Lupta spirituală. Cale rapidă de unire cu Dumnezeu

O carte care răspunde unei necesități spirituale vitale: înțelegerea și trăirea cu folos a Sacramentului Spovezii. Fiecare răspuns la cele 99 de întrebări este scris clar și concis, în doar două pagini, cu o grafică de excepție, într-un stil dinamic și modern, bazându-se pe Scriptură, pe scrierile Părinților Bisericii, pe Magisteriu și pe exemple din Viețile Sfinților.

Meditatii

Da vieții

Foarte mulţi au scris în ultimii ani despre Biserică: atât lucruri pozitive, cât şi negative. Evident, şi lucruri greu de digerat. Şi pentru că nu vreau să ridic aparatul critic la rang de text principal, voi omite şi enumerarea celor mai importante texte din literatura de specialitate. Într-adevăr, mulţi au scris despre Biserică. Pare un subiect epuizat. Cu greu se pot spune multe noutăţi despre acest subiect, probabil nici eu nu voi aduce o schimbare radicală de perspectivă în „universul” teologiei.

Documentul, gândit de Comisia Biblică Pontificală ca un studiu în profunzime al temei raportului dintre Vechiul şi Noul Testament, vine să ofere "un ajutor important atât într-o problemă centrală a credinţei creştine, cât şi pentru însemnata căutare a unei înţelegeri reînnoite între creştini şi evrei" - arată cardinalul Ratzinger în prefaţa lucrării

Acest Directoriu pentru cateheză se situează într-o continuitate dinamică cu cele două care l-au precedat. La 18 martie 1971, Sfântul Paul al VI-lea aproba Directoriul catehetic general, redactat de Congregaţia pentru Cler. Acel Directoriu se califica pentru a da o primă aranjare învăţăturii reieşite de la Conciliul al II-lea din Vatican (cf. CD 44). Nu se poate uita că Sfântul Paul al VI-lea considera toată învăţătura conciliară ca "marele catehism al timpurilor moderne".

În sfârșit pot pune în mâna cititorilor cărticica promisă de multă vreme despre relatările privind copilăria lui Isus. Nu este un al treilea volum, ci un fel de mică „anticameră” la cele două volume precedente despre figura și mesajul lui Isus din Nazaret. Aici, am căutat să interpretez, în dialog cu exegeți din trecut și din prezent, ceea ce povestesc Matei și Luca, la începutul Evangheliilor lor, despre copilăria lui Isus.

Pentru o interpretare corectă este nevoie, după convingerea mea, de doi pași. Mai întâi trebuie să ne întrebăm ce au vrut să spună cu textul lor, la acea vreme, autorii respectivi - componenta istorică a exegezei. Dar nu este suficient să lăsăm textul în trecut, așezându-l astfel printre întâmplările de demult. A doua întrebare a unui bun exeget trebuie să fie: Sun adevărate cele spuse? Mă privesc și pe mine? Și dacă mă privesc, în ce fel?

Benedict al XVI-lea

De câte ori nu ne-am hotărât, în preajma Postului Mare, că vom trăi acest post diferit. Ne-am spus că de această dată chiar vom respecta, pe tot parcursul postului, deciziile pe care le-am luat la început! Am vrea să trăim mai profund Pătimirea lui Isus, să fim mai consecvenţi în rugăciune, în fapte bune, am vrea ca aceste câteva săptămâni să ne aducă mai aproape de Dumnezeu şi să ne facă oameni mai buni.

Nu ştim dacă acest jurnal va reuşi să atingă un scop atât de măreţ, dar poate va fi măcar un pas mic spre îndeplinirea lui. Este presărat cu îndrumări şi provocări zilnice, dar să le luăm doar ca pe nişte sugestii şi nu ca pe obligaţii. Să ne simţim liberi să îl folosim cum credem noi că ne ajută mai mult! Fie că scriem, sau desenăm, sau doar ne gândim, însuşi faptul de a deschide acest jurnal în fiecare zi din timpul Postului Mare va fi un mic sacrificiu de timp adus Tatălui, o mică rugăciune, un mic gând trimis spre Cer. Iar la sfârşit să ne vedem cu bucurie în ziua Învierii… poate chiar un pic mai buni! 

Tweeting cu Dumnezeu

Cartea de față are rădăcini profunde şi vechi. Ea este ultimul tom al unui triptic a cărui aventură a început în anul 2013. Am început, împreună cu cardinalul Robert Sarah, dialogul care a constituit materialul pentru lucrarea Ori Dumnezeu, ori nimic (Sapientia, Iași 2015). În primăvara anului 2015, publicarea acestui dialog despre credinţă a fost un eveniment de o amploare neaşteptată. Timp de zece zile, cardinalul a mers în capitala franceză pentru a-şi prezenta cartea. Frigul care domnea în Paris era departe de căldura, fervoarea şi entuziasmul care au însoţit apariţia lucrării Dieu ou rien. Îmi amintesc de serile de la biserica „Sfântul Francisc Xaveriu”, la „Trinité”, la „Sfântul Leon”, la bernardini sau la Librăria „La Procure”. De fiecare dată, mulţimea se grăbea să-l asculte. Departe de Paris, în abaţia Lagrasse, în patul său de suferinţă, atins de o scleroză în plăci fulgurantă, fratele Vincent veghea şi se ruga. El era protectorul misterios al cardinalului. Căci lucrarea Ori Dumnezeu, ori nimic a fost un fel de miracol. Cum să înţelegi reuşita formidabilă a unei cărţi atât de radicale şi, prin aceasta, chiar incomprehensibile, a unui om care întotdeauna a fugit de lumină? De mult timp, cardinalul Robert Sarah, prieten apropiat al Papei Benedict al XVI-lea, colaborator al Papei Francisc, preferă umbra strălucitoare a rugăciunii. Motivul adevărat al succesului său rezidă în simplitatea, umilinţa şi sfinţenia cardinalului.

Scara umilinţei este un ghid menit să aducă un antidot la epidemia de stres şi depresie care bântuie astăzi mai ales printre tineri. Cartea se bazează pe Regula compusă de Sfântul Benedict în îndepărtatul secol al VI-lea. Poate însă o astfel de înţelepciune străveche să se traducă în sfaturi pentru oamenii zilelor noastre, deşi Sf. Benedict foloseşte un limbaj medieval, iar principalii săi fani sunt călugări şi călugăriţe care trăiesc între ziduri de mănăstire?

Această nouă cărticică […] parcurge întreg Crezul, începând cu „Creatorul cerului” și sfârșind cu „viața cea veșnică”, ilustrând aproape toate articolele de credință printr-o serie de anecdote autentice și de alegorii care ne smulg zâmbete. Scopul ei ar fi de a demonstra în continuare că a fi credincios nu este ceva trist și de a ne face să descoperim că, de fapt, „a noastră credință” rimează cu „vesela bunăvoință”.

Pr. Daniel Avram

Este suficient să spunem că suntem prieteni? Prietenia este o alegere de viață ce valorizează caracterul unic al persoanei . Prietenia este expresia încrederii totale, capabilă să dea un sens chiar suferinței produse de o despărțire. * A fi cu adevărat prieteni înseamnă a ne trezi continuu la o viață nouă.*

SĂ FIM PRIETENI SAU SĂ AVEM PRIETENI? O modalitate de a ne cunoaşte pe noi înşine şi pe ceilalţi

Teologia a fost considerată multă vreme un tărâm secret, o proprietate privată, iar neiniţiaţii preferau să rămână la distanţă. Astăzi, sute de laici caută o formare creştină la înălţimea formării lor general umane. Creştini tot mai numeroşi cer să li se deschidă porţile teologiei. Pentru un public neiniţiat, însă doritor să cunoască ideile fundamentale ale timpurilor noastre, cartea de faţă trasează căi limpezi de acces pentru a descoperi lucid ce înseamnă Evanghelia lui Isus Cristos când ea atinge însuşi sensul existenţei noastre.

O culegere ilustrată de meditaţii pentru perioada Adventului. Papa Francisc ne însoţeşte, în drumul nostru spre Crăciun, cu un gând pentru fiecare zi, astfel încât să putem întâmpina cu bucurie Naşterea Domnului.

Cartea se deschide cu interviul Papei emerit Benedict al XVI-lea, prin care, acesta evocă plin de recunoștință amintirea personală despre predecesorul lui. Urmează apoi interviurile intitulate „În apartamentul Papei”, adică cu secretarii acestuia, cardinalul Stanislaw Dziwisz, monseniorul Mieczyslaw Mokrzycki, actual arhiepiscop de Leopoli, şi monseniorul Emery Kabongo Kanundowi. Urmează apoi interviurile „Prietenilor dintotdeauna” care l-au cunoscut şi l-au frecventat pe Wojtyła la Cracovia: episcopul Andrzej Maria Deskur (în prima călătorie a Papei în afara Vaticanului el a fost primul vizitat), prof. Stanislaw Grygiel, cardinalul Stanislaw Kazimierz Nagy și profesoara care a supravieţuit lagărelor naziste Wanda Poltawska. Sunt prezente şi interviurile luate colaboratorilor în Dieceza de Roma şi în Vatican: cardinalii Camillo Ruini, Angelo Sodano, Tarcisio Bertone; apoi monseniorul Pawel Ptasznik şi Joaquin Navarro-Valls, directorul Sălii de Presă Vaticane.

YOUCAT

Iată, aşadar, un eseu valoros despre ceea ce aş numi o teologie solidă tranzitivă, inspirată de o exegeză biblică actualizată în mod adecvat în limpezirea implicaţiei sale antropologice şi bine echipată în ceea ce priveşte instrumentele sale; pe bună dreptate angajantă, dar care nu dispreţuieşte o formă lizibilă. Altfel spus, o gândire în credinţă şi în jurul credinţei, capabilă să-şi facă pe deplin simţit impactul pastoral intraeclezial, în timp ce face să se remarce instanţa teologală originală şi vena teologică tainică (dar nu prea mult) a experienţei ecleziale. Teza deloc mascată a acestor pagini este convingerea că viaţa creştină obişnuită, înţeleasă istoric şi nu în mod abstract, este cea care dă de gândit credinţei, provocând o nouă luare-aminte şi un efort de gândire care poate şi chiar (trebuie) să se ridice la rigoarea unor niveluri teoretice cât mai difuze, niciodată însă detaşate de scopul lor de a se revărsa asupra vieţii, reformând-o mai mult sau mai puţin direct. Prin urmare, nu o teologie diluată de utilitarisme pripite şi oportuniste, ci una de care omul să se poată bucura, în timp ce luminează pliurile cele mai tainice ale legăturilor originare trăite dintotdeauna, dar niciodată suficient de cunoscute şi apreciate.

Creștinismul se prezintă ca o religie a iubirii, a acceptării necondiționate a persoanei umane și a iertării. Cum mai putem vorbi despre Sacramentul Spovezii în noul context în care trăim astăzi? Dacă Biserica se distanțează de un rigorism moral greșit înțeles, înseamnă asta că spovada cade și ea, încet, în desuetudine? Dacă Dumnezeu ne iubește necondiționat, așa cum suntem, de ce mai sunt necesare examenul de conștiință și mărturisirea tainelor celor mai ascunse ale sufletului în fața unui om greșitor, asemenea nouă?

Volumul Exerciții de iertare: pentru spovezi (mai) bune, publicat la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București și coordonat de Claudia Stan, reunește contribuțiile unui colectiv ales de preoți, care, împreună cu ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, și PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, explică rolul acestui sacrament și importanța lui în viața unei Biserici a Iubirii. Scrisă într-un limbaj vivace și accesibil, această carte se dorește a fi un ghid practic pentru spovadă și dincolo de ea. Volumul este prima etapă a unui proiect multimedia mai amplu, produs de Angelus TV și Signis România, care va continua cu o serie de emisiuni pe tema Sacramentului Spovezii.

A vorbi despre suferinta este un lucru extrem de greu. Discursul despre suferinta e una, suferinta traita, experimentata, e cu totul altceva, si cine este lovit de suferinta nu mai are chef sa tina discursuri despre suferinta. Si nu numai ca nu mai are chef sa tina discursuri despre suferinta, dar îsi da seama cât de zadarnice, cât de false sunt cuvintele oamenilor despre suferinta.

Apariţia acestei lucrări în limba română a fost posibilă datorită dorinţei unei persoane care poartă numele sfintei Alice – Alice Sorina Tudosă –, care şi-a dorit ca viaţa acesteia să fie cunoscută şi de membrii poporului nostru român. Cartea părintelui franciscan belgian Ignace Beaufays (1870-1945), apărută în 1945 la Bruxelles, în colecţia „Saints de nos Provinces”, prezintă viaţa acestei sfinte şi a fost tradusă în limba română de părintele asumpţionist Lucian Dîncă.

Cartea este rodul unei lucrări colegiale întreprinse la iniţiativa Cardinalului Joseph Ratzinger şi continuate cu perseverenţă timp de mai mulţi ani. În Cuvântarea rostită cu ocazia prezentării documentului în Vatican, la 23 aprilie 1993, sfântul papă Ioan Paul al II-lea arăta că "interpretarea Sfintei Scripturi are o importanţă capitală pentru credinţa creştină şi pentru viaţa Bisericii. Pentru oamenii de azi, modul de a interpreta textele biblice are consecinţe directe asupra relaţiei lor personale şi comunitare cu Dumnezeu şi, în acelaşi timp, este strâns legat de misiunea Bisericii. Este o problemă vitală care merită întreaga voastră atenţie".

Această mică antologie de gânduri şi meditaţii s-a născut din nevoia de a oferi persoanelor devotate Sfântului Pius de Pietrelcina o lucrare uşor şi rapid de consultat, având mare grijă să se evite orice fel de banalizare. Gândurile cuprinse în această broşură au fost extrase exclusiv din Epistolarul lui Padre Pio, ce cuprinde scrisori din anii 1910-1923 către directorii săi spirituali şi către fiii şi fiicele spirituale.

Ediţia de faţă a studiului despre teologia istoriei la sfântul Bonaventura reprezintă traducerea tezei de abilitare a lui Joseph Ratzinger, acceptată în anul 1957 de către comisia Facultăţii de Teologie a Universităţii „Ludwig-Maximilian” din München şi publicată în anul 1959. Drumul acestei cercetări referitoare la gândirea lui Bonaventura este însă unul foarte amplu, iar în spatele său se află o adevărată dramă. Ratzinger avea să dedice un întreg capitol „dramei abilitării” în volumul său de memorii publicat cu titlul Aus meinem Leben. Erinnerungen, 1927-1977 [Din viaţa mea. Amintiri, 1927-1977]. Doctor în teologie din anul 1953, cu o teză intitulată Poporul şi casa lui Dumnezeu în doctrina lui Augustin despre Biserică, publicată apoi un an mai târziu, Ratzinger decide, la îndemnul profesorului său coordonator, Gottlieb Söhngen, ca în continuarea acestei prime cercetări în domeniul teologiei patristice să se aplece şi asupra gândirii teologice medievale.

În învăţătura Papei Francisc apare deja ca punct de reper ceea ce au proclamat atât Magisteriul conciliar cât şi teologia recentă, şi anume că doctrina nu este şi nu poate fi străină de ceea ce numim pastoraţie. Adevărul pe care Biserica este chemată să-l păzească este cel al Evangheliei lui Cristos, care trebuie transmis oamenilor din orice loc şi din orice timp. De aceea, misiunea magisteriului eclezial este şi aceea de a favoriza comunicarea Evangheliei. Astfel, teologia nu se va putea reduce niciodată la un exerciţiu aseptic de birou, desprins de viaţa poporului lui Dumnezeu şi de misiunea de a-i ajuta pe bărbaţii şi femeile timpului ei să se întâlnească cu noutatea perenă şi inepuizabilă a Evangheliei lui Isus. (Roberto Repole, coordonatorul colecţiei "Teologia fundamentală a Papei Francisc")

Pe parcursul acestei cărţi, vom încerca să evidenţiem această pluralitate exemplificând în partea a treia, pentru fiecare perioadă istorică, prin persoane concrete ce au avut modalităţi diferite de a comunica cu Dumnezeu. Astfel, nu putem spune că este doar o modalitate anume care trebuie urmată pentru a trăi experienţa cu Dumnezeu, iar celelalte forme sunt de prisos. Nu. Ceea ce este poate mai important este ca fiecare să aleagă un mod verificat ca fiind bun de a comunica cu Dumnezeu şi să încerce să persevereze în acel mod pentru o lungă perioadă. Acest mod poartă cu sine o profunzime mai mare şi o relaţie cu Dumnezeu autentică, în comparaţie cu modul de a trece de la o metodă la alta.

În ceea ce priveşte structura acestei cărţi, prima parte (propedeutică) oferă câteva principii şi fundamente ale teologiei spirituale ca teologie a experienţei, din care nu lipsesc nici noţiunile cu privire la evoluţia istorică a acestei discipline.

După fixarea principiilor, urmează o parte aplicativă, în care se oferă posibilitatea întâlnirii figurilor „calde” ale vieţii spirituale, unde este subliniat rolul experienţei. Fiecare persoană umană este unică, iar în planul lui Dumnezeu, realizarea ei nu se înfăptuieşte după un şablon. De aceea i-a plăcut lui Dumnezeu să-i vorbească omului într-o manieră cu totul personală în diferite moduri (cf. Evr 1,1), aşteptând, totodată, din partea fiecăruia un răspuns cu totul personal. Iar răspunsul vine din viaţa de zi cu zi a fiecăruia. Modul de a trăi propria viaţă arată cel mai bine cum omul răspunde la chemarea lui Dumnezeu.

Te gândeşti adesea cum poţi fi liniştit şi mulţumit în iureşul vieţii cotidiene? Altfel spus, cum te poţi bucura de viaţă în permanenţă şi depăşi obstacolele cu seninătate? Ei bine, lucrurile sunt mai simple decât ţi-ai imagina. Nu trebuie să cauţi în exterior toate acestea. Nu în avere, distracţii, posesiuni materiale, dependenţe de orice tip, sau orice ţi-ar aduce satisfacţii temporare. Tot ce trebuie să faci este să iei o pauză. O pauză pentru a te asculta pe tine însuţi, pentru „a reflecta asupra viselor nerealizate ale sufletul.” O pauză pentru a-ţi conştientiza propria viaţă.

Rugăciunea, mijloc privilegiat pentru a comunica cu Dumnezeu, implică o relaţie personală, în care fiecare este implicat cu întreaga lui fiinţă, dar şi cu corporalitatea sa. De aceea, rugăciunea care are o proprie dimensiune meditativă şi de destindere, nu contrastează cu tehnicile de relaxare precum trainingul autogen. Autorul este considerat unul dintre cei mai mari experţi din acest domeniu.

Cartea, împărțită în 12 capitole, tratează următoarele teme: „Ce este purgatorul?”, „Doctrina Bisericii despre purgator”, „Revelațiile misticilor despre purgator”, „Cum pot fi ajutate sufletele din Purgator”, „Relaţia sufletelor din purgator cu noi, cei de pe pământ”, „Floricelele” (misticii) care au avut viziuni despre sufletele din purgator. Ultimele două capitole, ca o încununare a întregului subiect, vorbesc despre „îndurarea lui Dumnezeu” și „Dumnezeu este iubire”.

Spiritualitatea familiei

Ieşirea din beznă. Impactul homosexualităţii asupra creşterii copiilor este o poveste despre victimizare şi supravieţuire, despre darurile preţioase ale credinţei şi speranţei, despre nevoia noastră universală de a ierta şi de a fi iertaţi şi despre triumful iubirii adevărate.

Meditații pentru fiecare zi.

Cartea Evanghelia lui Luca: introducere și comentariu a lui Léopold Sabourin este foarte utilă, pentru că dezvăluie orientările teologice ale acestui scriitor și folosește ca suport de interpretare pentru a treia Evanghelie, chiar și pentru cartea Faptele Apostolilor, al cărei autor este tot el. Ea se adresează în principal celor preocupați de lucrări teologico-exegetice, dar și celor interesați de o aprofundare a sensului textului evanghelic al lui Luca.

Cartea Meditații zilnice s-a născut din dorinţa de a medita zilnic asupra cuvântului divin prezent în Sfânta Scriptură și propus de liturgia Bisericii. De aceea, în acest volum am inclus reflecții pentru fiecare zi din anul liturgic, așa cum este structurat el în ritul latin: Advent, Crăciun, Postul Mare, Timpul Pascal, Timpul de peste an, precum și pentru comemorările sfinților.

Chiar dacă se prezintă  asemenea unei povestiri sau chiar ca un roman, această carte este rodul unui studiu științific complet asupra cuvintelor Bernadetei, realizat, din 1956 până în 1971, în colaborare cu maica Marie-Therese Bourgeade și cu sora Bernadeta Chauvier, începând din 1965.

Prezentăm acum, într-o formă simplă și dezgolităde orice aparat științific, rezultatele acestei munci imense, chintesența ei, ca să spunem așa: o viață a Bernadetei din propriile sale cuvinte, de la primul scâncet, până la ultima suflare. Dar nu am prezentat doar cuvintele rostite efectiv. Am fost atenți și la tăcerile ori gesturile ei pline de semnificație. Și tăcerea are valoare expresivă, mai ales la Bernadeta.

Rene Laurentin

Gender. O ideologie noua distruge familia

Textul a fost semnat de papa Francisc la 19 martie, în solemnitatea Sfântul Iosif, soţul sfintei Fecioare Maria şi tatăl purtător de grijă al lui Isus, şi este a doua sa exortaţie apostolică, după Evangelii gaudium "Bucuria evangheliei", din anul 2013. Documentul este important pentru viaţa Bisericii deoarece oferă o viziune de ansamblu asupra vieţii de familie, dar vorbeşte şi despre "logica milostivirii pastorale" pe care trebuie să o aibă preotul.

Carlo Acutis a murit la vârsta de doar 15 ani, în 2006, din  cauza unei boli neaștepate și agresive. Un deceniu mai târziu, personalitatea lui ajunsese deja la inimile multor tineri, în foarte multe comunități și în tot atâtea oratorii și grupuri de tineret, atât în Italia cât și în restul lumii. În 2018, Papa Francisc l-a recunoscut pe Carlo ca Venerabil, deschizând calea către beatificarea care a fost celebrată la Assisi, la 10 octombrie 2020: și chiar acolo, la Assisi, Carlo a fost îngropat în pământul gol al cetății Sfântului Francisc, un loc pe care l-a iubit mai mult decât pe oricare altul, și la care s-a întors întotdeauna cu bucurie pt a se reîncărca spiritual.

Pe lângă entuziasmul pt preocupările obișnuite ale vârstei sale, el a prețuit și a cultivat o dragoste specială pentru Euharistie, „autostrada lui către Cer”.

Cu această conștientizare și-a trăit viața nu căutând merite sau visând la înălțimi de neatins, ci manifestând pri inteligența sa, prin umanitatea sa, prin existența sa adolescentină, viața lui dumnezeu primită în dar la Botez.De aceea, repeta adesea, ca un avertisment pentru sine și pentru prietenii săi. „Toți se nasc originali, dar mulți mor fotocopii.” Așa cum amintește Papa Francisc în Christus vivit: „A fi tineri nu înseamnă numai a căuta plăceri trecătoare și succese superficiale. Pentru ca tinerețea să-și realizeze finalitatea sa pe parcursul vieții tale, trebuie să fie un timp de dăruire  generoasă, de oferire sinceră, de jertfe care costă, dar ne fac rodnici.”

În perioada 8 noiembrie 2017 - 4 aprilie 2018, în cadrul audiențelor generale de miercuri, Papa Francisc a prezentat credincioșilor 15 cateheze despre Sfânta Liturghie. Preocuparea pastorală l-a determinat să prezinte întrebările simple pe care fiecare dintre noi și le pune cu privire la celebrarea euharistică. Într-adevăr, sunt mulți cei care - fie botezați, fie catecumeni - caută sau vor să înțeleagă mai bine semsul cuvintelor și gesturilor folosite în liturgia euharistică. Folosind cuvinte simple și un ton prietenesc, cum de altfel este stilul său, Papa Francisc, se adresează tuturor pentru a ne invita să trăim într-o manieră reînnoită participarea la Sfânta Liturghie. Paginile de față vă prezintă cele 15 cateheze, respectând o ordine cronologică și urmând modul în care se celebrează Sf. Liturghie. Pentru a vă ajuta, fiecare din aceste învățături sunt precedate de o scurtă prezentare care punctează accentele specifice și provoacă la o lectură aprofundată. Ca ecou la această lectură, fiecare cateheză este urmată de un pasaj din Sfânta Scriptură, de o citare sau două din „Institutio generalis Missalis romani” (IGMR), de câteva întrebări și de o rugăciune. Această carte se poate folosi individual, ca o lectură, capitol după capitol, eventual câte unul în fiecare săptămână, în vederea Liturghiei duminicale. Ea va putea, în egală măsură, să fie citită într-un grup liturgic, în grupuri mici, pentru trăirea unor momente de împărtășire. Sperăm că ea va împlini dorința Papei Francisc și a Arhiepiscopului Percă Aurel de a-i vedea pe credincioși participând activ la Sfânta Liturghie și de a cunoaște mai bine rânduiala Liturghiei catolice, astfel încât să intre în profunzimea misterului celebrat.

Fericitul Ieremia Stoica din Valahia

Străbătând anul. Calendarul inimii.

Preotul Ștefan Ardeș s-a născut la 22 ianuarie 1939, la Butea, într-o familie cu 14 copii , el fiind al treisprezecelea. A absolvit Școala Generală de 7 clase în anul 1953 la Butea, Școala de Cantori, în 1956, la Alba-Iulia (trei ani) și la Iași (1 an), urmând apoi cursurile Institutului Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif din Iași. A fost hirotonit preot la 21 aprilie 1963 la Alba-Iulia de către episcopul Marton Aron.
Sub coordonarea părintelui Erdeș a fost construită Biserica „Sfinții Petru și Paul” din Bacău (1990-2005), s-au început lucrările la bisericile Fericitul Ieremia și Sfânta Cruce, la Mănăstirea „Sfânta Monica”, Manîstirea din Măgura, Casa Tinerilor din Izvoarele, Casa de copii din Barați ți s-au construit casele parohiale din Cireșoaia și Bacău Centru.
Pr. Ștefan Erdeș, decedat în ziua de 7 octombrie 2012, a fost condus pe ultimul drum miercuri, 10 octombrie, la Cimitirul Central din Bacău, localiatate în care a slujit 33 an

 Volumul de fata nu are pretentia de a fi o tratare completa, o cercetare erudita sau specializata asupra fiecarui aspect al teologiei pastorale, ci vrea sa fie mai mult un instrument sau un manual pentru a introduce si a favoriza cercetarea si reflectia în acest domeniu, pentru a creste împreuna în constiinta de a împlini misiunea comuna primita de la Cristos cel înviat si în cautarea unei fidelitati tot mai mari fata de aceasta misiune.

A ști să te rogi este o artă, la fel cum sunt arta culinară, pictura, muzica și multe altele. Așa cum profesorul te îndrumă, te ajută să-ți cultivi talentul și să-l cizelezi, la fel e bine să ne lăsăm ghidați și în rugăciune, iar beneficiile nu vor întârzia să apară. Acesta este scopul lucrării de față, prin care preotul Jacques Philippe își propune să realizeze un mic manual de rugăciune, destinat tuturor, atât laicilor, cât și persoanelor consacrate.

Cuvinte pentru a fi om

Am simţit inima lumii bătând

A crede. Invitatie la credinta catolica pentru femeile si barbatii secolului al XXI-lea

Viaţa lui Cristos

Văile şi piscurile credinţei

Rezo Bonetti, prin filele acestei cărți, aprofundează tainele credinței în familie și în același timp, prin această minunata virtute teologală, trasează drumul spiritual pe care trebuie să-l parcurgem pentru ca credința noastră să fie vie.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru fiecare duminică, va constitui de-a lungul anului liturgic un instrument privilegiat pentru toți creștinii care doresc să trăiască pe deplin Liturghia.

Căi ale luminii

Biserică, ecumenism și politică. Noi eseuri de ecleziologie

Cartea părintelui Lucian Dîncă se dorește a fi un parcurs spiritual pentru începători, dar și pentru cei înaintați în tainele credinței creștine, scopul fiind acela pe care ar trebui să și-l dorească orice creștin: a deveni discipol al lui Cristos.

În prima parte a cărții, autorul ne ajută să înțelegem câteva texte biblice (înmulțirea pâinilor, parabola Tatălui milostiv și a bunului samaritean etc.) folosind o metodă de interpretare dezvoltată de Sfinții Părinți ai Bisericii încă din secolul al III-lea, lectura alegorică sau spirituală. În partea a doua – care ocupă și spațiul cel mai amplu - cititorul va fi călăuzit pe calea fericirilor evanghelice pentru a gusta din adevărata fericire spirituală: Cristos.

Societatea modernă se află într-un proces de profunde schimbări sociale, economice, culturale, politice şi chiar religioase. Iar aceste „transformări ample, rapide şi profunde ale societăţii şi culturii au afectat familia în zilele noastre mai mult decât alte instituţii”. Pe de altă parte, este adevărat că şi transformările din interiorul familiei au repercusiuni asupra „marii familii umane”, societatea: „Binele persoanei şi al societăţi umane şi creştine este strâns legat de bunul mers al comunităţii conjugale şi familiale”. De aceea, societatea nu poate să nu manifeste un interes viu faţă de problemele actuale ale familiei.

Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. Cartea cuprinde sfaturi ale Maicii Tereza adresate tuturor membrilor familiei sale religioase și celor care doreau să ia parte la carisma Misionarelor Carității. Maica Tereza le adresa deseori cuvinte de învățătură și de încurajare și, câteodată, de mustrare, cuvântări care constituie sursa principală a acestei colecții de citate. Alte izvoare care au inspirat acest demers sunt cuvântările sale publice și scrisorile deschise. Chiar dacă sunt adresate unui grup specific de persoane, învățăturile Maicii Tereza sunt adecvate pentru toată lumea deoarece natura umană prezintă aceleași provocări în viața fiecărei persoane, indiferent de vocație sau profesie. Citatele au fost grupate potrivit celor cinci capitole centrale, fiecare având un domeniu întins cu subcapitole. Partea I examinează cine a fost Dumnezeu pentru Maica Tereza, partea a II-a, relația ei cu Isus și partea a III-a oferă exemple practice în faţa obstacolelor pe care le întâlnim în drumul nostru şi care ne împiedică să iubim. Cele două secțiuni finale conțin învățăturile Maicii Tereza: cum să punem în practică credința noastră prin iubire (partea a IV-a) și cum să fim un motiv de bucurie pentru ceilalți, prin trăirea vieții cu iubire (partea a V-a). Fiecare secţiune este precedată de un rezumat al temelor prezentate în secțiunea particulară.

În cartea Maria în aparițiile sale, reeditată postum, părintele și profesorul universitar Claudiu Dumea reunește 20 de prelegeri ținute pe tema celor mai cunoscute apariții ale Maicii Domnului (Loreto, Guadalupe, Lourdes, Fatima, Akita), subliniind actualitatea și semnificația fiecăreia pentru lumea zilelor noastre.

„Maria – e Mama mea!” Întâlniri ale Papei Francisc cu Maica Domnului

Chemarea la sfințenie în cadrul vieții de familie seamănă cu creativitatea necesară, după o zi întreagă de muncă, pentru prepararea celei mai bune cine cu putință din ceea ce este în frigider. Doar atunci când se ajunge la acea împăcare profundă cu realitățile existente ale propriei vieți, iubirea din cadrul familiei devine un mijloc de sfințire. Altfel, ea se transformă într-un infern domestic, în care ceea ce ar trebui să fie și nu este devine arma cea mai puternică împotriva celuilalt.
În această carte sunt puse împreună patru meditații ale părintelui Maria Luigi Epicoco despre vocația familiei și despre posibilitatea de a deveni sfinți cu ce este la îndemână.

Cartea cuprinde 85 de predici ale părintelui Juan Bernardo Garcia, din Ordinul Sfântului Dominic de Guzman, rostite în limba spaniolă şi traduse în limba română prin efortul soţilor Ştefan şi Lavinia Smetan. "Fără ei nu ar fi această carte", mărturiseşte autorul predicilor, pr. Juan Bernardo Garcia.

"Transcrierea predicilor - scrie părintele Cristian Diac în prefaţa volumului - s-a făcut însă în aşa fel încât cititorul să nu fie lipsit de forţa expresivă a ceea ce s-a auzit de la amvonul unei biserici. În consecinţă, lexicul accesibil, propoziţiile scurte, verbele imperative dau sentimentul că părintele Juan nu scrie, de fapt, nimic, ci predică la fiecare pagină a acestei cărţi, iar cel care îl citeşte îl şi ascultă deopotrivă".

În cele 300 de pagini, format A5, cartea adună 85 de predici cu dimensiuni variabile, în general scurte: "Nefiind structurate tematic, predicile se pot citi una câte una, cu grija de a lăsa timp pentru rumegarea a ceea ce ar putea atinge şi răscoli în sufletul nostru".

"Pe umerii lui Isus", "Timp de speranţă", "Prima dintre legi", "Caută izvorul!", "Iubirea de mamă", "Moştenitor", "Dacă ai fi ca un copil", "Cloşca fără pui" ori "Sare nesărată" ar fi câteva dintre titlurile predicilor cuprinse între paginile cărţii.

"Mă rog Domnului - scrie autorul - ca aceste predici, pe care niciodată nu le-am avut scrise, dar care acum sunt înregistrate şi traduse de prietenii mei, să servească la cunoaşterea lui Dumnezeu, atât cât vrea el să fie descoperit, şi la bucuria de a fi credincios".

CONTROLUL CEREBRAL ŞI EMOŢIONAL. Manual practic de fericire şi sănătate