


- Nou
Referinta: Sap-5069
Sunt bucuros că cititorul poate avea în mâini această culegere de gânduri spirituale ale regretatului Papă Benedict al XVI-lea. Titlul exprimă deja unul din aspectele cele mai caracteristice ale magisteriului şi ale însăşi viziunii despre credinţă a predecesorului meu: da, Dumnezeu este mereu nou pentru că El este izvor şi motiv de frumuseţe, de har şi de adevăr. Dumnezeu nu este niciodată repetitiv, Dumnezeu ne surprinde, Dumnezeu aduce noutate. Prospeţimea spirituală care transpare din aceste pagini o confirmă din plin.
Benedict al XVI-lea făcea teologie în genunchi. Argumentarea credinţei era făcută de el cu devoţiunea omului care s-a abandonat în întregime pe sine însuşi lui Dumnezeu şi care, sub conducerea Duhului Sfânt, căuta o pătrundere tot mai adâncă în misterul acelui Isus care l-a fascinat încă de când era tânăr.
Culegerea de gânduri spirituale care este prezentată în aceste pagini arată capacitatea creativă a lui Benedict al XVI-lea în a şti să investigheze diferitele aspecte ale creştinismului cu o rodnicie de imagini, de limbaj şi de perspectivă care devin un stimulent continuu de a cultiva darul preţios al primirii lui Dumnezeu în propria viaţă. Modul în care Benedict al XVI-lea a ştiut să facă să interacţioneze inima şi raţiunea, gândirea şi afectele, raţionalitatea şi emoţia constituie un model rodnic despre cum se poate relata tuturor forţa năvalnică a evangheliei.
Cititorul va vedea confirmat acest lucru în aceste pagini, care reprezintă – graţie şi competenţei curatorului, spre care se îndreaptă mulţumirea noastră vie – un soi de „sinteză spirituală” a scrierilor lui Benedict al XVI-lea: aici străluceşte capacitatea sa de a arăta mereu nouă profunzimea credinţei creştine. Este suficient un mic florilegiu. „Dumnezeu este un eveniment de iubire”, expresie care singură îndreptăţeşte din plin o teologie care caută mereu armonia între raţiune şi afect. „Ce anume ne va putea mântui vreodată, dacă nu iubirea?”, i-a întrebat pe tineri în veghea de rugăciune de la Köln, în 2005, meditaţia amintită aici în mod oportun, punând o întrebare care este ecou al lui Fiodor Dostoievski. Şi când vorbeşte despre Biserică, pasiunea eclezială îl face să pronunţe cuvinte deosebit de pătrunse de apartenenţă şi afecţiune: „Nu suntem un centru de producţie, nu suntem o firmă care are ca scop profitul, suntem Biserică”.
Profunzimea gândirii lui Joseph Ratzinger, care se întemeia pe Sfânta Scriptură şi pe părinţii Bisericii, ne este de ajutor şi astăzi. Aceste pagini tratează un evantai de tematici spirituale şi sunt un stimulent pentru a rămâne deschişi la orizontul veşniciei pe care creştinismul îl are în propriul ADN. Cea a lui Benedict al XVI-lea este şi va rămâne mereu o gândire şi un magisteriu rodnic în timp, pentru că a ştiut să se concentreze asupra referinţelor fundamentale ale vieţii noastre creştine: înainte de toate, persoana şi cuvântul lui Isus Cristos, în afară de virtuţile teologale, adică iubirea, speranţa, credinţa. Şi pentru aceasta toată Biserica îi va fi recunoscătoare. Pentru totdeauna.
În Benedict al XVI-lea, o devoţiune neîncetată şi un magisteriu luminos s-au întărit într-o alianţă armonioasă. De câte ori a vorbit despre frumuseţe cu cuvinte emoţionante! Benedict a considerat mereu frumuseţea ca un drum privilegiat pentru a deschide bărbaţii şi femeile către transcendent şi astfel să-l poată întâlni pe Dumnezeu, care era pentru el îndatorirea cea mai înaltă şi misiunea cea mai urgentă a Bisericii. Îndeosebi muzica a fost pentru el o artă apropiată cu care să înalţe spiritul şi interioritatea. Dar asta nu-l făcea să-şi abată atenţia, ca adevărat om de credinţă, de la problemele mari şi spinoase din timpul nostru, observate şi analizate cu judecată conştientă şi un spirit critic curajos. Din ascultarea Scripturii, citită în tradiţia mereu vie a Bisericii, a ştiut încă de tânăr să ia acea înţelepciune utilă şi indispensabilă pentru a stabili o confruntare dialogantă cu cultura timpului său, aşa cum confirmă aceste pagini.
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că ni l-a dăruit pe Papa Benedict al XVI-lea: cu cuvântul şi mărturia sa, ne-a învăţat că este posibil, cu reflecţia, cu gândirea, studiul, ascultarea, dialogul şi mai ales rugăciunea, să slujim Biserica şi să facem bine întregii omeniri; ne-a oferit instrumente intelectuale vii pentru a permite fiecărui credincios să dea cont despre propria speranţă recurgând la un mod de gândire şi de comunicare care să poată fi înţeles de proprii contemporani. Intenţia sa era constantă: să intre în dialog cu toţi pentru a căuta împreună căile prin care să-l întâlnească pe Dumnezeu.
Această căutare a dialogului cu cultura din timpul său a fost mereu o dorinţă arzătoare a lui Joseph Ratzinger: el, ca teolog mai întâi şi ca păstor după aceea, nu s-a izolat niciodată într-o cultură numai intelectualistă, despărţită de istoria oamenilor şi a lumii. Cu exemplul său de intelectual bogat în iubire şi în entuziasm (care etimologic înseamnă a fi în Dumnezeu), ne-a arătat posibilitatea că a căuta adevărul este posibil şi că a ne lăsa posedaţi de el este ceea ce poate obţine în gradul cel mai înalt spiritul uman. Pe acest drum, toate dimensiunile fiinţei umane, raţiunea şi credinţa, inteligenţa şi spiritualitatea, au un rol şi un specific propriu.
Plinătatea existenţei noastre, ne-a amintit Benedict al XVI-lea prin cuvânt şi exemplu, se află numai în întâlnirea personală cu Isus Cristos, Cel Viu, Logosul întrupat, revelaţia deplină şi definitivă a lui Dumnezeu, care în el se manifestă ca Iubire până la sfârşit.
Aceasta este urarea mea adresată cititorului: să poată găsi în aceste pagini străbătute de glasul pasionat şi blând al unui maestru de credinţă şi de speranţă harul unei întâlniri noi şi dătătoare de viaţă cu Isus.
Franciscus
Mergeti si faceti ucenici din toate natiunile : introducere în teoria religiilor
Cartea este un ajutor practic pentru persoanele aflate în dificultate, suferinde, distruse, deprimare, pesimiste şi care nu reuşesc să găsească acea seninătate de fond care este baza unei personalităţi sănătoase, deschise, bucuroase, care permite oricum râsul din inimă. Omul are mari dificultăţi în a accepta durerea, bolile şi, cu atât mai mult, moartea. Tocmai de aceea ar trebui să învăţăm să râdem cu inima. A avea o inimă veselă ne permite să fim încă integri după ce am trecut peste nenumărate necazuri, mii de suferinţe, încă încrezători în noi înşine, după ce am suferit mii de violenţe, defăimări, abuzuri, răutăţi, încă şi mai hotărâţi să mergem înainte după ce am înfruntat durere, boli. A învăţa să râzi cu inima îţi permite să ieşi din întunericul lipsei de sens, te ajută să renaşti.
“Bucuria rugăciunii” cuprinde diverse rugăciuni, meditații zilnice, novene și litanii pentru fiecare lună a anului. Această carte este un ghid în căutarea frumuseții sacrului care își găsește plinătatea în bucuria rugăciunii, cel mai de preț și cel mai important lucru în viața noastră spirituală.
Prin lucrarea Paladinul Păcii, Anton Durcovici i-a adus un omagiu special marelui dispărut, Papei Pius al XI lea, pentru că s-a integrat în șirul Suveranilor Pontifi „prieteni ai României” , care au fost „însuflețiți de o dragoste deosebită pentru poporul român”. În acest sens, Papa Pius al XI lea rămâne în istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București prin donația excepțională făcută în anul 1925 (28 milioane de lei), în baza căreia s-a edificat în anul 1926 Palatul Cisar - reședința arhiepiscopală care până în anul 1948 a adăpostit și Seminarul „Sfântul Duh” din București.
Aurel Percă - Arhiepiscop Mitropolit de București
Istoria primăvăratică a unei Mici flori albe scrisă de ea însăși și dedicată Cucernicei Maici Agneza a lui Isus.
Cum să înfruntăm teama. ,,Neliniștea pe care o simțim neîncetat în încercarea noastră de a fi perfecți ascunde teamă. Dacă ne înfruntăm temerile și ne îngăduim ,,umani", putem fi mult mai fericiți și mai bogați."
Scopul acestei cărţi: să ne ajute să ne trăim viaţa în Duhul lui Dumnezeu. Cred cu tărie că Dumnezeu doreşte să fie mai prezent în viaţa fiecăruia dintre noi şi, de multe ori, nu apreciem acest lucru sau nu îl recunoaştem. Rugăciunea mea este ca această carte să ne ajute să ne întâlnim cu Duhul mai des şi în mai multe moduri. Fie că este vorba de Sacramente, de Scriptură, de rugăciune, de familie, de muncă sau în timp ce facem cumpărături la mallul din apropiere, Dumnezeu doreşte să ne angreneze. De fiecare dată când îl întâlnim pe Dumnezeu, avem posibilitatea de a fi schimbaţi, iertaţi, restauraţi, umpluţi şi eliberaţi. Suflarea lui Dumnezeu dă viaţă spiritelor noastre obosite.
Pr. Dave Pivonka
Rezo Bonetti, prin filele acestei cărți, aprofundează tainele credinței în familie și în același timp, prin această minunata virtute teologală, trasează drumul spiritual pe care trebuie să-l parcurgem pentru ca credința noastră să fie vie.
"Mai mult decat emotionant este capitolul referitor la inchisorile prin care a trecut parintele si de unde a iesit paralizat. Si-a asumat acolo rolul de a pastra speranta in sufletele oamenilor. Nu-s mai putin emotionante nici paginile care reconstituie viata de dupa eliberare si mucenicia parintelui in parohii din Moldova, osardia lui in munca pastorala, devotamentul si daruirea pentru toti oamenii necajiti, care-l cautau ca pe un intercesor de maxima eficienta. Sunt multe marturii care atesta ca rugaciunile si sfaturile parintelui chiar au avut efecte impresionante, de la vindecari la alte repercusiuni benefice. Oamenii l-au considerat un sfant inca de pe cand era in viata. Iar cartea de fata ii reconstituie amanuntit, cu o documentare cvasiexhaustiva, viata de mucenic si martir." (Al. Cistelecan)
Părintele Rafael Friedrich - mărturisitor al credinţei într-o ţară comunistă
„Maria – e Mama mea!” Întâlniri ale Papei Francisc cu Maica Domnului
Catehezele din această carte cuprind transcrierea predicilor pe tema Sfintei Liturgii ținute de Mons. Jozef Halko, în capela TV LUX din Bratislava și transmise online în anii 2020-2021. Cathezele au fost traduse și publicate pentru creștinii din România cu acordul și binecuvântarea predicatorului, Mons. Jozef Halko, acordate din Bratislava la 1 aprilie 2021.
Acest volum este o încercare modestă de a-i însoţi pe toţi cei care doresc să răspundă iubirii lui Dumnezeu printr-o viaţă plină, fericită şi rodnică, înflorind în fericirea veşnică de a-l contempla. El s-a născut din dorinţa de a-i ajuta să parcurgă o călătorie interioară de ascensiune spirituală şi să se deschidă la bucuria unei întâlniri care să le schimbe viaţa. Aceste rânduri emană dintr-o inimă deschisă la evanghelia şi la Persoana lui Isus Cristos, cu dorinţa de a provoca aceeaşi deschidere în cititor, ajutându-l să intre în sine însuşi, în locul prezenţei intime a lui Dumnezeu, şi dându-i efortului său de convertire un caracter tangibil, să-i indice drumul de urmat şi mijloacele concrete pentru a-l repune pe Dumnezeu în centrul preocupărilor sale esenţiale.
Această carte prezintă viaţa sfintei Terezei de Calcutta, una dintre femeile cele mai cunoscute din lume, care a devenit protagonista carităţii creştine. Ea descoperă pe străzile lumii chipul lui Cristos în cei singuri şi disperaţi. Autoarea cărţii o prezintă ca fiind un creion cu care Dumnezeu continuă să scrie iubirea sa pentru umanitatea timpului nostru. «Ceea ce facem este mai puțin decât o picătură într-un ocean. Dar fără acea picătură, oceanului i-ar lipsi ceva. Eu sunt un creion în mâinile lui Dumnezeu. El scrie ceea ce vrea». Printr-o serie de mărturii directe şi prin caracterul nemijlocit al anchetelor jurnalistice, autoarea reconstruieşte povestea unică „împotriva curentului” a Maicii Tereza.
Cartea reprezintă o analiză amplă şi documentată a Scrisorii către Romani, capitolele 1-8, cu o permanentă aplecare asupra textului original. "Gândit ca un vademecum concis, în tradiţia comentariilor biblice care urmăresc linia de echilibru între analiza exegetică atentă la detaliu şi prezentarea sintetică a ideilor dintr-o pericopă, volumul Iluzie şi libertate desfăşoară cu multă dexteritate firul argumentativ paulin, identificând conexiunile care se stabilesc între ansamblul întregii revelaţii biblice şi mesajul specific pe care apostolul îl distilează în cea mai sofisticată dintre epistolele sale.
Zâmbește vieții și mai ales, învață să zâmbești gândindu-te la tine însuți. Această simplă terapie prin zâmbet îți va permite să privești persoanele și evenimentele cu distanța potrivită și să o iei de la capăt după fiecare eșec.
Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. Cartea cuprinde sfaturi ale Maicii Tereza adresate tuturor membrilor familiei sale religioase și celor care doreau să ia parte la carisma Misionarelor Carității. Maica Tereza le adresa deseori cuvinte de învățătură și de încurajare și, câteodată, de mustrare, cuvântări care constituie sursa principală a acestei colecții de citate. Alte izvoare care au inspirat acest demers sunt cuvântările sale publice și scrisorile deschise. Chiar dacă sunt adresate unui grup specific de persoane, învățăturile Maicii Tereza sunt adecvate pentru toată lumea deoarece natura umană prezintă aceleași provocări în viața fiecărei persoane, indiferent de vocație sau profesie. Citatele au fost grupate potrivit celor cinci capitole centrale, fiecare având un domeniu întins cu subcapitole. Partea I examinează cine a fost Dumnezeu pentru Maica Tereza, partea a II-a, relația ei cu Isus și partea a III-a oferă exemple practice în faţa obstacolelor pe care le întâlnim în drumul nostru şi care ne împiedică să iubim. Cele două secțiuni finale conțin învățăturile Maicii Tereza: cum să punem în practică credința noastră prin iubire (partea a IV-a) și cum să fim un motiv de bucurie pentru ceilalți, prin trăirea vieții cu iubire (partea a V-a). Fiecare secţiune este precedată de un rezumat al temelor prezentate în secțiunea particulară.
La masa cuvântului. Reflecţii la Liturgia cuvântului din duminici şi sărbători. Anii A, B, C
La sfârşitul lunii mai a anului 2019, a ieşit volumul Henri Lasserre, „Istoria Maicii Domnului de la Lourdes”, care inaugurează o colecţie mai amplă de cărţi esenţiale dedicate subiectului apariţiilor Fecioarei Maria în grota Massabielle din Pirineii francezi. Acest prim volum nu reprezintă o noutate absolută pentru cititorii români, pentru că a mai fost tipărit la Iaşi, în anul 1885, în traducerea lui Gian Luigi Frollo, un profesor italian care preda la Universitatea din Bucureşti, autorul versiunii româneşti a imnului „Fecioara la munte”.
Este suficient să spunem că suntem prieteni? Prietenia este o alegere de viață ce valorizează caracterul unic al persoanei . Prietenia este expresia încrederii totale, capabilă să dea un sens chiar suferinței produse de o despărțire. * A fi cu adevărat prieteni înseamnă a ne trezi continuu la o viață nouă.*
Cartea „Lupta spirituală.Cale rapidă de unire cu Dumnezeu” este pentru noi un îndemn necesar de a profita din toată inima de arma rugăciunii pe care o avem în viața noastră. Ni s-au dat toate istrumentele de care avem nevoie pentru a ne apăra de atacurile satanei. Acum, mai mult ca oricând, trebuie să luăm aceste arme și să le folosim în luptele noastre spirituale zilnice.
Această carte analizează ce este lupta spirituală -o luptă împotriva răului - și ne încurajează să fim pregătiți împotriva celui rău. Oferindu-ne exemple reale, ea descrie cât de viclean este satana și cât de ușor cădem în capcanele lui fără să ne dăm seama.
25Această mică antologie de gânduri şi meditaţii s-a născut din nevoia de a oferi persoanelor devotate Sfântului Pius de Pietrelcina o lucrare uşor şi rapid de consultat, având mare grijă să se evite orice fel de banalizare. Gândurile cuprinse în această broşură au fost extrase exclusiv din Epistolarul lui Padre Pio, ce cuprinde scrisori din anii 1910-1923 către directorii săi spirituali şi către fiii şi fiicele spirituale.
La sfânta Liturghie, Liturgia cuvântului se încheie cu „Rugăciunea credincioșilor”, numită și Rugăciunea universală. Reforma liturgică a Conciliului al II-lea din Vatican a redat viață acestui rit al Liturghiei, propunându-l ca o formă de rugăciune care să dea un spațiu amplu credincioșilor, adică celor botezați, și simțirii lor cu Biserica. Credincioși prezenți la celebrarea euharistică își exercită astfel funcția lor preoțească și se roagă pentru toți oamenii.
Trăiți ca fii ai Luminii – manualul catehetului, pentru cateheza copiilor între 7 și 11 ani. Carte cusută și broșată, pagini color, copertă cu clape.
O culegere ilustrată de meditaţii pentru perioada Adventului. Papa Francisc ne însoţeşte, în drumul nostru spre Crăciun, cu un gând pentru fiecare zi, astfel încât să putem întâmpina cu bucurie Naşterea Domnului.
Cu puțin înainte de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial, Helena Kowalska (1905-1938), o tânără poloneză simplă, fără educație, primește o chemare aparte. Îmbrăcând haina călugărească la 21 de ani și luînd numele de sora Maria Faustina , tânăra începe să noteze, la cererea duhovnicului ei, cuvintele pe care Isus i le adresează: „Te trimit cu milostivirea Mea la oamenii din lumea întreagă. Nu vreau să pedepsesc lumea, ci doresc să o vindec, strângând-o la Inima Mea Milostivă.” Se naște astfel acest „Mic Jurnal” în care umila călugăriță relatează marea experiență a Milostivirii lui Dumnezeu în sufletul ei, precum și misiunea de a împărtăși această milostivire cu lumea întreagă. Deși a murit necunoscută, iar mesajul său a trecut printr-o perioadă de contestare (așa cum Isus Însuși îi prezise), sora Faustina Kowalska este astăzi salutată cu cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea care a numit-o „marea apostolă a Milostivirii lui Dumnezeu pentru timpurile noastre”. Într-adevăr, la 30 aprilie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea o ridică la cinstea altarelor declarând-o sfîntă. În omilia rostită cu această ocazie, Suveranul Pontif a arătat că mesajul de milostivire transmis de Sf. Faustina KOwalska este de maximă urgență la începutul acestui nou mileniu. Încrederea de copil, simplitatea, intimitatea cu Isus, precum și o profundă cunoaștere a realităților spirituale, sunt caracteristicile definitorii ale misticii pe care o descoperim în paginile Micului Jurnal. „Numai dragostea are sens- scrie Sfânta Faustina. Ea dă celor mai mici fapte dimensiunea infinitului”. Cum a putut Sf. Faustina să crească în încrederea și intimitatea tot mai profundă cu Mântuitorul? Ce promisiuni i-a făcut El? Descoperă toate acestea citind Micul Jurnal, o carte care îți va schimba sufletul.
„Codul de drept canonic este absolut necesar Bisericii. Fiind constituită ca un organism social şi vizibil, Biserica are nevoie de norme, pentru ca structura ei ierarhică şi organică să fie vizibilă, exercitarea funcţiilor ce i-au fost încredinţate de dumneiezescul Întemeietor, îndeosebi puterea sacră şi administrarea sacramentelor, să fie bine organizată, legăturile reciproce dintre credincioşi să fie reglementate după dreptate bazată pe caritate”, spunea fericitul Papă Ioan Paul al II-lea în Constituţia apostolică Sacrae disciplinae leges, prin care a promulgat noul Codex Iuris Canonici al Bisericii Romano-Catolice, la 25 ianuarie 1983.
Sfintele Evanghelii şi Faptele Apostolilor", apărută la Editura "Pauline", este tipărită color în condiţii grafice deosebite. Pe lângă textul biblic, include diferite rubrici pentru aprofundare şi rugăciune, îmbogăţite de numeroase imagini şi hărţi. Această carte este o cheie preţioasă pentru a intra în lumea Scripturii, interacţionând cu istoria sa, arheologia, geografia, mesajul său spiritual, şi dialogând cu cei care au scris paginile Noului Testament.
Vocația la o stare de viață este un dar de la Dumnezeu la care omul răspunde prin alegere liberă. Vocațiile la Sfînta Preoție și la Căsătorie cer să fie însoțite de o rugăciune constantă, de un discernământ prudent, de o maturizare treptată și de o pregătire adecvată; sunt alegeri „Pentru totdeauna”, nu trebuie să ne temem de ele, ci trebuie făcute „cu ajutorul harului lui Dumnezeu” și având încredere în ajutorul lui, precum și în sprijinul comunității creștine.
Multe persoane se întreabă: Cum putem să înfruntăm suferinţa? Este posibil să o învingem? Este posibil să ne vindecăm? De ce Dumnezeu permite aşa ceva? Valerio Albisetti încearcă să răspundă la aceste întrebări prin metoda sa psihospirituală în cel mai creator mod cu putinţă. A nega, a elimina, a căuta în exterior cauzele suferinţei sau chiar a rămâne în ea fără a-i atribui niciun sens, a te cuibări în ea, ca o victimă eternă, nu face pe nimeni să crească din punct de vedere psihologic, nici spiritual. Autorul doreşte să-i înveţe pe cititori să se mişte prin suferinţă, să înţeleagă cum ea, dacă este bine canalizată, îi poate transforma; suferinţa nu va mai fi ceva de care să fugă, ci un spaţiu ce trebuie traversat pentru a intra într-o relaţie mai intimă cu Dumnezeu.
În învăţătura Papei Francisc apare deja ca punct de reper ceea ce au proclamat atât Magisteriul conciliar cât şi teologia recentă, şi anume că doctrina nu este şi nu poate fi străină de ceea ce numim pastoraţie. Adevărul pe care Biserica este chemată să-l păzească este cel al Evangheliei lui Cristos, care trebuie transmis oamenilor din orice loc şi din orice timp. De aceea, misiunea magisteriului eclezial este şi aceea de a favoriza comunicarea Evangheliei. Astfel, teologia nu se va putea reduce niciodată la un exerciţiu aseptic de birou, desprins de viaţa poporului lui Dumnezeu şi de misiunea de a-i ajuta pe bărbaţii şi femeile timpului ei să se întâlnească cu noutatea perenă şi inepuizabilă a Evangheliei lui Isus. (Roberto Repole, coordonatorul colecţiei "Teologia fundamentală a Papei Francisc")
Sunt bucuros că cititorul poate avea în mâini această culegere de gânduri spirituale ale regretatului Papă Benedict al XVI-lea. Titlul exprimă deja unul din aspectele cele mai caracteristice ale magisteriului şi ale însăşi viziunii despre credinţă a predecesorului meu: da, Dumnezeu este mereu nou pentru că El este izvor şi motiv de frumuseţe, de har şi de adevăr. Dumnezeu nu este niciodată repetitiv, Dumnezeu ne surprinde, Dumnezeu aduce noutate. Prospeţimea spirituală care transpare din aceste pagini o confirmă din plin.
Benedict al XVI-lea făcea teologie în genunchi. Argumentarea credinţei era făcută de el cu devoţiunea omului care s-a abandonat în întregime pe sine însuşi lui Dumnezeu şi care, sub conducerea Duhului Sfânt, căuta o pătrundere tot mai adâncă în misterul acelui Isus care l-a fascinat încă de când era tânăr.