Meditațiile din aceste pagini îl fac conștient pe cititor, fie că este profan sau inițiat, de două realități incontestabile. În primul rând, faptul că nu lecturează o simplă carte, ci însăși viața sub forma Cuvântului lui Dumnezeu, întrupat în Isus Cristos revelat oamenilor prin Duhul Sfânt. În al doilea rând, Biblia, în întregul ei, este o istorie unitară și continuă a omenirii; împărțirea ei în Vechiul și Noul Testament nu are rolul de a separa ci de a uni istoria: Legea și Profeții își găsesc împlinirea în Isus Cristos, prin care Dumnezeu mântuiește umanitatea. De aceea, pe tot parcursul meditațiilor, pr. Mihai Afrențoae subliniază firul roșu ce leagă Noul Testament de Vechiul Testament, confirmând citatele evanghelice cu scrierile veterotestamentare.
În ceea ce privește legătura cu Vechiul Testament – Matei citează frecvent profețiile din Vechiul Testament, arătând că viața lui Isus este împlinirea promisiunilor divine. Spre exemplu, nașterea Sa din Fecioara Maria este văzută ca împlinirea profeției din Isaia 7,14. Părintele Afrențoae insistă pe cele cinci mari discursuri despre împărăția cerurilor, care constituie nucleul scrierilor lui Matei. Profesor de Sfânta Scriptură, de ebraică biblică și greacă biblică, pr. Afrențoae face lumină în eventualele confuzii istorice și sociale, dar și în eventualele contradicții dogmatice care pot să apară ca urmare a diferențelor de traducere Predica de pe Munte (Matei 5–7) este unul dintre cele mai importante pasaje din Evanghelie, în care Isus oferă o nouă interpretare a Legii, punând accent pe iubire, smerenie și dreptate interioară.
Fericirile sunt inima acestui discurs și definesc caracterul creștinului autentic. În învățăturile despre Împărăția lui Dumnezeu, Matei insistă asupra faptului că Împărăția lui Dumnezeu nu este una pământească, ci spirituală, accesibilă celor care se supun voii lui Dumnezeu. Pilda grâului și a neghinei (Matei 13) explică realitatea conviețuirii binelui și răului până la Judecata de Apoi.
În ce privește autoritatea lui Isus – Matei îl prezintă pe Isus ca având autoritate absolută asupra naturii, demonilor, păcatului și morții. Vindecările și minunile Sale confirmă puterea Sa divină. Patima, Moartea și Învierea – Evanghelia culminează cu pătimirile, răstignirea și învierea lui Cristos, evenimente care stau la temelia credinței creștine.
Învierea este dovada supremă că Isus este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii. Fără a insista pe unele amănunte interpretabile care au dus la numeroase schisme și scandaluri, și pentru că în Biblie nimic nu e întâmplător, părintele Mihai Afrențoae analizează anumite construcții verbale considerate cheie pentru înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu în întreaga sa dimensiune temporală și spațială, oprindu-se asupra unor termeni (conjuncții, prepoziții, pronume sau timpuri verbale) aparent fără însemnătate dar care, prin interpretarea lor în spiritul și litera limbilor ebraică sau greacă, pun într-o lumină nouă întregul text evanghelic.
Stilul limpede și interpretarea fără echivoc a pr. Mihai Afrențoae, susținute de o documentare riguroasă, dar care nu devine academică și nu îngreunează lectura prin detalii, fac ca aceste meditații să ofere o cheie nouă de lectură a textelor biblice și, de ce nu, surprinzătoare pentru cine are curiozitatea să citească volumul.
