Stein. Ultima meditație are un caracter literar specific, pentru că este o analiză teologico-literară a ideii de Crăciun la poetul Vasile Voiculescu. Scopul introducerii acestui text este evidențierea specificului sărbătorii Crăciunului în România, țară punte între Orient și Occident, deci punerea în lumină a Crăciunului din creștinismul oriental.
Textul demontează prejudecăţi (rugăciunea ca „tehnică”), defineşte fundamentele rugăciunii, elaborează contraargumente împotriva celor mai obişnuite „scuze” moderne pentru a nu cultiva o relaţie cu Dumnezeu (lipsa timpului, ineficacitatea rugăciunii), dezvăluie capcane ale vieţii cu şi fără rugăciune. Folosind un limbaj simplu, accesibil tuturor, cartea părintelui Philippe este un excelent îndrumător pe calea anevoioasă, dar plină de bucurie şi împlinire, a rugăciunii.
Într-o duminică de Crăciun, după Liturghia solemnă din catedrala Sfântul Iosif, o doamnă m-a prins cu putere de braț și mi-a șoptit la ureche: „Parcă aș fi văzut școala noastră. Ah, cât mi-e de dor!” . Era o fostă elevă a școlii patronate de „maici”, cum li se spunea surorilor din Congregatio Jesu. S-a născut astfel ideea acestui volum aniversar care, la împlinirea a 160 de ani de la înființarea Școlii Pitar Moș, reunind documente, fotografii de epocă și mărturii oculare, readuce în amintirea contemporanilor o importantă și zbuciumată pagină de istorie. ( Sora Daniela Mre, CJ)
Liturghierul roman, Orânduit după decretul sfântului Conciliu ecumenic al II-lea din Vatican promulgat cu autoritatea Papei Paul al VI-lea şi revizuit prin grija Papei Ioan Paul al II-lea, Ediţia tipică a treia, Iaşi 2009, 1729 p. (2 volume, total 1876 p.: vol. I = 1352 p., vol. II = 524 p.)
Liturghierul roman este tipărit sub egida Conferinţei Episcopale Române, apare în două volume, format 21×30 cm, şi însumează 1876 de pagini policrome
Cartea părintelui Tito Paolo Zecca tratează despre îngeri; în mod particular despre îngerul păzitor în viața și scrierile sfintei Gemma Galgani, o tânără mistică care a trăit între anii 1878-1903 la Lucca, în Italia. Aceasta își pierde mama în copilărie. Tatăl, farmacist de profesie, mort în urma unei tumori, îi lasă pe copii într-o sărăcie lucie. Treptat, încă din anii copilăriei, Gemmei i se deschide o fereastră către lumea supranaturală. Tânăra își umple singurătatea cu personaje extraordinare: îngeri, sfinți, Isus, Fecioara Maria cu care vorbește în mod familiar. Gemma trăiește mai mult cu îngerii decât cu oamenii, vorbește mai mult cu Isus decât cu propriul tată.
Cartea Meditații zilnice s-a născut din dorinţa de a medita zilnic asupra cuvântului divin prezent în Sfânta Scriptură și propus de liturgia Bisericii. De aceea, în acest volum am inclus reflecții pentru fiecare zi din anul liturgic, așa cum este structurat el în ritul latin: Advent, Crăciun, Postul Mare, Timpul Pascal, Timpul de peste an, precum și pentru comemorările sfinților.
Cartea este un ajutor practic pentru persoanele aflate în dificultate, suferinde, distruse, deprimare, pesimiste şi care nu reuşesc să găsească acea seninătate de fond care este baza unei personalităţi sănătoase, deschise, bucuroase, care permite oricum râsul din inimă. Omul are mari dificultăţi în a accepta durerea, bolile şi, cu atât mai mult, moartea. Tocmai de aceea ar trebui să învăţăm să râdem cu inima. A avea o inimă veselă ne permite să fim încă integri după ce am trecut peste nenumărate necazuri, mii de suferinţe, încă încrezători în noi înşine, după ce am suferit mii de violenţe, defăimări, abuzuri, răutăţi, încă şi mai hotărâţi să mergem înainte după ce am înfruntat durere, boli. A învăţa să râzi cu inima îţi permite să ieşi din întunericul lipsei de sens, te ajută să renaşti.
Dogmatica catolică. VIII. Viitorul creaţiei în Dumnezeu : escatologie
Cum să cultivăm relațiile. ,,Valoarea unui om este definită în primul rând de gradul și maniera în care s-a eliberat de sine."
Cum vor să fie înțelese povestirile?
La școală și în studiu am învățat: Povestirile vor să fie întrebate asupra semnificației lor. Dacă poți formula concis sensul unei povestiri, ai înțeles povestirea. Mă îndoiesc dacă este așa. Observarea zilnică a poveștilor de zi cu zi ne învață că povestirile sunt (vor să fie) înțelese mai mult prin povești decât prin enunțuri referitoare la sensul lor. Povestirile cheamă povestiri similare. Povestiri auzite mă învață să istorisesc povestirile mele. Povestirile vor să mă joc cu ele și să le traduc în joacă în lumea mea vie. Acest lucru se aplică și, sau cu atât mai mult povestirilor biblice. De aceea aici ne jucăm cu povești biblice. Și merită amintit că jocul poate fi ceva foarte serios.
Cartea „Sfânta Gemma Galgani – Mistica Pătimirii lui Isus”, scrisă de preotul pasionist Tito Paolo Zecca, un studios al acestei sfinte şi al experienţelor sale mistice, prezintă viaţa acestei tinere care a fost binecuvântată cu experiențe mistice unice și impresionante, până când a devenit o icoană vie a pătimirilor lui Isus. Gemma nu este sfântă deoarece a primit stigmatele; ci a avut stigmatele deoarece era foarte înaintată pe calea sfințeniei.
„Am alcătuit acest „Ghid al pelerinului” cu dorința de a facilita apropierea românilor de marile lăcașe din jurul Grotei Massabielle. Cartea aceasta nu-și propune deloc să fie asemenea „Ghidurilor pentru pelerinii de la Lourdes” care circulau prin Europa în prima jumătate a secolului al XX lea și care conțineau îndemnuri moralizatoare pentru cei care se duceau în pelerinaj. Pe lângă marea mea dragoste față de sanctuarele ridicate lângă stânca Massabielle, a fos la mijloc și puțină tristețe: de ani de zile de când frecventez Lourdes-ul, nu am găsit niciodată materiale în limba română de prezentare a sanctuarelor.
Traducând, conspectând și sintetizând din mai multe volume din alte limbi, am încercat să prezint- pe cât s-a putut- istoria, anii, persoanele, evenimentele, spiritualitatea și povestea fiecărui obiectiv în parte.”
Pr. Cristian - Florin Sabău
Proiectul editorial propus de părintele romano-catolic Eugen Răchiteanu și de către părintele ortodox Constantin Necula este unul de suflet. Un astfel de demers constituie o punte de comuniune între creștinii de confesiuni diferite. Biserica catolică și cea ortodoxă, fiecare după propria tradiție și după modelul apostolilor, continuă să binevestească iubirea infinită a lui Dumnezeu în lume. Arta sacră care înfrumusețează lăcașele de cult este limbaj universal care pune împreună valorile credinței creștine și servește pentru a redescoperi frumusețea de a fi frați în Cristos. (IPS Ioan Robu, Arhiepiscop mitropolit emerit de București)
Creștinismul este o școală a dialogului. În mod fundamental. Dialogul nostru ca oameni este deprins din dialogul intra-Treimic, al sfătuirii celei din veșnicie care aduce lumea la lumină și dăruiește omului templul-spațiu, grădină și rod deopotrivă, în care acesta să fie o prezență con-creatoare a frumuseții. Textul pe care vi-l propunem, un preot catolic și unul ortodox, nu este decât un dialog între prieteni. O căutare, cu stângăciile de rigoare dar și cu vindecări de rigorism, în speranța că astfel de subiecte – așezate la „mijloc”, fără ifose și muncite în plan bibliografic – vor naște alte prietenii. (Pr. Constantin Necula)
Cartea se propune ca o prezentare teologică a unui curent de studii asupra lui Isus, care, din sec. al XVII, a însoţit şi a animat istoria gândirii europene. Totul a început în 1774, când au fost date tiparului câteva din scrierile lui H. S. Reimarus, care insinuau că Isus „arăta” altfel decât dogma bisericească a vrut să îl zugrăvească. Aceste scrieri au pornit un val de studii şi cercetări ale unor autori ce mizau să îl poată reda pe Isus într-un mod cât mai obiectiv, autori care au căzut totuşi într-o evidentă subiectivitate. De-a lungul timpului, curentul de studii asupra istoricităţii lui Isus a cunoscut momente de impas precum şi altele de înflorire şi de revizuire. În lucrarea sa, pr. Cristian Sabău reface întreagă această traiectorie.
Exegeza științifică nu este, pur și simplu, o metodă printre altele de interpretare a Sfintei Scripturi. Ea constituie o parte integrantă a cercului hermeneutic și trebuie să intre implicit în orice aplicație teologică sau pastorală. Lectura științifică și lectura pastorală a Bibliei țin de charisme și slujiri diferite în sânul Bisericii. Dar între aceste slujiri există o interdependență reciprocă. Libertatea cu care trebuie exercitate nu înseamnă independență absolută, ”libertate față de Biserică și față de adevăr, ci libertate pentru Biserică și pentru adevăr” .
A trăi bine împreună înseamnă a construi o înţelegere bazată pe valori ce dau sens existenţei. Autorul oferă sugestii pentru a putea gestiona, în mod conştient, propria viaţă şi pentru a face din ea un instrument de evoluţie individuală şi de cuplu.
Prima parte a cărţii, care este şi cea mai amplă, povesteşte fiecare etapă a vieţii lui Karol Wojtyla. A doua parte a acestei cărţi în format de buzunar propune reflecţii şi rugăciuni scrise de Papa Ioan Paul al II-lea pentru tineri, familii şi persoane consacrate prin care putem să intrăm în profunda sa viaţă de credinţă şi să ne rugăm cu însăşi cuvintele sale.
Prezentul ritual este reeditarea revizuită a ediției în limba română din 1977, realizată după a doua ediție tipică (1973). Revizuirea a fost făcută de Episcopia Romano-Catolică de Iași, ținând seama și de adaosurile ulterioare ale Congregației pentru Cultul Divin.
Este suficient să spunem că suntem prieteni? Prietenia este o alegere de viață ce valorizează caracterul unic al persoanei . Prietenia este expresia încrederii totale, capabilă să dea un sens chiar suferinței produse de o despărțire. * A fi cu adevărat prieteni înseamnă a ne trezi continuu la o viață nouă.*
Multe persoane se întreabă: Cum putem să înfruntăm suferinţa? Este posibil să o învingem? Este posibil să ne vindecăm? De ce Dumnezeu permite aşa ceva? Valerio Albisetti încearcă să răspundă la aceste întrebări prin metoda sa psihospirituală în cel mai creator mod cu putinţă. A nega, a elimina, a căuta în exterior cauzele suferinţei sau chiar a rămâne în ea fără a-i atribui niciun sens, a te cuibări în ea, ca o victimă eternă, nu face pe nimeni să crească din punct de vedere psihologic, nici spiritual. Autorul doreşte să-i înveţe pe cititori să se mişte prin suferinţă, să înţeleagă cum ea, dacă este bine canalizată, îi poate transforma; suferinţa nu va mai fi ceva de care să fugă, ci un spaţiu ce trebuie traversat pentru a intra într-o relaţie mai intimă cu Dumnezeu.
La sfânta Liturghie, Liturgia cuvântului se încheie cu „Rugăciunea credincioșilor”, numită și Rugăciunea universală. Reforma liturgică a Conciliului al II-lea din Vatican a redat viață acestui rit al Liturghiei, propunându-l ca o formă de rugăciune care să dea un spațiu amplu credincioșilor, adică celor botezați, și simțirii lor cu Biserica. Credincioși prezenți la celebrarea euharistică își exercită astfel funcția lor preoțească și se roagă pentru toți oamenii.
În cartea sa De la cuvinte la dialog, Giuseppe Colombero – preot şi doctor în teologie, filozofie şi psihologie – analizează realitatea cea mai obişnuită dar şi cea mai angajantă a vieţii noastre: dialogul. Viaţa tuturor este o căsătorie cu cuvintele; mergem cu ele de dimineaţa până seara; ne însoţesc asemenea respiraţiei; sunt respiraţia noastră. Noi suntem cuvintele noastre; nimic nu ne traduce sau nu ne trădează atât de mult precum cuvintele. În ele se revarsă, în mod conştient sau inconştient, acea vastă lume care trăieşte în simţurile, ideile, sentimentele, memoria, dorinţele, fantezia noastră. A vorbi este o necesitate, o plăcere dar şi o provocare. Cartea este o analiză a acestui aspect al vieţii noastre prin care ne descoperim unii altora. Giuseppe Colombero ne spune că cuvintele, răspunsurile, pauzele de tăcere, privirea, ascultarea, sentimentele şi atitudinile cu care vorbim şi ascultăm sunt aspecte care ni se pot părea irelevante deoarece fac parte din realitatea de zi cu zi, dar care, în schimb, sunt importante tocmai deoarece fac parte din viaţa noastră cotidiană. Relaţiile umane au loc prin cuvinte, şi prea des nu ne dăm seama că cuvintele pot fi un vehicul de iubire sau expresie a unui egoism din care nu putem ieşi. Problema de a fi fericiţi sau nefericiţi depinde, într-o măsură foarte mare, de cuvintele pe care ni le spunem, şi de sentimentele şi modul în care o facem: „Am văzut oameni distrugându-se prin cuvinte; dar am văzut şi oameni distruşi reconstruiţi de cuvinte. Dialogul fie ne construieşte, fie ne dărâmă”, spune autorul. Prin această carte, Giuseppe Colombero doreşte să ne ajute să devenim mai conştienţi de această realitate tipic umană pentru a-i cunoaşte mai bine bogăţia dar şi exigenţele. Autorul este convins de faptul că a lucra asupra calităţii propriilor cuvinte înseamnă a lucra asupra calităţii propriilor întâlniri şi, prin urmare, asupra calităţii vieţii deoarece a trăi înseamnă a comunica.
Compendiul, pe care îl prezint acum Bisericii Universale, este o sinteză fidelă și sigură a Catehismului Bisericii Catolice. El cuprinde, în mod concis, toate elementele esențiale și fundamentale ale credinței Bisericii, astfel încât constituie, după cum a fost dorit de predecesorul meu, un fel de vademecum, care să permită persoanelor, credincioase sau nu, să cuprindă, înt-o privire de ansamblu, întreaga panoramă a credinței catolice.
Compendiul oglindește în mod fidel în structură, în coținut și în limbaj Catehismul Bisericii Catolice, care va avea în această sinteză un ajutor și un stimulent pentru a fi cunoscut și aprofundat mai mult.
Încredințez, așadar, acest Compendiu, înainte de toate, întregii Biserici și fiecărui creștin în particular, pentru ca datorită lui să poată găsi, în acest al treilea mileniu, un elan nou în misiunea reînnoită de evanghelizare și de educare la credință, care trebuie să caracterizeze fiecare comunitate eclezială și pe fiecare credincios în Cristos, de orice vârstă și din orice națiune. Ănsă acest Compendiu, prin concizia, claritatea și integritatea sa, se adresează oricărei persoane, care, trăind într-o lume dispersivă și cu mesaje multiple, dorește să afle calea vieții, adevărul, încredințat de Dumnezeu Bisericii Fiului său.
Papa Benedict
Cartea de față reprezintă traducerea din limba franceză a primei părți a operei, fiind consultată și ediția italiană „Bernadetta vi parla. La vita dalle sue parole”. Dificultatea în privința traducerii a constituit-o tocmai faptul că volumul prezintă locurile, faptele, vorbele oamenilor obișnuiți, are deci un limbaj comun, mai puțin accesibil cuiva care își datorează cunoștințele de limbi străine mai mult lucrărilor teologice, termenilor și formulărilor de specialitate. Însă și acest aspect de limbaj vine să conlucreze o dată în plus la argumentarea autenticității relatărilor.
Poate că, parcurgând îndeosebi prima parte a cărții, unii cititori se vor întreba care este diferența față de volumul 2 al acestei Colecții, intitulat „Aparițiile Fecioarei Maria la Lourdes. Relatare documentată.” Răspunsul este simplu: volumul 2 își propune prezentarea cât mai obiectivă a evenimentelor pricinuite de aparițiile de la Lourdes, pe când în cartea de față- și în volumul care îi urmează-, punctul de vedere este cu totul altul: perspectiva se mută de la ce anume s-a petrecut, la ceea ce a spus Bernadeta în timp ce era implicată în respectivele întâmplări și cum le-a interpretat după ce au avut loc. Undeva, pe bună dreptate, autorul Pr. Laurentin își denumește opera „un album de cuvinte”.
„Unii se vor întreba: există oare o metodă „simplă” de rugăciune, o tehnică infailibilă pe care autorul ne-o prezintă? Cred că răspunsul se găsește doar în carte, prin lectură. Tolle et lege”.
Cartea se prezintă ca un mic tratat de spiritualitate a cărui menire este de „a deschide ochii celor orbiți” de numeroasele interpretări greșite ale libertății care circulă în epoca contemporană. „Dorim ca această carte să fie un ajutor pentru cei care vor sa fie deschiși spre minunatele înnoiri interioare pe care Sfântul Duh vrea sa le aducă în inimile noastre, pentru a ajunge astfel la glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu” (Jacques Philippe, Introducere)
În această carte de spiritualitate, părintele Pierre-Herve Grosjean ne împărtășește din roadele slujirii sale preoțești, din numeroasele sale întâlniri și din experiența sa. Publicul căruia i se adresează sunt creștinii de toate vârstele, cu diferitele lor vocații și responsabilități, iar stilul este franc și entuziast.
A fi pregătit înseamnă a trăi viața din plin, așa cum este ea. Părintele Grosjean ne propune zece repere spirituale care să ne lumineze și să ne ajute în trăirea autentică a propriei vocații. Sunt zece mediatții care, una după alta, ne vor dărui înțelepciune, putere, alinare și încredere.