Referinta: Lau-1716
Maica Tereza și munca ei au suscitat un larg interes de-a lungul mai multor decenii. Dacă luăm în considerare toată atenția de care s-a bucurat în timpul vieții și, în special, în momentul morții, survenită la vârsta de optzeci și șapte de ani, se naște întrebarea: care a fost izvorul acestei puteri cu care a atras atâta lume la ea? Cu siguranță ar fi preferat să rămână necunoscută. Se considera doar „un creion în mâna lui Dumnezeu” și era convinsă că Dumnezeu se folosea de „nimicnicia” ei pentru a-Şi arăta măreția. Niciodată nu-și atribuia meritul realizărilor ei și întotdeauna încerca să direcţioneze atenția de care se bucura înspre Dumnezeu și înspre „lucrarea Lui” printre cei mai săraci dintre săraci. Cu toate acestea, planul lui Dumnezeu nu era ca ea să rămână necunoscută.
Oameni de toate credințele și din toate păturile sociale au recunoscut dragostea sa dezinteresată și compasiunea ei pentru cei săraci; i-au admirat simplitatea și autenticitatea trăirii și au fost atrași de bucuria și de pacea pe care le iradia. În același timp, toți cei care au întâlnit-o chiar și o singură dată au rămas cu senzația în spatele privirii sale pătrunzătoare exista ceva deosebit. Maica Tereza nu a putut să-și țină ascunsă munca întreprinsă printre cei săraci, dar ceea ce a putut să ascundă, cu un succes surprinzător, au fost cele mai profunde aspecte ale relației sale cu Dumnezeu. Era hotărâtă să țină secretele acestei iubiri departe de ochii muritorilor.
Numai răposatul arhiepiscop de Calcuta, Ferdinand Périer și alți câțiva preoți au fost singurii care au întrezărit câte ceva din bogăția spirituală a vieții sale interioare, dar chiar și pe aceștia ea i-a rugat întotdeauna să distrugă toate scrisorile care făceau referire la acest lucru. Motivul acestei constante cereri era determinat de respectul profund pe care-l avea pentru Dumnezeu și pentru lucrarea Lui în ea și prin intermediul ei. Această discreție a ei este o dovadă a umilinței și a delicateței iubirii sale.
În mod providențial, îndrumătorii spirituali ai Maicii Tereza au păstrat o parte din corespondența acesteia. Astfel, în momentul în care au fost adunate mărturii și documente în vederea beatificării și canonizării sale, povestea extraordinară a relației sale intime cu Isus, pe care a ținut-o ascunsă chiar și față de cei mai apropiaţi colaboratori, a ieșit la iveală. În ciuda aparentei ”normalități” a vieții sale de zi cu zi, scrisorile personale ale Maicii Tereza dezvăluie aspecte încă nedescoperite ale sfințeniei sale și care ar putea să o așeze alături de marii mistici ai Bisericii. Viața și mesajul său continuă să fascineze.
Această carte este, așadar, un răspuns la rugămintea multora dintre cei care au cunoscut-o, au iubit-o, au admirat-o și care doresc să cunoască motivația profundă a faptelor sale, izvorul puterii sale, rațiunea bucuriei, precum și intensitatea dragostei sale. Aceste pagini dezvăluie viața sa interioară, cu toată profunzimea și dramatismul său, și îmbogățesc și mai mult moștenirea spirituală pe care Maica Tereza a lăsat-o lumii.
Cartea de față reprezintă traducerea din limba franceză a primei părți a operei, fiind consultată și ediția italiană „Bernadetta vi parla. La vita dalle sue parole”. Dificultatea în privința traducerii a constituit-o tocmai faptul că volumul prezintă locurile, faptele, vorbele oamenilor obișnuiți, are deci un limbaj comun, mai puțin accesibil cuiva care își datorează cunoștințele de limbi străine mai mult lucrărilor teologice, termenilor și formulărilor de specialitate. Însă și acest aspect de limbaj vine să conlucreze o dată în plus la argumentarea autenticității relatărilor.
Poate că, parcurgând îndeosebi prima parte a cărții, unii cititori se vor întreba care este diferența față de volumul 2 al acestei Colecții, intitulat „Aparițiile Fecioarei Maria la Lourdes. Relatare documentată.” Răspunsul este simplu: volumul 2 își propune prezentarea cât mai obiectivă a evenimentelor pricinuite de aparițiile de la Lourdes, pe când în cartea de față- și în volumul care îi urmează-, punctul de vedere este cu totul altul: perspectiva se mută de la ce anume s-a petrecut, la ceea ce a spus Bernadeta în timp ce era implicată în respectivele întâmplări și cum le-a interpretat după ce au avut loc. Undeva, pe bună dreptate, autorul Pr. Laurentin își denumește opera „un album de cuvinte”.
O rugăciune contemplativă a Patimii mântuitoare a Domnului nostru Isus Cristos. Fiecare stație a Căii Crucii ne reamintește diversele stații ale vieții noastre cotidiene.
Atunci când vizităm la Lourdes Bazilica Inferioară, numită „a Rozariului”, ochiul este întâmpinat de marele mozaic al Fecioarei de pe absidă. Ea pare că îi primește cu brațele larg deschise pe toți pelerinii. Rețin un lucru ce mi se pare semnificativ: în dreapta și în stânga Maicii Domnului înconjurată de îngeri, se află scris „PAR MARIE A JESUS” (Prin Maria la Isus). Această scurtă afirmație reprezintă sinteza a tot ceea ce are loc la Lourdes și a evlaviei creștine către Fecioara Maria! În realitate, tot ceea ce rostim și înfăptuim spre Preacurata sunt cuvinte și gesturi îndreptate către Fiul ei Isus.
Scopul cărții de față este preamărirea lui Isus prin intermediul Fecioarei care a apărut la Massabielle. Știința teologică ce se ocupă de Maica Domnului și care se numește „mariologie” nu își poate afla fundamentul decât în „cristologie”, reflecția asupra misterului lui Cristos. Din acest motiv, cartea pe care o ține-ți în mână se numește „Rugăciuni cu Preacurata”, pentru că noi ne rugăm împreună cu Ea, care mijlocește pentru noi la Fiul ei, Mântuitorul și Dumnezeul nostru.
Cartea cuprinde sfaturi ale Maicii Tereza adresate tuturor membrilor familiei sale religioase și celor care doreau să ia parte la carisma Misionarelor Carității. Maica Tereza le adresa deseori cuvinte de învățătură și de încurajare și, câteodată, de mustrare, cuvântări care constituie sursa principală a acestei colecții de citate. Alte izvoare care au inspirat acest demers sunt cuvântările sale publice și scrisorile deschise.
Chiar dacă sunt adresate unui grup specific de persoane, învățăturile Maicii Tereza sunt adecvate pentru toată lumea deoarece natura umană prezintă aceleași provocări în viața fiecărei persoane, indiferent de vocație sau profesie. Citatele au fost grupate potrivit celor cinci capitole centrale, fiecare având un domeniu întins cu subcapitole. Partea I examinează cine a fost Dumnezeu pentru Maica Tereza, partea a II-a, relația ei cu Isus și partea a III-a oferă exemple practice în faţa obstacolelor pe care le întâlnim în drumul nostru şi care ne împiedică să iubim.
Cele două secțiuni finale conțin învățăturile Maicii Tereza: cum să punem în practică credința noastră prin iubire (partea a IV-a) și cum să fim un motiv de bucurie pentru ceilalți, prin trăirea vieții cu iubire (partea a V-a). Fiecare secţiune este precedată de un rezumat al temelor prezentate în secțiunea particulară.
Din parcurgerea textului cărții se poate afla că specificul păstorului de suflete este acela de a-i sluji pe alții într-o dublă dimensiune: de „creștin”, la fel ca toți, și de „pus în fruntea altor creștini”, care-i sunt încredințați. În desfășurarea misiunii sale, fiecare păs-tor este chemat să asculte, să înțeleagă și să interpreteze semnele din timpul său, neuitând că „Numai cine s-a hrănit cu Dumnezeu poate să-i învețe pe alții”.
Cartea se propune ca o prezentare teologică a unui curent de studii asupra lui Isus, care, din sec. al XVII, a însoţit şi a animat istoria gândirii europene. Totul a început în 1774, când au fost date tiparului câteva din scrierile lui H. S. Reimarus, care insinuau că Isus „arăta” altfel decât dogma bisericească a vrut să îl zugrăvească. Aceste scrieri au pornit un val de studii şi cercetări ale unor autori ce mizau să îl poată reda pe Isus într-un mod cât mai obiectiv, autori care au căzut totuşi într-o evidentă subiectivitate. De-a lungul timpului, curentul de studii asupra istoricităţii lui Isus a cunoscut momente de impas precum şi altele de înflorire şi de revizuire. În lucrarea sa, pr. Cristian Sabău reface întreagă această traiectorie.
„Bucuria rugăciunii” cuprinde diverse rugăciuni, meditații zilnice, novene și litanii pentru fiecare lună a anului. Această carte este un ghid în căutarea frumuseții sacrului care își găsește plinătatea în bucuria rugăciunii, cel mai de preț și cel mai important lucru în viața noastră spirituală.
Această carte ne introduce în contemplarea lui Isus și a Mariei. Suntem uimiți să vedem că fiecare etapă a vieții lor reînvie în propriile noastre inimi. Totul devine real. Intrăm cu ei în staulul din Betleem sau în Templul din Ierusalim, mergem cu ei pe drumurile Galileei, suferim împreună cu ei în timp ce mulțimea strigă în Palatul lui Pilat, ne bucurăm cu Maria Magdalena în fața lui Isus Învingătorul morții... Pe măsură ce călătorim cu ei, absorbim harurile pe care ni le oferă fiecare mister, ca niște copiii fascinați de ceea ce văd, și suntem transformați de aceste raze de lumină care izvorăsc din Evanghelie. De asemenea, descoperim meditațiile a zece mistere inedite: cele de compasiune și de îndurare, selectate din Biblie și din Tradiția Bisericii.
Rezo Bonetti, prin filele acestei cărți, aprofundează tainele credinței în familie și în același timp, prin această minunata virtute teologală, trasează drumul spiritual pe care trebuie să-l parcurgem pentru ca credința noastră să fie vie.
Chiar dacă se prezintă asemenea unei povestiri sau chiar ca un roman, această carte este rodul unui studiu științific complet asupra cuvintelor Bernadetei, realizat, din 1956 până în 1971, în colaborare cu maica Marie-Therese Bourgeade și cu sora Bernadeta Chauvier, începând din 1965.
Prezentăm acum, într-o formă simplă și dezgolităde orice aparat științific, rezultatele acestei munci imense, chintesența ei, ca să spunem așa: o viață a Bernadetei din propriile sale cuvinte, de la primul scâncet, până la ultima suflare. Dar nu am prezentat doar cuvintele rostite efectiv. Am fost atenți și la tăcerile ori gesturile ei pline de semnificație. Și tăcerea are valoare expresivă, mai ales la Bernadeta.
Rene Laurentin
La sfârşitul lunii mai a anului 2019, a ieşit volumul Henri Lasserre, „Istoria Maicii Domnului de la Lourdes”, care inaugurează o colecţie mai amplă de cărţi esenţiale dedicate subiectului apariţiilor Fecioarei Maria în grota Massabielle din Pirineii francezi. Acest prim volum nu reprezintă o noutate absolută pentru cititorii români, pentru că a mai fost tipărit la Iaşi, în anul 1885, în traducerea lui Gian Luigi Frollo, un profesor italian care preda la Universitatea din Bucureşti, autorul versiunii româneşti a imnului „Fecioara la munte”.
„Am alcătuit acest „Ghid al pelerinului” cu dorința de a facilita apropierea românilor de marile lăcașe din jurul Grotei Massabielle. Cartea aceasta nu-și propune deloc să fie asemenea „Ghidurilor pentru pelerinii de la Lourdes” care circulau prin Europa în prima jumătate a secolului al XX lea și care conțineau îndemnuri moralizatoare pentru cei care se duceau în pelerinaj. Pe lângă marea mea dragoste față de sanctuarele ridicate lângă stânca Massabielle, a fos la mijloc și puțină tristețe: de ani de zile de când frecventez Lourdes-ul, nu am găsit niciodată materiale în limba română de prezentare a sanctuarelor.
Traducând, conspectând și sintetizând din mai multe volume din alte limbi, am încercat să prezint- pe cât s-a putut- istoria, anii, persoanele, evenimentele, spiritualitatea și povestea fiecărui obiectiv în parte.”
Pr. Cristian - Florin Sabău
Cartea „Lupta spirituală.Cale rapidă de unire cu Dumnezeu” este pentru noi un îndemn necesar de a profita din toată inima de arma rugăciunii pe care o avem în viața noastră. Ni s-au dat toate istrumentele de care avem nevoie pentru a ne apăra de atacurile satanei. Acum, mai mult ca oricând, trebuie să luăm aceste arme și să le folosim în luptele noastre spirituale zilnice.
Această carte analizează ce este lupta spirituală -o luptă împotriva răului - și ne încurajează să fim pregătiți împotriva celui rău. Oferindu-ne exemple reale, ea descrie cât de viclean este satana și cât de ușor cădem în capcanele lui fără să ne dăm seama.