Pe urmele lui Isus. Cercetările unui istoric

Acest nou volum apărut la editura Serafica propune o incursiune într-o lume a inocenței, văzută prin ochii unei copile de șapte ani. Cu 11 povestiri care se leagă între ele ca o punte dinspre trecut spre prezent cartea de față e o mărturie pentru trecutul care poate salva viitorul. Adresată copiilor, care pot învăța cum au trăit părinții și chiar bunicii, cartea poate fi o lectură extrem de plăcută și pentru părinții moderni, care au îngropat adânc în suflet rămășițele celor ce le-au dat viață într-o casă simplă de țară. Pentru că, așa cum se spune, veșnicia s-a născut la sat, eroina acestei cărți descoperă o lume pe cale de dispariție, dar paradoxal, care se salvează datorită credinței în Dumnezeu. Limbajul arhaic și narațiunea fără interpretări fac din acest volum un mod de a fi fost la care se întorc cei mai mulți sătui de existența modernă.

La Editura Serafica a apărut cartea „Viața de credință”, autor sfântul Leonard Murialdo, traducere Daniel Demetercă, sub îngrijirea pr. Giuseppe Fossati.

Apariția acestui opuscul este cu atât mai oportună cu cât anul viitor, pe 19 martie, se vor împlini 150 de ani de când Leonard Murialdo a înființat Congregația Sfântului Iosif (Iosefinii lui Murialdo), iar pe 30 martie se vor împlini 123 de ani de la moartea acestui sfânt atât de preocupat de soarta tinerilor nevoiași și a muncitorilor din lumea întreagă.

Deși nu este o operă originală, ci o traducere din franceză a unei cărți scrise de un preot iezuit, Sfântul Leonard Murialdo are meritul de a-i fi asigurat o unitate doctrinară și literară, ordonând materialul în jurul temei credinței și dându-i o structură precisă. În plus, Murialdo este considerat autorul moral al acestui opuscul pentru că a adoptat pe deplin această doctrină, găsind sintetizate în ea aspecte ale propriei sale vieți interioare, în special abandonul total în fața Providenței Divine, și a contribuit masiv la popularizarea acestor idei, publicându-le în două ediții.

Analiza discursurilor mediatice cu privire la violența domestică din România (2017-2018)

Cartea de față, după cum însuși autorul mărturisește, a pornit de la ideea că fascinația pe care continuă s-o exercite Sărăcuțul din Assisi până în ziua de azi, a plecat de la întâlnirea Evangheliei cu istoria umanității. Ceea ce diferențiază această carte de alte scrieri despre Sfântul Francisc, este explicarea concretă a contextului istoric în care a trăit Francisc și a impactului pe care l-a avut noua formă de viață pe care a propus-o în Biserica Catolică. Într-o manieră concretă și aplicată, Eloi Leclérc suprapune viața Sfântului Francisc pe evoluția societății.

Scopul acestui Mic Catehism pentru Familie este de a-i ajuta pe creştinii care se străduiesc cu sârguinţă să „pună temelia” unei credinţe solide, pentru a nu se găsi în dificultate atunci când fiii lor mai mici sau adolescenţi îi vor întreba despre adevărurile fundamentale ale religiei pe care o trăiesc.

Viața Sfântului Francisc. Legenda celor trei însoțitori. Anonimul Perugin. Aceasta carte face parte din Colectia Izvoare Franciscane.

Viața Veronicăi Antal – așa cum e conturată în aceste pagini - reprezintă un model de trăire a credinței până la sânge, un model care, din fericire, și în ziua de azi continuă să atragă tineri. Volumul acesta nu se axează pe mistificări inutile sau injuste ori exaltate pentru a dovedi sfințenia acestui Crin însângerat. Apărută chiar în luna în care se comemorează martiriul viitoarei Fericite din Nisiporești, cartea poate fi considerată o carte eveniment ce prefațează momentul istoric ce va avea loc pe 22 septembrie, la Nisiporești: beatificarea Veronicăi Antal, prima femeie româncă, prima tânără româncă, primul laic român, al doilea membru al Ordinului Franciscan din România și al șaselea român ridicat la cinstea altarelor.

Din contemplarea chipului lui Dumnezeu - Creator - şi a comuniunii din interiorul Sfintei Treimi, decurge şi responsabilitatea soţilor creştini de a-şi însuşi valorile şi principiile specifice propriilor stări de viaţă, de a fi colaboratori ai iubirii creatoare a lui Dumnezeu şi de a rămâne uniţi şi fideli legământului conjugal. Pe acest drum de convertire şi discernământ, familia creştină trebuie să simtă susţinerea şi ajutorul Sfintei Biserici care nu rămâne străină de problemele şi preocupările cu care ea se confruntă, dar, prin membrii şi colaboratorii ei, doreşte să conducă la deplină realizare această instituţie - familia - în mijlocul căreia Dumnezeu a alea să se întrupeze în persoana lui Isus Cristos.

Pentru a omagia una dintre figurile marcante care a adus o contribuție esențială la renașterea franciscanismului în România - părintele Petru Albert -, la editura Serafica a apărut volumul In memoriam Pr. Petru Albert, OFMConv., la zece ani de la trecerea la cele veșnice (2012 - 2022), coordonator pr. Damian Gheorghe Pătrașcu, OFMConv., ministru provincial.

După cum subliniază însuși coordonatorul acestei cărți, paginile de față reprezintă un mic omagiu adus personalității complexe, vizionare și vivace a celui ce a fost, întâi de toate frate franciscan, preot, directorul Seminarului franciscan (fiind unul din artizanii redeschiderii acestei instituții), directorul redacției române a revistei „Mesagerul sfântului Anton” (fiind unul dintre fondatorii ei), traducător neobosit al Bibliei de la Ierusalim.

Și pentru că a rezuma în câteva zeci de pagini munca monumentală în slujba lui Dumnezeu și a franciscanismului, depusă de părintele Petruț (cum îl numeau apropiații), ar fi o sarcină extrem de dificilă, volumul readuce în prim plan figura sa recompusă din evocările celor care l-au cunoscut de-a lungul celor 93 de ani de viață și 65 de ani de preoție.

Așa cum un diamant capătă valoarea sa autentică numai după șlefuirea tuturor fațetelor, mărturiile adunate în această carte revelează, obiectiv și emoționant, multiplele haruri pe care le-a avut părintele Petru Albert.

Aparițiile Fecioarei Maria la Fatima păstorașilor sfinți: Iacinta Marto, Francisc Marto, Lucia dos Santos.

Conștient că, în ceea ce privește aceste două teme, e greu să mai găsești ceva nou de spus din punct de vedere poetic, Sergiu Cătălin Abalintoaie nu mizează pe formule consacrate, metaforizări excesive ori vulg, mecanisme care sufocă autenticul vocii poetice. Iar dacă luăm în considerare că poezia e un act de curaj – după ce te-ai pus pe hârtie și te-ai publicat nu-ți mai aparții – autorul de față nu face altceva decât să fie el însuși, fără a se gândi câtuși de puțin că cei în măsură ar aprecia că scrie bine sau prost. Iar asta înseamnă scriitură autentică: debarasare de orice intenție de a fi poet și, mai ales, un poet apreciat – maladia subconștientă a poeților de azi. Și, de obicei, cu cât îți propui mai puțin, cu atât îți iese mai mult.

De la Francisc ne-am obişnuit mai ales cu mesajul ce ne vine prin intermediul vieţii sale: necultivat, simplu laic, nu preot, cu un anume dispreţ faţă de studiile teologice, nedorind să lase o moştenire intelectuală, a lăsat însă, un mesaj care a depăşit graniţele timpului şi spaţiului şi a devenit un mesaj actual pentru toţi oamenii din orice timp şi din orice loc. (autorul) Din cuprins: Contextul social în care a trăit Francisc de Assisi. Naşterea celui de al doilea ordin. Naşterea regulii franciscane. Francisc-diacon şi poet. Convertirea şi intuiţia spirituală. Stigmatele.

În dorinţa de a cunoaşte şi păstra o cât mai vie legătură cu istoria şi minunata carismă franciscană mi-am propus să cercetez cu mai mare atenţie Izvoarele Franciscane, o lucrare publicată cu câţiva ani în urmă în limba italiană, care conţine scrierile Sfântului Francisc de Assisi şi diferite biografii ale Sfântului. Am ales această formulă de reflexii spirituale spre a ni le întipării mai bine în minte şi în suflet, ca să păşim cu mai multă râvnă pe urmele înaintaşilor noştri. (Pr. Anton Demeter) Din cuprins: Reguli şi îndemnuri. Scrisorile Sfântului Francisc. Laude şi rugăciuni. Scrisoarea circulară a Fr. Elia, asupra morţii Sf. Francisc. Viaţa Sf. Francisc. Prima şi a doua biografie a Sf. Francisc de Assisi, de Toma de Celano.Mărturii contemporane. Sfânta Clara.

Mărturia Scripturii este la fel de clară ca și caracterul unanim al Tradiției”. Iar Constituția despre sfânta liturgie: Sacrosanctum Concilium, al Conciliului al doilea din Vatican, ne amintește că: „În liturgia pământească noi participăm, prin pregustare, la liturgia cerească, ce se celebrează în cetatea sfântă a Ierusalimului, (...), împreună cu întreaga oștire cerească îi cântăm Domnului imnul de slavă” - (nr. 8).

În mulțimea felurilor de a ne exercita evlavia, fără îndoială întâiul loc este evlavia către Inima Preasfânta a lui Isus. Ce înțelegem prin evlavia către Preasfânta Inimă? A cinsti într-un chip deosebit Inima Dumnezeiască a lui Isus Cristos întrucât e simbolul dragostei lui nemărginite către oameni. (autorul) Din cuprins: Originea evlaviei către Inima lui Isus. Obiectul spiritual al evlaviei către Preasfânta Inimă a lui Isus. Rana Inimii lui Isus. Apa şi Sângele Inimii lui Isus. Crucea Inimii lui Isus. Flăcările Inimii lui Isus. Cele cinci dorinţe ale Inimii lui Isus. Întâiul mijloc de a cinsti Inima lui Isus. Testamentul Inimii lui Isus. Împărtăşania reparatoare. Cele trei inimi.

Novenă pentru sufletele din purgatoriu 

Domnul nostru a venit pe pământ pentru a ne mântui în mod desăvârșit. El ne-a dăruit legea iubirii și o religie pe măsura inimilor noastre, menită să ne facă sfinți și fericiți.Toate poruncile, sfaturile și promisiunile sale emană pace, bucurie, milostivire și iubire. Ideea că aproape fiecare dintre noi, după moarte, trebuie să petreacă o perioadă mai scurtă sau mai lungă în focul curățitor al purgatoriului pare să contrazică acest preamilostiv plan de iubire al dumnezeiescului nostru Domn. Este adevărat că suntem slabi, că greșim de multe ori și că dreptatea lui Dumnezeu este una riguroasă și exigentă, dar la fel de adevărat este și că milostivirea și dragostea lui Dumnezeu întrece lucrările sale. Domnul nostru, totodată, ne-a dăruit belșug de haruri și putere pentru a ne izbăvi de păcat, dar și mijloace multe (și eficiente) pentru a ispăși orice păcat săvârșit. Acest ultim aspect de obicei este trecut cu vederea de majoritatea catolicilor ori, pur și simplu, nu prea este înțeles. Desigur, cei care păcătuiesc de bunăvoie și nu se străduiesc deloc să-și îndrepte greșelile, neglijând numeroasele mijloace pe care Dumnezeu le oferă oamenilor pentru a ispăși păcatul, se osândesc singuri la purgatoriu. Rostul acestei broșuri este acela de a ne arăta cum putem evita purgatoriul, folosindu-ne de mijloacele pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziție cu atâta generozitate și, în al doilea rând, de a ne ajuta să înțelegem că aceste mijloace stau la dispoziția oricărui creștin. Examinarea atentă a acestor pagini va fi un izvor de beneficii și mângâiere pentru toți cei care le vor parcurge. Autorul închină aceste pagini Inimii preaiubitoare a lui Isus, cerându-i să le binecuvânteze.

Cartea de față se dorește a fi portretul unui sfânt, sau, dacă vreți, o introducere în pedagogia sfințeniei și carității practicată de părintele Alois Guanella, de-a lungul vieții sale. În paginile de față veți regăsi portretul nu al unui sfânt sedentar, ci al unui preot al străzii, însuflețit de o energie nestăvilită, după cum el însuși afirma: „Nu ne putem lăsa pe tânjală, atâta timp cât sunt săraci de ajutat!” Supranumit tatăl săracilor și al celor în suferință, Alois Guanella (1842-1915), a fost ridicat la cinstea altarelor în octombrie 2011. Pe lângă prezentarea vieții părintelui Alois această carte insistă asupra carismei guanalliene, extrem de complexe: caritatea și pedagogia sa au fost însoțite, mereu, de respectul față de persoana umană; fără a fi un teoretician sau militant pentru respectarea drepturilor omului, prin acțiunile sale a știut să redea demnitatea persoanei celor marginalizați și suferinzi, conștient că fiecare om este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dincolo de datele biografice, această carte reprezintă și o invitație, de a nu fi uitată pe un raft, ci de a trăi și răspândi carisma guanalliană în lume.

Multe persoane trăiesc experienţa dezbinării în interiorul lor. În această carte autorul ne indică o cale ce poate duce la depăşirea acestor răni interioare şi la descoperirea plinătăţii propriei fiinţe. Din cuprins: Filozofia unului. Dezbinări demonice. Nu fac ceea ce vreau. Dezbinări în monahism. Polaritatea omului după Jung. Integrarea umbrei. A fi una, aşa cum Isus este una cu Tatăl. Răspunsul misticii. Unitatea în comunitate.

Departamentul de Cercetare Biblică din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi anunţă apariţia unei ediţii revizuite a textului Bibliei, 2020 ediţie mai scurtă (mai economică) şi mai uşor de purtat.

Această lucrare, îngrijită de doi dintre cei mai cunoscuți cercetători care au studiat tema existenței istorice a lui Isus, ne prezintă în cuvinte accesibile cele mai importante descoperiri ale istoriei și arheologiei despre moartea și învierea lui Isus. Craig. A. Evans și N. T. Right descriu, în mod sintetic și captivant, drama și semnificația copleșitoare a ultimelor zile ale lui Isus pe pământ.

Spre deosebire de alte biografii ale sfinților, care se axează mai mult pe date concrete și cronologii exacte, paginile de față propun scurte pilde și istorioare, asemenea celor pe care le spun preoții în timpul predicii. Deși sunt separate, ele conturează în totalitate imaginea unui sfânt, prieten al tinerilor și a unui om care și-a dedicat întreaga viață educației și integrării tinerilor defavorizați.

Patruzeci de ”cântece” ale unei ființe îndrăgostite de Frumosul absolut, de Dumnezeu. Autoarea încântă și formulează incantații prin multitudinea de imagini, ca într-un eden niciodată pierdut, pășind timidă și înlăcrimată de dor, ca și Maria Magdalena, spre Mirele înmormântat, dar acum înviat din morți, mai frumos decât Luceafărul dimineții...

Trag înainte ca măgarul din Ierusalim, care, în ziua de Florii, a fost pentru Mesia un animal de călărie regal şi paşnic. Nu ştiu mare lucru, dar ştiu că-l port pe Cristos pe spatele meu, şi sunt foarte mândru de aceasta… Eu sunt cel care îl duc, dar el este cel care mă conduce. Ştiu că mă conduce spre Împărăţia sa, unde voi fi în largul meu pentru totdeauna pe pajiști verzi.

Sfântul Ioan Calabria. Biografia oficială (Alba, IT), 1999), scrisă de pr. Mario Gadili, din Congregaţia Sfântului, ne descrie, simplu şi natural, istoria unui preot cu totul decis pentru Dumnezeu. Descrierea şi tonul povestirii este intensă, transparentă, limpede şi fără echivocuri. Naturaleţea autorului şi a sfântului, contopite într-o manieră surprinzătoare, atrag cititorul pe calea prospeţimii şi reînnoirii sufleteşti, orientându-l spre o adevărată experienţă de Dumnezeu. Cine nu s-a confruntat în viaţa sa cu o criză religioasă ori vocaţională, cu pierderi şi regăsiri interioare? Cartea de faţă răspunde dorinţei preoţilor şi persoanelor consacrate de a se regăsi în propria vocaţie mult mai motivaţi descoperind, în istoria personală, prin lecturare, paginile lipsă ori cele încă nescrise. Din cuprins: Anul Domnului 1873. Fiul cismarului. Du-te să te faci preot. În slujba marelui suveran. Vicar parohial la Santo Stefano. Omul care a cunoscut durerea. Autorităţile bisericeşti. Don Calabria şi fraţii separaţi. Preasfânta Suferinţa misterioasă din ultimii ani.

Cea mai mare comoară sau Sfânta Liturghie explicată cu pilde și asemănări

De mai mulți ani, Institutul Teologic Romano - Catolic Franciscan din Roman are o frumoasă tradiție, organizând, la deschiderea anului universitar, câte o manifestare culturală, de obicei un simpozion. În ultimii doi ani, aceste simpozioane au avut în prim plan tinerii, în acord cu celebrarea Sinodului Episcopilor din 2018, care a avut ca temă „Tinerii, credința, și discernământul vocațional”. Cartea de față reprezintă dorința expresă a tinerilor de a fi publicate lucrările Simpozionului Internațional al Tinerilor 2018, desfășurat la Roman pe 1 octombrie. Chiar dacă temele prezentate în cadrul simpozionului și concretizate în acest volum sunt diferite, perspectiva este una comună, având în centru aspirațiile și căutările ale tinerilor.

Frate capucin, Prospero Rivi a avut misiunea, timp de 40 de ani, de formator al tinerilor care doresc să îmbrățișeze viața franciscană. În paginile de față, autorul insistă pe recuperarea unei tradiții franciscane mai puțin cunoscute, și anume, rugăciunea mentală sau contemplativă, considerată, în trecut, una din cele mai importante forme de rugăciune în viața franciscană.

Editura Serafica începe noul an cu o apariție editorială inedită: „Viața și activitatea Sfântului Iuda Tadeu”, de Leo C. Gainor. Spunem inedită pentru că prima ediție a acestei cărți a apărut în America anilor 50, o perioadă în care capitalismul și consumerismul erau în plină expansiune, dar în care, paradoxal, devoțiunile către acest sfânt au început să se răspândească tot mai mult. Într-un context în care actori ca James Dean sau Marilyn Monroe, scriitori ca Henry Miller sau Ernest Hemingway umpleau imaginația oamenilor, părintele Leo C. Gainor și-a asumat un mare act de curaj, aducând în atenția publicului pe Iuda Tadeu, supranumit „sfântul uitat” sau „patronul cauzelor pierdute”.

În paginile acestei broșuri se regăsesc cele mai cunoscute devoțiuni, cum ar fi Novenă la Sfânta Rita, O săptămână de rugăciuni în cinstea Sfintei Rita de Cascia, Rugăciune în suferință și altele. Meditând la viața acestei sfinte, se poate observa lesne de ce creștinii apelează la Sfânta Rita, când nu mai văd nici o cale de scăpare. Ediția a III-a, revizuită și adăugită, care a văzut lumina tiparului în 2018, cuprinde în plus Rozariul Sfintei Rita și Consfințire către Sfânta Rita.

După cum însuși autorul precizează, această nouă carte reprezintă continuarea volumului „Dezvoltare personală integrală. 7 pași psiho-spirituali”, apărut la editura noastră anul trecut. Dacă în volumul respectiv, Bogdan Emilian Balașcă propunea un traseu de dezvoltare personală compus din șapte pași pornind de la profeția lui Isaia („Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu și-i va pune numele Emanuel”), paginile de față reprezintă de fapt, finalitatea drumului parcurs în dezvoltarea personală a fiecăruia.

Patrologie și Patristică, secolele IV-V, vol. 2

Miracolul înseamnă deschidere spre Infinit, semnul lui Dumnezeu care vine în ajutorul necredinței noastre. Reprezintă ritmul eternității acordat pe aspirațiile și dorințele efemere ale finității noastre. Întâlnirea cu Miracolul din Lanciano nu te poate lăsa indiferent – aici, omul însuși simte exigența unui răspuns, a unei schimbări, a unei atitudini de însușit. Ceva se mișcă în fibrele ființei, în toată profunzimea ei. A rămâne pasiv, înseamnă a-ți nega propria umanitate, propria rațiune, propriul crez. Și nu e posibil... Cineva îți vorbește, te îndeamnă, te provoacă.

„De vorbă cu îngerul păzitor”, autor Gina Agapie

La editura Serafica a văzut lumina tiparului, în colecția Poezii, un nou volum semnat Gina Agapie: „De vorbă cu îngerul păzitor”.

Cunoscută cititorilor mai ales prin intermediul cărților de povestiri pentru copii („Povestiri cu rom”, „Lada mea de zestre”, „Hamor și Atona. Măgărușii lui Dumnezeu”), Gina Agapie a publicat, la sfârșitul anului trecut, tot în colecția Poezii, volumul „Pasărea dragostei”. După cum ea însăși mărturisește în deschiderea acestui nou volum, paginile de față reprezintă o desăvârșire simbolică: dacă prima carte de poezie a adunat 38 de texte, aici sunt reunite 40 de poezii, număr care simbolizează cei 40 de ani petrecuți de poporul ales în pustiu.

Cele nouă întâi vineri ale lunii - conține devoțiunea către Preasfânta Inimă a lui Isus scrisă de Sfânta Margareta Maria Alacoque în urma viziunilor avute. I-a fost revelat mesajul de iubire din inima lui Dumnezeu pentru Biserica Sa și pentru toți oamenii. Celor care vor spune aceste rugăciuni le sunt promise mai multe haruri...

Florilegiul antonian, inserat în paginile cărții, scoate la lumină o serie de miracole săvârșite și atribuite Sfântului Anton și necunoscute spațiului nostru spiritual. Buchetul celor 26 de miracole culese din Benignitas și Rigaldina, din arcul a peste două secole (1231- cca. 1435), vine să confirme solicitudinea săritoare și neobosită a sfântului Anton și să întregească legendarul miracolelor antoniene.

Cartea „Peștera Laptelui” cuprinde 12 povestiri prin care autoarea, cu ajutorul unui personaj fictiv, Părintelui Serafim, ne introduce în cetatea în care s-a născut Isus, care înseamnă Dumnezeu Mântuitorul, iar Cristos însemnând Cel Uns. Dar, de ce „Peștera Laptelui” ?. e o întrebare la care autoarea dă un răspuns. Fiindcă încă din secolul al VI lea, o legendă locală mărturisește faptul că în această peșteră, sau grotă îi mai putem spune , s-a oprit Maica Domnului cu Pruncul, în noaptea în care dreptul iosif a primit poruncă de la înger să părăsească Betleemul și să fugă în Egipt, spre a scăpa de mânia lui Irod. În această grotă ar fi stat ei în răstimpul dintre Nașterea Pruncului și fuga în Egipt.

Prin întrebările retorice de la sfârșitul fiecărei povestiri, autoarea nu așteaptă răspunsul de la cititori, ele sunt puse pentru a sublinia importanța subiectului biblic.Această carte, pot spune, este o bibliotecă. După cum vedem, este clar faptul că profeția despre creație și cădere a fost făcută chiar de la începutul Creației, explicată în Geneza din Biblie. În altă ordine de idei, deși redescrie „Începutul” este, de fapt, scisă cu sfârșitul în perspectivă.

Cartea aceasta ne poartă prin lumea imaginației și a lucidității, de la începutul creației până în epoca modernă, de la stabilitate la cele mai complicate stări de conștiință- acesta este drumul deschis de Gina Agapie pentru învățăcei, și nu numai, urmând mersul, pas cu pas, prin milenara viață biblică cu dornța să facă omul mai bun, mai credincios, și de ce nu, mai civilizat. Și voi încheia cu zicerea scriitorului și filozofului elvețian Henri-Frederic Amiel, care spunea: „Să avem de partea noastră adevărul, iată secretul credinței creștine, elocinței și al virtuții, iată autoritatea morală. E cea mai înaltă maximă a artei și a vieții” .

Al. Florin Țene, Președintele Național al Ligii Scriitorilor Români

La editura Serafica a apărut broșura „Tăcere și contemplație”, ediția a doua. Într-o lume tot mai zgomotoasă, obsedată de cele mai noi și performante mijloace de comunicare, considerăm că reîntoarcerea la tăcere și contemplație ca forme intime de rugăciune, poate fi un mijloc de însănătoșire atât a vieții spirituale proprii, cât și a societății. Paginile de față tratează două teme distincte, dar indisolubil legate între ele: meditarea Patimii Domnului nostru Isus Cristos ca manifestare desăvârșită a iubirii divine, și contemplarea lui Isus Cristos sub forma Sfintei Euharistii, ca mijloc zilnic de mântuire. Importanța acestor forme de rugăciune, tot mai des evitate în ziua de azi, este subliniată de numeroase exemple și trimiteri la viețile sfinților ori scrierile marilor învățați ai Bisericii, care au făcut din tăcerea și contemplația zilnică un mod de a fi. Fără a exclude inițiativele personale, pentru ca această rugăciune a sufletului să nu rămână un simplu moment lipsit de substanță, broșura adună în paginile sale și câteva devoțiuni specifice, cum ar fi Litania patimilor lui Isus Cristos, Litania Preasfântului Sacrament al Euharistiei, rugăciuni pentru umilință sau scurte convorbiri cu Isus Cristos în tabernacol.

„Corupția este o boală de care omul trebuie să se vindece: boala trebuie recunoscută ca atare și pentru a putea căuta un medic și o vindecare. Poarta de ieșire a corupției este cererea iertării, căința.” (...) „Proiectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm, atât în comunitatea creștină cât și în cea civilă, este deci acela de a reformula și de a face conștientă relevanța iertării și a convertirii, în cadrul unei etici sociale, orientate către maturizarea unei noi calități civile a oamenilor”. Acestea sunt cuvintele papei Francisc, care i-a uluit pe toți, atunci când afirmase: „corupția nu poate fi iertată”. Dar atunci ce ne mai rămâne din iertarea neobosită a lui Dumnezeu? Ce urmărește Papa atunci când afirmă: „păcătoși da, corupți nu”?

Fin cunoscător al relațiilor inter-umane, Leoluca Pasqua pornește de la o realitate nefardată: încă de la Geneză, relațiile fraterne nu au fost lapte și miere, ci marcate de gelozie și violență(exemplul lui Cain și Abel), ceea ce l-a făcut pe Dumnezeu să îndrepte corectarea primordială către toată lumea, pentru că fiecare este responsabil față de aproapele. Lectura acestei cărți duce la o singură concluzie, subliniată chiar de autor: este mai bine să corectezi, pentru a face binele, decât să taci și să devii complice la rău.

Cartea pe care v-o recomandăm spre lectură, nu are ca plan principal viața sfântului Francisc ci, după cum spune titlul, istoria și toelogia experienței spirituale a sfântului, raportată la viața sa. Una din particularitățile acestei cărți este structura ingenioasă și concisă: prima parte oferă date esențiale despre izvoare și propune o cronologie sistematică a vieții lui Francisc, cu o alternanță legată de împrejurări și episoade particulare ale existenței sale. A doua parte, mai complexă și mai analitică, reia diferitele „perioade” ale vieții lui Francisc, interpretând Scrierile în ordinea corespunzătoare datării și lăsând ca vocea lui Francisc însuși să fie cea care vorbește despre propriul parcurs spiritual. A treia parte, reia pe scurt biografia sfântului, încercând să culeagă punctele esențiale ale experienței sale în dispunerea lor diacronică, pentru a ajunge la o scurtă sinteză a datelor principale obținute în urma cercetării. Fratele minor milanez, Cesare Vaiani, lucrează actualmente la Milano unde este responsabilul celor douæ Fraternități franciscane prezente în centrul orașului. Este profesor de Teologie spirituală și Istorie a spiritualității medievale din cadrul Facultății de Teologie Italia Settentrionale, respectiv, în cadrul Studiului teologic din Verona precum și în alte instituții teologice. Publicațiile sale despre viața și experiența spirituală a lui Francisc de Assisi sunt numeroase. Printre cele mai seamă sunt: La via di Francesco. Una sintesi della spiritualità francescana a partire dagli Scritti di san Francesco (Presenza di san Francesco, 41), Edizioni Biblioteca Francescana, Milano 1993; Vedere e credere. L’esperienza cristiana di Francesco d’Assisi, Glossa, Milano 2000; Teologia e Fonti francescane. Indicazioni di metodo (Presenza di san Francesco, 46), Edizioni Biblioteca Francescana, Milano 2006.

Dificultăţile întâlnite în viaţa consacrată sunt prezentate prin două atitudini extreme: pasivitatea şi agresivitatea. Cine asumă o atitudine pasivă suportă viaţa, fără a-şi manifesta propriile idei, adoptându-le pe ale celor din jur, cu rezultate nu tocmai satisfăcătoare în realizarea fraternităţii religioase. La polul opus, persoanele care asumă o atitudine agresivă îşi exprimă propriile idei cu aroganţă, fără a ţine cont de cei din jur. Atitudinea asertivă se propune ca fiind de echilibru între cele două extreme.

Mulți s-ar întreba de ce o nouă carte despre purgatoriu. Avem rugăciuni pentru ei.

Aceste pagini reprezintă, de fapt, o trecere de la purgatoriul uman la cel sufletesc.

Sfânta Ecaterina de Genova (Serafina - cum o numesc unii italieni) și-a dedicat aproape întreaga viață slujirii săracilor, după modelul sfântului Francisc de Assisi. Născută într-o familie nobilă și cu un destin dinainte stabilit de părinți, Ecaterina a cunoscut, pentru o scurtă perioadă, plăcerile lumești, plăceri care i-au devenit, mai apoi, purgatoriul lumesc în drumul cunoașterii lui Dumnezeu. Experiențele lumești și trăirile interioare, care au reprezentat un adevărat purgatoriu, s-au concretizat în aceste pagini pentru care, pe drept cuvânt învățații Bisericii au numit-o pe Ecaterina de Genova doctor al purgatoriului.

Cuprinde stațiunile binecunoscutei devoțiuni practicate în timpul Postului Mare.

Nu vom reuși să intrăm pe deplin în nesfârșitul act de iubire al Sacrificiului Euharistic fără ajutorul harului, singurul care ne poate introduce în strălucirea misterului, în schimb ni se cere disponibilitate și acceptare. Dumnezeu va înțelege limitele noastre, dar așteaptă întreaga noastră angajare, pentru a ne deschide ochii, mintea și inima, în fața acestei extraordinare experiențe religioase. (autorul) Din cuprins: Să mergem în casa Domnului. Kyrie Eleison!-Doamne miluieşte-ne! Mărire în cer lui Dumnezeu. Să ne rugăm. Ascultarea. Crezul. Rugăciunea universală. Prezentarea darurilor. Rugăciunea euharistică. Tatăl nostru. Sfânta Împărtăşanie. Merge-ţi în pace.

Diavolul. Vorbele si faptele lui în cei doi posedați din Illfurt. Cartea despre acest episod, redactată într-un stil confesiv și beletristic alert, urmărește toate fazele exorcizării, de la posedarea celor doi copii și până la eliberarea lor, prin mijlocirea puternică a Sfintei Fecioare Maria, dovedind că ființele decăzute se identifică cu trupul posedat și exercită o putere tiranică asupra simțurilor, organelor și facultăților lui.

Rugaciuni pentru situatii grele

Bogdan Emilian Balașcă vede în dezvoltarea personală o datorie a fiecăruia față de propria persoană, iar volumul proaspăt publicat reprezintă o excelentă pledoarie pentru nașterea unui nou drept fundamental al omului: dreptul de a te cunoaște pe tine însuți. Pentru aceasta e nevoie de un traseu, ceea ce ne este propus în aceste pagini și care, în opinia autorului, reprezintă un „RMN” vital pentru conștiința umană.

Apărut în colecția „Poezii” a editurii Serafica, volumul „Din întuneric la Lumină” scris de preotul Iosif Diac ar putea constitui, fără nici un hazard, un exponent important al artei naive. Pentru cei care nu cunosc încă acest termen plastic, arta naivă a apărut pe fondul civilizației tehnologice și a pierderii identității generate de producția industrială, și reprezintă o formă de afirmare a individualității. Spre deosebire de infantil sau copilăresc, în arta naivă se comunică o realitate care a trecut prin filtrul sensibil al artistului, păstrându-și farmecul și prospețimea. Temele abordare nu sunt noi; de altfel poetul Iosif Diac nu își propune acest lucru pentru că, după cum însuși mărturisește, nu știe să scrie poezie, pentru că nu știe ce este ea. Dincolo de nostalgia copilăriei, prezentă în multe din poemele sale, la cititor răzbate și durerea maturizării (pentru că orice creștere moștenește un urlet), autorul simțindu-se „legat de viață cu un fir de iarbă”.

Cu o frecvență des întâlnită în Biblie, mesagerul poate fi un înger sau un om, trimis să ducă o veste poporului sau unei persoane din popor. Mesajul transmis poate fi de bucurie sau de reproș, în funcție de context și de necesitate, însă întotdeauna cu scop mântuitor...

Avem bucuria să începem un nou an editorial cu un volum de excepție: „Illustrissimi. Scrisorile patriarhului”, autor Albino Luciani, traducere, note și indice Cristina Grigore. Apariția acestei ediții în limba română este cu atât mai salutară cu cât, anul acesta, autorul – viitorul papă Ioan Paul I, sau popular papa Luciani – va fi ridicat la cinstea altarelor pe 4 septembrie. Cele 40 de scrisori adunate în acest volum, scrise pe vremea când încă era episcop și Patriarh de Veneția, se adresează familiar și cu umor unor personalități din diferite epoci, sfinți ori personaje ilustre; fiecare mesaj ascunde realități dureroase mereu valabile, pe care papa Luciani le tratează direct și onest, izbind cititorii în piept ca un berbec zidurile unei cetăți. Ba, mai mult, „Scrisorile patriarhului” au trecut testul timpului și devin, pe zi ce trece, o radiografie a unui prezent continuu, o confesiune aproape profetică ce transformă ficțiunea într-un cotidian sfâșietor de real.

În carte veţi descoperi noi nuanţe ale figurii Sfântului Francisc de Assisi, mai cu seamă în ceea ce priveşte modalitatea sa de a se relaţiona cu aproapele, paradigmă a relaţionării perfect valabilă şi astăzi. În acest sens veţi avea posibilitatea de a găsi sfaturi utile şi de a vă regăsi în ele...

Pagină după pagină, ajutat de mărturiile adunate cu ocazia procesului de beatificare și de documentele găsite în arhiva Securității, autorul conturează portretul medicului și preotului Martin Benedict.

Purgatoriul văzut de Maria Simma

Cartea de față dă senzația unui strigăt ținut prea mult timp în piept sau, dacă vreți, în subteran, iar apariția ei vine ca o eliberare a acelei voci din tenebrele închisorilor și minelor de plumb, voce cu care părintele Gheorghe Dumitraș alina suferințele celor închiși, de Crăciun sau de Paști. Născut în 1923, în satul Nisiporești, Neamț, Gheorghe Dumitraș a urmat cursurile Seminarului Franciscan din Hălăucești, iar după ce este hirotonit preot, în 1948 este trimis la Oradea pentru însușirea ritului oriental. În 1949 începe studiul la Conservatorul din București, unde este arestat. În 1952, în celebrul proces al „lotului Todea”, este condamnat la 25 de ani de muncă silnică, pentru crime de înaltă trădare. Este eliberat în 1964, pentru ca, un an mai târziu, la numai 42 de ani, să treacă la cele veșnice. Aceasta este istoria, în câteva cuvinte, a vieții unui om. Însă orice om are o poveste, iar povestea lui - așa cum ne e descoperită în paginile acestei cărți, e una din acele povești care te face să-i mulțumești pentru că, în drumul tău spre nicăieri, te-a lăsat să treci prin viața lui.

La editura Serafica a apărut volumul „Puterea Chemării. Viața consacrată astăzi. Dialog cu Fernando Prado”, autor Papa Francisc, trad. Pr. Virgil Blaj, OFMConv. Publicată în contextul vizitei Papei Francisc în România din 30 mai - 2 iunie 2019, cartea de față este rezultatul a peste trei ore de interviu acordat lui Fernando Prado, preot claretian, director editorial al Publicaciones Claretianas, profesor de Teologia misiunii la Institutul de Viață Religioasă din Madrid. Dincolo de forma clasică a interviului, autorul și-a propus mai mult o convorbire în care să iasă la lumină sufletul Papei Francisc de persoană consacrată. Iar acest lucru se vede din sinceritatea și disponibilitatea cu care urmașul lui Petru răspunde întrebărilor, unele dintre acestea atacând probleme spinoase care frământă viața consacrată.

Sfântul Francisc de Assisi și Franciscanii din Romania

Clar și concis, cu exemple reale și apelând la cercetări de ultimă oră, cum ar fi bioetica sau neuroștiințele, Gregory Popcak coboară cele opt fericiri de pe munte direct în familia creștină, în contextul societății de azi - tot mai lipsită de adevărați tați creștini. Fără a se erija în interpret biblist sau terapeut de cuplu, autorul propune taților și bărbaților un mod prin care îndatoririle lor de capi ai familiei redobândesc adevărata semnificație creștină, debarasată de un cotidian fără identitate, care rezumă calitatea de tată la cea de simplu întreținător al familiei

Lucrarea de faţă vrea să fie una de teologie, mai precis de teologie biblică, adică un discurs despre Dumnezeu bazat pe Sfânta Scriptură. Când teologia îşi limitează studiul la conţinutul imediat al cărţilor inspirate, căutând să le asculte glasul specific, să se pătrundă de limbajul lor, într-un cuvânt, să se facă ecoul direct al Cuvântului lui Dumnezeu, ea este biblică, în sensul strict al cuvântului. (autorul) Din cuprins: Poporul: creatura lui Dumnezeu şi partenerul unei alianţe. Creaţi şi destinul omului în cartea Genezei. Pedagogia divină a alianţei. Noutatea şi superioritatea alianţei realizate în Cristos. Continuitatea şi discontinuitatea alianţei în cele două testamente. Omul: relaţie, istorie, libertate şi suferinţă în revelaţia Vetero neo-testamentară. Legătura cu Dumnezeu în Cristos.

Cartea ne propune un traseu lăuntric prin care să descoperim mai multe despre noi și, de asemenea, să descoperim mai multe despre Dumnezeu. Autorul face o incursiune în subsolul ființei, recurgând însă nu la dogme, devoțiuni sau alte acte pioase, ci apelând la descoperirile venite dinspre domeniul psihologiei, pentru a optimiza, astfel, relația cu noi înșine și, desigur, relația filială cu „Dumnezeul cel adevărat”.

Devoțiuni în cinstea Sfintei Filomena

Într-un moment în care lumea are nevoie de sfinți, tăcere și rugăciune, editura Serafica propune cartea „Devoțiuni în cinstea Sfintei Filomena".

Preferata parohului de Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney, Sfânta Filomena a fost martirizată la o vârstă fragedă din cauza credinței ei. Fiică a unui rege persan, a dat mărturie pentru dragostea de Dumnezeu și de aproapele.

Devoțiunea față de această sfântă ar putea constitui o noutate, dar tradiția ne învață că sfinții au fost lângă noi și cu noi.

Paginile apărute nu vă propun un mod de a fi. Doar un mod de a exista cu Cristos și cu Sfânta Filomena.

Încredinţaţi Sfântului Anton necazul sau dorinţa dumneavoastră. În ziua respectivă ţineţi post şi rugaţi-vă cu lumânarea aprinsă. Orice rugăciune la Sfântul Anton este binecuvenită, cu condiţia ca nimic din ceea ce cereţi să nu fie un păcat. Prin Sfântul Anton, Dumnezeu aude glasul nostru. Din cuprins: Sfântul minunilor. Apărătorul celor prigoniţi. Medicul bolnavilor. Trisprezece zile de rugăciune ca pregătire la sărbătoarea Sfântului Anton. Imnul Sfântului Anton de Padova. Nouă zile marţi în cinstea Sfântului Anton. Rugăciuni de cerere adresate Sfântului Anton. Rugăciune în cinstea limbii miraculoase a Sfântului Anton. Rugăciune pentru timpuri de încercare.Acatistul Sfântului Anton de Padova.

În paginile de față, pornind de la textele Sfintei Scripturi – care nu sunt doar simple texte ci însuși Dumnezeu care vorbește omenirii -, părintele Iacob Stolnicu propune, involuntar, un exercițiu de redefinire a ființei umane în adâncul ei. Pentru că, așa cum orice formă de dezvoltare personală este goală fără Dumnezeu, a fi credincios  este doar o afirmație fără substanță dacă lipsește esența de a fi creștin. 

În cuvinte simple și pline de emoție, paginile de față prezintă, de fapt, o conversație personală a sfântului Francisc cu Fratele Soare, Dumnezeu, o mărturisire a căderilor și a convertirii, dând micilor cititori ocazia să-l cunoască pe omul Francisc, cu visurile sale de mărire, cu frământările și zbaterile sale interioare. Astfel, ajutați și de imagini sugestive, copiii și adolescenții vin în contact cu frățiorul din Assisi, care nu mai e un sfânt abstract, ci un om ca și ei, care își spune propria viață pământească într-un mod sincer și fără ocolișuri. Mai mult decât atât, întreaga povestire e, de fapt, o rugăciune a vieții sau o viață a rugăciunii, pe care micii cititori o pot parcurge și recita cu ușurință, fără a se lăsa distrași de tentațiile lumii moderne.

Îndrumător spiritual prin Maria, Maica Cerească

Aceasta carte cuprinde texte culese din nenumaratele mesaje adresate de Sfântul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, tuturor preotilor din lume. Din cuprins: Aş vrea să vă salut unul câte unul. Angajament pentru sfinţenie. Precum corzile unei lire. Euharistia. Reconcilierea. Să proclamăm milostivirea lui Dumnezeu. Imaginea lui Cristos. Oameni ai rugăciunii. Să anunţăm Cuvântul. Puternic prin forţa lui Dumnezeu. Maria, Mama Preoţiei.

Paginile acestei cărți cuprind mărturii cutremurătoare despre Iad, Purgatoriu, Judecata lui Dumnezeu sau demoni. Așa cum se specifică în introducerea cărții, aceste pagini nu adaugă și nici nu sărăcesc Sfânta Scriptură, dar pot reprezenta un fel de „semn de carte” al lui Dumnezeu pentru societatea de azi, care nu mai crede în viața de dincolo.

Prin temele pe care le propunem spre aprofundare vrem să oferim o orientare creştină viziunii noastre despre conştiinţă, bine comun, persoană, discernământ. Au existat mereu persoane deosebite care au atras atenţia asupra dezordinii care a pus în umbră responsabilitatea persoanei creştine în societatea europeană. Acesta este motivul pentru care am vrut să evidenţiem gândirea unor autori semnificativi pentru formarea noastră teologică şi filosofică: Bernhard Häring, prin „reciprocitatea conştiinţelor” şi Emmanuel Mounier, prin „personalismul comunitar”. Temele propuse nu sunt „răspunsul ultim”, ci sunt în vederea unei mai mari conştientizări a problemelor morale în jurul persoanei şi conştiinţei sale.

Oamenii rugându-se, se învrednicesc a primi ceea ce Dumnezeu mai înainte de toate veacurile a hotărât să le dea. Nu este de trebuinţă rugăciunea, zice Sfântul Toma, pentru ca Dumnezeu să ne cunoască nevoile noastre, dar pentru ca noi să înţelegem că avem nevoie de ajutorul lui, spre a dobândi cele trebuincioase pentru mântuire, şi prin aceasta să-l recunoaştem de singurul dătător al tuturor lucrurilor. Din cuprins: Despre trebuinţa rugăciunii. Despre chemarea în ajutor a sfinţilor. Valoarea rugăciunii. Puterea rugăciunii împotriva ispitelor. Condiţiile rugăciunii. Să ne rugăm cu încredere. Să ne rugăm cu statornicie. Să ne rugăm fără încetare.

Cartea „Să ne rugăm”, cu un conținut ilustrat și color, coordonată de Luminița Mandache, reprezintă un ghid de rugăciune adresat copiilor și celor care lucrează la creșterea și educarea lor, pentru a-i iniția în deprinderea rugăciunilor fundamentale credinței creștine și pentru dobândirea unei ținute corespunzătoare creșterii lor.

„Pildele atrag” - spune o zicală veche și plină de adevăr. Zelosul preot misionar Alois Chiavarino a înțeles rostul acestei zicale înțelepte și, luând exemplu de la Mântuitor, care învăța mulțimile prin pilde și asemănări, a adoptat și el acest mijloc puternic și atrăgător.

Așadar și noi, convinși de puterea și efectul acestor cuvinte înțelepte, scoatem la iveală această culegere de pilde despre Sfânta Spovadă, prelucrată după cartea „Confesatevi bene”, scrisă de pr. Alois Chiavarino. Primirea de care s-a bucurat o altă cărticică a acestui autor, intitulată „Cea mai mare comoară”, tradusă și publicată la editura noastră, ne-a stimulat să punem în mâna cititorilor lucrarea de față, care, nădăjduim, va fi urmată și de altele în acest fel.

Novena și Rugăciuni la Pruncul Isus de Praga

Să ne rugăm - Carte de rugăciuni (de buzunar)

După cum însuși titlul sugerează, paginile acestei broșuri, aflate la a patra ediție, vorbesc despre prima și cea mai mare poruncă dată de Isus Cristos: "Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău…"

De-a lungul timpului, reflecțiile din această carte au căpătat o importanță deosebită, astfel încât în unele regiuni din Spania, cei care o citeau cu evlavie primeau o indulgență de 50 sau chiar 200 de zile, iar Sacra Congregație a Sfântului Oficiu a examinat-o și a scos-o din rândul cărților de interes local.

Cartea nu dă răspunsuri ci propune câteva sfaturi practice pentru cei care vor să trăiască o viață prin prisma primei porunci, amintind, în același timp, care este rostul vieții pământești, și încercând să fie un fin ghid spre dobândirea vieții veșnice.

Novenă la Sfantul Ioan Paul al II-lea. Novenă la Isus îndurătorul

Istoria prin acţiunea Duhului Sfânt, e destinată să continue mărturia strălucită a nedespărţitei unităţi de dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Adevărata înfrângere a vieţii consacrate, care trebuie evitată, nu constă în declinul numeric, ci în slăbirea adeziunii spirituale faţă de Dumnezeu şi faţă de propria vocaţie şi misiune. Din cuprins: Ce este charisma? Obiectivele conciliului al II-lea din Vatican de reînoire a vieţii consacrate. Drumul charismei. Redeşteptarea charismei. Cunoaşterea charismei. Trăirea charismei. Transmiterea charismei.