În colecția „Poezii” a editurii Serafica a văzut lumina tiparului volumul „Excelsior...”, autor pr. Iosif Agiurgioaei. După „Orizonturi necuprinse”, publicat în 2023, pr. Agiurgioaei revine cu o nouă carte de poezii care poate fi privită ca o continuare a primului volum, atât din punct de vedere structural și stilistic, dar și ca mesaj. Pentru coerența sentimentelor interioare care, uneori, copleșesc inimile persoanelor fervoroase, și pentru receptarea lor corectă de către cititor dându-i posibilitatea să mediteze asupra celor citite fără a se simți sufocat, autorul a împărțit paginile de față în două capitole distincte: Poezii religioase și Poezii profane.
În ceea ce privește poeziile religioase, și ele sunt structurate în două părți distincte.
Într-o primă parte, pr. Iosif Agiurgioaei transpune în versuri trăiri și impresii care l-au încercat la diferite sărbători (Ziua tineretului, Înălțarea Domnului, Sărbătoarea copiilor celebrată în parohia sa, sărbătoarea hramului) sau încearcă să versifice viețile sfinților mai mult sau mai puțin cunoscuți: sfântul Gheorghe, sfântul Iustin, sfântul Anton de Padova, sfinții Ioachim și Ana, sfântul Alois de Gonzaga, sfânta Brigitta, sfânta Tereza a Pruncului Isus, sfânta Tereza de Avilla, sfântul Toma de Aquino, sfântul Ștefan sau sfânta Marta.
Partea a doua a poeziilor religioase cuprinde reflecții și meditații versificate izvorâte din citirea Psalmilor, în special primii 30 de psalmi care, în tradiția Vechiului Testament descriu fragilitatea condiției umane. Capitolul Poezii profane e un fel de frescă interioară a timpurilor și locurilor care și-au pus amprenta pe retina autorului, cum ar fi Poiana Mărului, domeniile Tohani, Marea Neagră, dar și considerații contradictorii de ordin social, poeziile despre eroii patriei fiind în antiteză cu versuri din care se desprinde un puternic simț civic și de revoltă, cum găsim în cele referitoare la pensiile speciale și celebrările zilei naționale a României.
Cu toată această împărțire, însă, cartea își păstrează caracterul unitar și, fără a-și propune să inoveze ori să răstoarne canoanele fixe ale poeziei, invită cititorul la părtășia unei sărbători în care trecutul și prezentul se contopesc într-un liric rucsac cu merinde pentru sufletul autorului.