Referinta: Sap-6325
2050, scrisă de Cardinal Robert Sarah, Nicolas Diat și tradusă în limba română de pr. dr. Ștefan Lupu.
În Anul Sfânt al lui Paul al VI-lea, Dom Jean Roy, abate al mănăstirii Notre-Dame de Fontgombault, îşi începe textul cu o analiză a originilor veterotestamentare ale jubileului.
El evidenţiază vechimea timpurilor jubiliare legate de tradiţia istoriei antice evreieşti.
Numele de Jubileu şi, într-o anumită măsură, cel de „An Sfânt” sunt o moştenire a Vechiului Testament. Cuvântul francez „jubilé” reprezintă de fapt transpunerea din latină a cuvântului jubilaeus, iar acest termen ar fi fost creat de sfântul Ieronim, care ar fi transpus astfel în latină cuvântul ebraic yôbél.
Benedictinul constată că această traducere, sau mai degrabă neologismul sfântului Ieronim, era deosebit de corectă: „Ca urmare a apropierii care se impune în mod spontan de jubilum sau jubi-latio, strigătul de bucurie al ţăranilor latini, „jubileul” se prezintă de la bun început ca o sărbătoare veselă. În ceea ce priveşte numele yôbél dat în ebraică anului jubiliar, acesta se explică probabil „deoarece deschiderea acestuia era anunţată prin sunetul cornului” (Roland de Vaux, Institutions de l’Ancien Testament, I, 267), cornul fiind desemnat uneori în ebraică prin termenul yôbél. (În alte cazuri, se folosea ca trompetă un corn de berbec; acelaşi cuvânt yôbél desemna iniţial berbecul, apoi cornul animalului folosit ca trompetă, iar în final termenul a fost aplicat anului anunţat prin sunetul acestei trompete.)
Iată fragmentul din Levitic (capitolul 25) în care se introduce legislaţia privind jubileul: După şapte săptămâni de ani, adică la sfârşitul a patruzeci şi nouă de ani, „în Ziua Ispăşirii să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră! Să consacraţi anul al cincizecilea şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei: să fie pentru voi an jubiliar; fiecare dintre voi să-şi primească înapoi proprietatea şi fiecare să se întoarcă în familia lui! Anul al cincizecilea să fie pentru voi an jubiliar: să nu semănaţi, să nu seceraţi… şi să nu culegeţi via netăiată! Este jubileu: să fie sfânt pentru voi!” (Lev 25,9b-12).
Aceste câteva versete din Cartea Leviticului ne spun în ce consta jubileul, conform legii lui Israel: „Era un an «sfânt» care trebuia proclamat şi respectat ca atare în toată ţara; adică (acest an) era, în sensul strict al cuvântului, pus deoparte, consacrat, rezervat lui Dumnezeu. Acest lucru implica pentru popor aplicarea unui număr de măsuri economice şi sociale care făceau din jubileu un an de eliberare sau de iertare pentru oameni şi bunuri, precum şi un an de odihnă pentru pământ”.
Aşa se exprimă pr. Pierre Claudel în articolul „Jubileu” din Enciclopedia Catholicisme, I, col. III 4.
„Continuarea capitolului 25 din Levitic intră în detalii precise cu privire la modul în care trebuie să se realizeze răscumpărarea proprietăţilor şi eliberarea sclavilor. Trebuie să reţinem în special motivele religioase ce stau la baza acestei legislaţii şi pe care părintele de Vaux le formulează astfel: „Pământul nu poate fi vândut, cu pierderea tuturor drepturilor, deoarece îi aparţine lui Dumnezeu; israeliţii nu pot fi reduşi la sclavie perpetuă, deoarece sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care el i-a scos din Egipt” (Roland de Vaux, op. cit., 268).
Este destul de dificil de spus în ce măsură legea jubileului a fost aplicată efectiv în Israel, deoarece cărţile istorice sau profetice nu fac aproape nicio aluzie la aceasta. Cel puţin, această lege avea meritul de a propune poporului vechii alianţe „un ideal de dreptate şi de egalitate socială” (Roland de Vaux, op. cit., 269), în armonie cu demnitatea şi misiunea poporului ales pe care Dumnezeu îl alesese şi îl pusese deoparte pentru realizarea planului său de mântuire.
Văzut în toată profunzimea sa, spune mai departe abatele Claudel, jubileul (din Vechiul Testament) este figura erei viitoare pe care o va realiza Cristos. El este, într-adevăr, „cel care trebuia să proclame venirea eliberării şi a anului de bunăvoinţă (Lc 4,18-22; cf. Is 61), să împlinească răscumpărarea prin marea ispăşire a morţii sale (Fap 13,30) şi să întemeieze noul Israel pe care îl eliberează de păcat, popor în care nu mai există nici sclavi, nici oameni liberi, ci doar fraţi care au cu toţii parte la moştenirea împărăţiei” (Pierre Claudel, art. citat, col. III 6; cf. G. Lambert, în N. R. T., martie 1950, p. 251.)
Astfel, Dom Roy demonstrează cât de mult anul jubiliar este marcat de o bucurie solemnă şi de rugăciuni mai profunde.
Cardinalul Sarah a dorit să înscrie munca noastră în această continuitate istorică, în timpul iertării păcatelor, al reconcilierii şi al convertirii.
Am profitat de lunile frumoase ale anului 2025 pentru a oferi o reflecţie asupra viitorului Bisericii în 2050.
Lucrarea a început la sfârşitul unui pontificat sud-american; am continuat-o la începutul altuia, nord-american. O trecere de la Ignaţiu de Loyola la Augustin de Hippona…
Adesea, în timpul conversaţiilor noastre romane, mi-am amintit de Ţăranul din Garonne al ilustrului Jacques Maritain.
Cardinalul şi filosoful au opinii divergente, deoarece mizele Bisericii s-au schimbat. Maritain scrie în zilele optimiste de după Conciliul al II-lea din Vatican, Robert Sarah în vremuri mai complexe, mai puţin vesele.
Cu toate acestea, ei au aceeaşi libertate a inimii şi a minţii pentru a emite o judecată fără concesii asupra Bisericii, acest cuvânt ascuţit şi intransigent, această iubire arzătoare şi vie pentru adevăr, care nu se teme să displacă, departe de spiritul monden.
În 1966, Jean de Fabrègues constata în săptămânalul France catholique importanţa Ţăranului. „pentru că această inteligenţă superioară detaşată (i s-a reproşat acest lucru) a ştiut să se ridice deasupra certurilor dintre partide sau facţiuni, pentru că, abordând problemele momentului la cel mai înalt nivel, la izvoare, la rădăcini, le-a evaluat cu atât mai clar şi, astfel, a scos în evidenţă, chiar din perspectiva în care Conciliul ne-a pus să continuăm Biserica, posibilităţi de hrană pentru minţi şi de lumină pentru suflete: acestea sunt, împreună cu alocuţiunile săptămânale ale Suveranului Pontif, pietrele de temelie ale construcţiilor de mâine”.
Să reţinem aceste cuvinte ale lui Maritain: „Sfântul vede practic că creaturile sunt nimic în comparaţie cu Cel căruia i-a dăruit inima şi cu Scopul pe care şi l-a ales. Este o dispreţuire a iubirii faţă de ceea ce nu este Iubirea însăşi. Pentru el nu este greu să-i dea lui Dumnezeu „toate bogăţiile casei sale”. „De dragul lui am pierdut toate şi le consider gunoi ca să-l câştig pe Cristos. Pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui şi comuniunea la pătimirile sale”, spunea sfântul Paul.
Cu siguranţă, într-un dialog imaginar, cardinalul i-ar răspunde cu această frază din paginile cărţii noastre: „Viaţa ascetică adânceşte dorinţa de Dumnezeu”.
Nicolas Diat
Wilhelm Dancă (n. 1959), preot, decan al Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din București, profesor abilitat în domeniul filosofie și în domeniul teologie, autor a numeroase articole, studii și cărți. Membru al Academiei Române și membru al Academiei Europene de Științe și Arte din Salzburg.
Iubirea se construieşte zi de zi, cu răbdare. Numai iubind fără pretenţia de a avea certitudini şi punându-ne într-o poziţie de ascultare, se poate realiza o relaţie autentică, în care diferenţele dintre persoane să nu fie motiv de diviziune, ci de îmbogăţire reciprocă.
„Maria – e Mama mea!” Întâlniri ale Papei Francisc cu Maica Domnului
Educația – pasiune și devotament. Provocări pentru educatorii creștini
Rareori o carte care are drept protagoniști animalele se dovedește atât de interesantă, distractivă, captivantă și instructivă.
Fiecare episod, fiecare capitol ne poartă într-un loc fascinant: ne adâncește în păduri, ne duce în orașe africane, în stepă, în colțuri exotice ori cât se poate de familiare. Cu abilitatea și afabilitatea unui mare scriitor care știe să îmbine dragostea pentru natură și lumea animalelor cu tradițiile, obiceiurile și cultura, autorul povestește întâmplări, experiențe și amintiri adunate din bogata sa traiectorie diplomatică în serviciul Sfântului Scaun. La fiecare pagină, el te ajută să descoperi frumuseţea creației, în timp ce zâmbești, meditezi sau înveți. Și pe drept cuvânt putem spune, dată fiind tema, că această delicioasă carte nu este scrisă pentru a fi citită, ci pentru a fi… devorată!
(Paloma Gómez Borrero)
Cum să înfruntăm mâhnirea. ,,Crede în soare, chiar dacă nu strălucește. Crede în iubire , chiar dacă nu o simți. Crede în Dumnezeu chiar dacă nu îl vezi. Doamne, înaintea ta se află tăria și slăbiciunea mea; sprijin-o pe cea dintâi și vindec-o pe cea de-a doua."
Rădăcinile filozofice și teologice ale științei moderne
Dan Cautis
Această carte prezintă viaţa sfintei Terezei de Calcutta, una dintre femeile cele mai cunoscute din lume, care a devenit protagonista carităţii creştine. Ea descoperă pe străzile lumii chipul lui Cristos în cei singuri şi disperaţi. Autoarea cărţii o prezintă ca fiind un creion cu care Dumnezeu continuă să scrie iubirea sa pentru umanitatea timpului nostru. «Ceea ce facem este mai puțin decât o picătură într-un ocean. Dar fără acea picătură, oceanului i-ar lipsi ceva. Eu sunt un creion în mâinile lui Dumnezeu. El scrie ceea ce vrea». Printr-o serie de mărturii directe şi prin caracterul nemijlocit al anchetelor jurnalistice, autoarea reconstruieşte povestea unică „împotriva curentului” a Maicii Tereza.
Cartea reprezintă un instrument eficient pentru cei care se ocupă de formarea spirituală sau umană a anumitor grupuri de persoane, însă poate fi utilă oricărei persoane care vrea să parcurgă un itinerar despre experienţa formării şi animării comunitare.
Numită iniţial Cu Maria, această carte ne-o prezintă pe Maria în diferite tradiţii spirituale: iudaism, creştinism şi islam. Am putea fi dezorientaţi de numărul şi diversitatea textelor comentate, dar, dacă ne uităm mai atent, vedem firul călăuzitor: Maria, simbol al aşteptării lui Mesia şi al prezenţei lui Dumnezeu printre oameni, este mamă – ea poartă în sine Cuvântul lui Dumnezeu, pe acest Fiu al Mariei care, pentru unii, este un mare profet, iar pentru alţii este Fiul lui Dumnezeu.În Maria, Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează. Maria, mama lui Isus, este, aşa cum vom vedea din ce în ce mai mult pe parcurs, şi mama noastră în ale credinţei. Ea ne conduce la Fiul ei; ne învaţă să ne aprofundăm relaţia cu Dumnezeu; ne însoţeşte în viaţa de credinţă cu rugăciunea ei; este modelul nostru deoarece, asemenea ei, suntem chemaţi să dăm trup Cuvântului lui Dumnezeu şi să ducem acest Cuvânt acelora pe care îi întâlnim şi să-l primim de la ei.
Sfintele Evanghelii şi Faptele Apostolilor", apărută la Editura "Pauline", este tipărită color în condiţii grafice deosebite. Pe lângă textul biblic, include diferite rubrici pentru aprofundare şi rugăciune, îmbogăţite de numeroase imagini şi hărţi. Această carte este o cheie preţioasă pentru a intra în lumea Scripturii, interacţionând cu istoria sa, arheologia, geografia, mesajul său spiritual, şi dialogând cu cei care au scris paginile Noului Testament.
Cu puțin înainte de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial, Helena Kowalska (1905-1938), o tânără poloneză simplă, fără educație, primește o chemare aparte. Îmbrăcând haina călugărească la 21 de ani și luînd numele de sora Maria Faustina , tânăra începe să noteze, la cererea duhovnicului ei, cuvintele pe care Isus i le adresează: „Te trimit cu milostivirea Mea la oamenii din lumea întreagă. Nu vreau să pedepsesc lumea, ci doresc să o vindec, strângând-o la Inima Mea Milostivă.” Se naște astfel acest „Mic Jurnal” în care umila călugăriță relatează marea experiență a Milostivirii lui Dumnezeu în sufletul ei, precum și misiunea de a împărtăși această milostivire cu lumea întreagă. Deși a murit necunoscută, iar mesajul său a trecut printr-o perioadă de contestare (așa cum Isus Însuși îi prezise), sora Faustina Kowalska este astăzi salutată cu cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea care a numit-o „marea apostolă a Milostivirii lui Dumnezeu pentru timpurile noastre”. Într-adevăr, la 30 aprilie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea o ridică la cinstea altarelor declarând-o sfîntă.
În omilia rostită cu această ocazie, Suveranul Pontif a arătat că mesajul de milostivire transmis de Sf. Faustina KOwalska este de maximă urgență la începutul acestui nou mileniu. Încrederea de copil, simplitatea, intimitatea cu Isus, precum și o profundă cunoaștere a realităților spirituale, sunt caracteristicile definitorii ale misticii pe care o descoperim în paginile Micului Jurnal. „Numai dragostea are sens- scrie Sfânta Faustina. Ea dă celor mai mici fapte dimensiunea infinitului”. Cum a putut Sf. Faustina să crească în încrederea și intimitatea tot mai profundă cu Mântuitorul? Ce promisiuni i-a făcut El? Descoperă toate acestea citind Micul Jurnal, o carte care îți va schimba sufletul.
Papa Leon al XIV-lea a semnat acest document la 4 octombrie 2025, în biblioteca privată a Palatului Apostolic, în ziua când Biserica îl comemorează pe Sfântul Francisc din Assisi. Documentul este prima sa exortaţie apostolică, destinată "tuturor creştinilor" şi are ca temă centrală dragostea pentru săraci. Titlul latin "Dilexi te" înseamnă "Te-am iubit". Textul, deşi este semnat de Papa Leon al XIV-lea, indică o continuitate cu lucrările papilor anteriori, în mod particular cu Papa Francisc şi cu enciclica sa "Dilexit nos" ("Ne-a iubit").
Apariția acestui nou volum de VITAMINE ZILNICE PENTRU SUFLET – Pilde și povestioare la Editura Pauline este o dovadă a faptului că cererea de spiritualitate a omului modern este permanent vie și nu poate fi potolită cu surogate, precum și intuiția lui că există valori universal valabile în toate timpurile și în toate locurile, de care are nevoie mai mult decât de hrana trupească pentru a trăi o viață demnă și frumoasă în această lume.
„Dacă Europa a avut de suferit mai mult decât oricând, în secolul acesta, este pentru că s-a îndepărtat de Dumnezeu cu bună știință și a vrut să vadă dacă popoarele pot să supraviețuiască fără credință. Nu, nu pot să supraviețuiască decât coborând sub condiția umană. Când îți lipsește credința, nu mai poți deosebi binele de rău. ”
Regele Mihai al României
În anul începerii pontificatului său, 2013, Papa Francisc a oferit Bisericii enciclica Lumen fidei, ("Lumina credinţei"). Doi ani mai târziu, a apărut enciclica Laudato sì ("Lăudat să fii"). În Fratelli tutti, a treia enciclică, pontiful a vorbit despre fraternitate şi prietenie socială în contextul pandemiei din anul 2020.
Această a patra enciclică este considerată de unii testamentul spiritual al Papei Francisc. Pe parcursul a 220 de numere, Sfântul Părinte vrea să îndrepte ochii fiecărui credincios spre locul central al iubirii divino-umane nemăsurate a lui Dumnezeu faţă de oameni: Inima lui Isus. Titlul Dilexit nos se inspiră dintr-un verset pe care îl găsim în Scrisoarea Sfântului Paul către Romani: "Dar în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit" (Rom 8,37), cuvintele "ne-a iubit" dând astfel titlul latin al acestui document papal.
2Trăiți ca fii ai Luminii – manualul catehetului, pentru cateheza copiilor între 7 și 11 ani. Carte cusută și broșată, pagini color, copertă cu clape.
O carte cu totul deosebită, atât prin titlu, cât și prin conținut, este cea semnată de Pr. dr. Eduard Giurgi, intitulată „Funcția Bisericii de a învăța. Comentariu la cartea a III-a din Codul de drept canonic”. Autorul cărții este, din anul 2009, doctor în drept canonic al Universității Catolice a Americii din Washington D.C. (Statele Unite ale Americii). Tot din anul 2009 până în prezent, este Vicar judecătoresc al Arhidiecezei de București. A fost hirotonit preot al Arhidiecezei de București în ziua de 24 iunie 2000, în Catedrala “Sf. Iosif” din București și a îndeplinit mai multe misiuni pastorale. Printre alte oficii pe care le coordonează în cadrul Curiei Arhidiecezane se numără și cel de Vicar episcopal pentru cler, având și o îndelungată experiență academică, fiind lector universitar și profesor de drept canonic la Facultatea de Teologie Romano-catolică din cadrul Universității din București. Toate aceste misiuni și slujiri pastorale, administrative și academice își găsesc un ecou deosebit în cartea de față, scrisă cu mintea și cu inima, din dragoste pentru Biserică, noul popor ales al lui Dumnezeu. Lucrarea vine să completeze un mare gol în literatura teologică și juridică din țara noastră, fiind demnă de remarcat noutatea subiectului abordat: funcția (misiunea) Bisericii de a învăța. De altfel, noutatea și necesitatea acestei cărți este subliniată de prezentarea semnată de Păstorul Arhidiecezei, ÎPS Aurel Percă.
În această carte, autorul trasează o sinteză a personajului care a marcat cel mai puternic secolul al XX-lea. Cucerit de Cristos, Papa Ioan Paul al II-lea devine un vestitor neobosit al Evangheliei, „călător al lui Cristos” ce proclamă iubirea şi pacea sa.
Mesajele lui Isus către inima călugăriței, reunite în această carte, au fost luate de pe anumite iconițe și din scrisori pe care Părintele Dolindo le-a trimis, în momente diferite, unor călugărițe pe care le îndruma sau care i se adresau pentru a primi lumină și sfaturi precise, în anumite situații din viața lor.
Colecţia Note de psihologie îl are ca autor principal al acestor cărţi în format de buzunar, pe psihologul şi psihoterapeutul Valerio Albisetti. Acesta ne introduce, prin fiecare carte, într-un moment cheie al existenţei noastre. Ne vorbeşte deschis şi familiar despre stările emoţionale şi despre sentimentele neaprofundate ale omului, despre spiritualitate, dificultăţi şi viaţa în toată complexitatea ei.
În cărţile sale vom găsi mereu o perspectivă nouă, un gând care ne va face mai reflexivi, un sfat care ne va schimba atitudinea. Colecţia oferă indicaţii simple şi concrete pentru a aborda cu seninătate problemele vieţii cotidiene, prin aprofundarea competentă a aspectelor psihologice şi spirituale ale omului.
Din parcurgerea textului cărții se poate afla că specificul păstorului de suflete este acela de a-i sluji pe alții într-o dublă dimensiune: de „creștin”, la fel ca toți, și de „pus în fruntea altor creștini”, care-i sunt încredințați. În desfășurarea misiunii sale, fiecare păs-tor este chemat să asculte, să înțeleagă și să interpreteze semnele din timpul său, neuitând că „Numai cine s-a hrănit cu Dumnezeu poate să-i învețe pe alții”.
Capacitatea de a iubi este o stare extraordinară pe care cu toţii dorim s-o trăim; dar ea nu ţine de întâmplare, de destin, ci este rodul unui lung drum de pregătire, de antrenament. Punctul de plecare în teoria sa despre iubirea adevărată este o muncă de autoconştientizare, de acceptare a propriei nevroze, de a şti să-i spunem pe nume şi de a încerca apoi să o reducem. Doar de-a lungul unui asemenea drum, omul va întâlni adevărata iubire. La acest nivel nu mai este nevoie s-o cauţi. Căci este înlăuntrul propriei fiinţe. Relaţia va primi atunci numele de botez adevărat: căsătorie.
O carte-jurnal fascinantă, în care descoperim dialogul şi relaţia de nespusă prietenie, iubire, adoraţie şi încredere care se clădeşte între un suflet şi Isus Cristos, relaţie la care Dumnezeu cheamă toate sufletele. Un preot-călugăr benedictin, stând zi de zi în faţa Sfântului Altar, îşi notează cu fidelitate trăirile din rugăciune şi intră tot mai profund în misterul iubirii personale şi unice a lui Cristos pentru fiecare dintre noi. Autorul cărţii In sinu Jesu a ales să rămână anonim; parcurgând jurnalul, vom înţelege de ce.
Ediția integrală este destinată adulților și tinerilor, care vor putea găsi aici un instrument eficace de pregătire și un ajutor spiritual puternic în problemele vieții de zi cu zi.
Istoria primăvăratică a unei Mici flori albe scrisă de ea însăși și dedicată Cucernicei Maici Agneza a lui Isus.
Autorul explică astfel geneza cărții: „Gândul de a scrie această carte s-a născut într-un moment de cumpănă pentru omenire. În primăvara anului 2020, un virus invizibil, numit de specialiști COVID-19 (coronavirus), a reușit să închidă, prin intermediul măsurilor luate de autorități, toate lăcașele de cult. Astfel, începutul pandemiei a reprezentat o mare provocare, atât pentru Biserică cât și pentru însăși trăirea credinței! În acest context de frică și izolare, personal am început să transmit în mod constant, mai întâi credincioșilor pe care îi păstoresc la Biserica Italiană, iar apoi tuturor prietenilor din mediul on line, câteva gânduri spirituale, în format video, inspirate din Evanghelia din duminici și sărbători. Pentru că aceste gânduri spirituale cereau o atenție sporită în ceea ce privește pregătirea conținutului, iar mesajul transmis trebuia să fie atât convingător, cât și sintetic, mi-am propus ca materialul deja pregătit, apoi îmbunătățit, să ajungă, la un moment dat, între coperțile unei cărți, devenind în acest fel accesibil și mai departe, celor care sunt dornici de meditarea profundă a Cuvântului lui Dumnezeu și, într-un mod cu totul special, de trăirea noutății învățăturii lui Isus, din Sfintele Evanghelii”.
Documentul, gândit de Comisia Biblică Pontificală ca un studiu în profunzime al temei raportului dintre Vechiul şi Noul Testament, vine să ofere "un ajutor important atât într-o problemă centrală a credinţei creştine, cât şi pentru însemnata căutare a unei înţelegeri reînnoite între creştini şi evrei" - arată cardinalul Ratzinger în prefaţa lucrării 0
A ști să te rogi este o artă, la fel cum sunt arta culinară, pictura, muzica și multe altele. Așa cum profesorul te îndrumă, te ajută să-ți cultivi talentul și să-l cizelezi, la fel e bine să ne lăsăm ghidați și în rugăciune, iar beneficiile nu vor întârzia să apară. Acesta este scopul lucrării de față, prin care preotul Jacques Philippe își propune să realizeze un mic manual de rugăciune, destinat tuturor, atât laicilor, cât și persoanelor consacrate.
YOUCAT. Ce este YOUCAT? Youcat este o carte dedicata tinerilor, care vrea sa-i ajute sa înteleaga mai bine credinta Bisericii Catolice, asa cum a fost ea formulata în Catehismului Bisericii Catolice, publicat la treizeci de ani dupa încheierea Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965). Nascut din initiativa Conferintei Episcopilor din Austria, Youcat preia structura traditionala a Catehismului cu întrebari si raspunsuri, dar o îmbraca cu fotografii si reprezentari artistice, precum si cu elemente complementare, cum ar fi citate din Sfânta Scriptura si din mari personalitati ale Bisericii. Rod al muncii unei echipe de teologi austrieci si al unui grup de tineri, Youcat a fost supervizat de arhiepiscopul de Viena, cardinalul Christoph Schönborn. Pâna în prezent a fost tradus în peste 30 de limbi!
„El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez”. Tâlcuire la Evanghelia după Sfântul Ioan
Ce să facem ca iubirea să răsară în fiecare zi cu un chip mereu proaspăt? Cum să facem din căsnicia noastră o continuă sărbătoare? Cum evităm să ne lăsăm devoraţi de dezamăgire? Ce măsuri să luăm pentru ca starea de dominare-dependenţă să nu se instaleze subtil în cadrul relaţiei noastre? Cum să scoatem din luptă inamicul numărul unu al iubirii, şi anume egoismul? Cum să facem ca soţii, deşi împreună, să nu trăiască distanţi; deşi împreună, să nu fie absenţi? Aceste întrebări şi altele asemănătoare vor fi abordate în această carte, al cărei autor este considerat unul dintre cei mai buni specialişti din complexul câmp al relaţiilor umane.
Prin aceste Meditații despre Paște, le adresez cititorilor invitația de a vesti Învierea lui Isus, fiecare după puteri, acolo unde se află. Orice loc și orice timp poate fi un Emaus. Cultivând bucuria credinței pascale, trăind libertatea obținută prin iertare, împărtășind darurile lui Isus înviat, în special pacea, sperăm să devenim capabili să recunoaștem semnele apariției lui în momentele de frică, de mâhnire și de descurajare. Să vestim Învierea nu atât prin cuvinte, cât mai ales prin fapte. Astfel, cântând Aleluia pascal, vom fi și credibili, și molipsitori.
(Autorul)
Lucrarea pe care o ţinem acum în mână, chiar dacă nu-l are ca autor pe episcopul Mihai Robu, îl are ca traducător. Din motive încă necunoscute, potrivit unor documente arhivistice sau unor mărturii, cartea nu a fost tipărită înainte de primăvara anului 1944, când ierarhul, câţiva preoţi şi seminariştii din Iaşi s-au refugiat, din cauza luptelor ce se dădeau în Moldova, la Beiuş, acolo unde a ajuns şi tipografia Editurii Presa Bună. Presupunem că episcopul Mihai Robu a făcut traducerea acestei cărţi în acelaşi arc de timp cu părintele Ion Gârleanu, a cărui traducere s-a publicat în anul 1943, la Oradea, acolo unde activa ca spiritual al studenţilor Academiei Teologice Greco-Catolice şi spiritual la şcolile episcopale din Beiuş.
Traducerea făcută de episcopul Mihai Robu a rămas în manuscris şi a ajuns la nepotul său, părintele Iosif Sescu (născut la Săbăoani, în ziua de 8 martie 1929; hirotonit preot la Alba Iulia în ziua de 1 iunie 1958; trecut la cele veşnice la Iaşi, în ziua de 26 octombrie 2017). Părintele Iosif i-a încredinţat manuscrisul episcopului Petru Gherghel, care a scris pe prima pagină: „Operă lăsată în testament de pr. Iosif Sescu, nepot”. Pe a doua pagină a manuscrisului sunt scrise aceste cuvinte: „Iosif Sescu, Săbăoani”.
Această mică antologie de gânduri şi meditaţii s-a născut din nevoia de a oferi persoanelor devotate Sfântului Pius de Pietrelcina o lucrare uşor şi rapid de consultat, având mare grijă să se evite orice fel de banalizare. Gândurile cuprinse în această broşură au fost extrase exclusiv din Epistolarul lui Padre Pio, ce cuprinde scrisori din anii 1910-1923 către directorii săi spirituali şi către fiii şi fiicele spirituale.
Cartea ,,Saltul de la inteligență la înțelepciune alături de Isus Cristos’’, te conduce pe un drum spiritual, în care vei vedea pentru început ce înseamnă să trăiești în mod conștient.
Scopul acestui drum spiritual este să te conducă la Împărăția lui Dumnezeu din duhul tău unde are loc comuniunea ta cu Dumnezeu care îți dăruiește IUBIREA, puterea sa, liniștea și pacea sufletească.
Biserică, ecumenism și politică. Noi eseuri de ecleziologie
<Prin lucrarea Paladinul Păcii, Anton Durcovici i-a adus un omagiu special marelui dispărut, Papei Pius al XI lea, pentru că s-a integrat în șirul Suveranilor Pontifi „prieteni ai României” , care au fost „însuflețiți de o dragoste deosebită pentru poporul român”. În acest sens, Papa Pius al XI lea rămâne în istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București prin donația excepțională făcută în anul 1925 (28 milioane de lei), în baza căreia s-a edificat în anul 1926 Palatul Cisar - reședința arhiepiscopală care până în anul 1948 a adăpostit și Seminarul „Sfântul Duh” din București.
Aurel Percă - Arhiepiscop Mitropolit de București
Cartea „Lupta spirituală.Cale rapidă de unire cu Dumnezeu” este pentru noi un îndemn necesar de a profita din toată inima de arma rugăciunii pe care o avem în viața noastră. Ni s-au dat toate instrumentele de care avem nevoie pentru a ne apăra de atacurile satanei. Acum, mai mult ca oricând, trebuie să luăm aceste arme și să le folosim în luptele noastre spirituale zilnice.
Această carte analizează ce este lupta spirituală -o luptă împotriva răului - și ne încurajează să fim pregătiți împotriva celui rău. Oferindu-ne exemple reale, ea descrie cât de viclean este satana și cât de ușor cădem în capcanele lui fără să ne dăm seama.
Odată cu apropierea Jubileului din 2025, Papa Francisc doreşte ca acest an 2024 să fie dedicat rugăciunii, invitând toată Biserica la un timp de mare angajare, ca pregătire a Deschiderii Porţii Sfinte.
Celebrarea unui An Sfânt, care îşi are originea cea mai îndepărtată în tradiţia ebraică a jubileului (yobel), ca timp de iertare şi reconciliere, reprezintă, începând de la 1300, o ocazie specială pentru a medita asupra marelui dar al milostivirii divine care ne aşteaptă mereu şi asupra importanţei convertirii interioare, necesară pentru a putea trăi darurile spirituale oferite pelerinilor în timpul Anului Sfânt, făcând nouă legătura care îi uneşte pe botezaţi, ca fraţi şi surori în Cristos, cu întreaga omenire întrucât este iubită de Dumnezeu.
Jubileul va implica nu numai oraşul Roma, ci se va extinde ca o vestire a milostivirii lui Dumnezeu pentru întreaga lume, devenind, în acest mod, o mare ocazie de evanghelizare. Fiind creştini, suntem invitaţi să dăm mărturie în rolul de autentici „Pelerini ai speranţei” care merg spre Domnul ce deschide braţele iertării sale, braţe milostive întinse şi spre fraţi, care încă aşteaptă să li se ducă vestea evangheliei.
Anul 2020 este pentru părintele și profesorul Maximilian Pal un an în care Facultatea de Teologie Pastorală din cadrul Institutului Teologic Franciscan Romano-Catolic din Roman (Neamț) vrea să-l aniverseze într-un mod deosebit, specific ambientului universitar, dedicându-i acest volum omagial cu ocazia împlinirii a 25 de ani de cercetare științifică și predare a cursurilor de drept canonic.
„Nestematele Maicii Domnului” este o carte care oferă atât reflecții zilnice asupra iubirii neînchipuite între Domnul nostru și Doamna Noastră, cât și gânduri despre marea iubire pe care Isus și Maria o au față de noi - și pe care noi, la rândul nostru, trebuie să o avem pentru ei!
„Bucuria rugăciunii” cuprinde diverse rugăciuni, meditații zilnice, novene și litanii pentru fiecare lună a anului. Această carte este un ghid în căutarea frumuseții sacrului care își găsește plinătatea în bucuria rugăciunii, cel mai de preț și cel mai important lucru în viața noastră spirituală.
2050, scrisă de Cardinal Robert Sarah, Nicolas Diat și tradusă în limba română de pr. dr. Ștefan Lupu.
