Referinta: Vit-3160
Cartea „Egeria – Pelerinaj in Locuri Sfinte AD 381-384” a fost tradusă de doamna profesoară Cornelia Frişan.
Lucrarea este una dintre puţinele opere scrise de o femeie, pe care ni le-a lăsat Antichitatea romană; o doamnă pe nume Egeria, venind din extremitatea vestică a Europei, de extremis terris, poate din Galicia sau din Aquitania, vizitează, între anii 381-384, toate Locurile Sfinte din Palestina, Egipt, Muntele Sinai, Transiordania, Siria, cu escale repetate la Constantinopol, de unde, asemenea unui reporter al sec. XXI, îşi transmite relatarea comunităţii căreia îi aparţinea…
Fervoarea trăirii, farmecul relatării ajung la cititorul modern într-o latină colocvială, puternic angajată deja pe drumul spre limbile romanice, drastic sancţionată de latinişti prin sintagma infima latinitas, dar cu siguranţă gustată în epocă şi foarte adecvată subiectului, sub specia sincerităţii… (notă asupra traducerii)
Experienţă de viaţă spirituală pe care cititorul creştin a păstrat-o şi a transmis-o mai departe vreme de 17 secole, cartea Egeriei ne îndeamnă să ne întoarcem privirea sufletului spre secolele deînceput ale creştinismului, pentru a ne întări în credinţă şi în speranţă.
EGERIA. Pelerinaj în locuri sfinte A.D. 381-384
Citind aceste pagini intri în contact direct, aproape fizic, cu autorul. Îl găsești pe autorul care, ca un tigru, stă pitit printre paginile acestei cărți, gata să țâșnească și să te înhațe. Tu îl ții în mâini (volumul) și el te ține, te înhață și nu-ți mai dă drumul până la ultima pagină.
„Autorul își propune să răspundă [în cartea sa] întrebărilor; – ce înseamnă pentru mine a fi catolic și a aparține Bisericii Catolice? – care este temelia vieții mele de credință? Răspunsul este oferit la lumina versetului ioaneic: «Și noi am cunoscut și am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el»” (cf. 1Ioan 4,16). Înțelegem, așadar, și rolul acestui catehism, acela de a ne ajuta să ne trăim mai profund credința ca fii iubiți ai lui Dumnezeu și astfel să dăm un sens ascendent pelerinajului vieții noastre, sensul mântuirii”.
Chemarea la sfințenie în cadrul vieții de familie seamănă cu creativitatea necesară, după o zi întreagă de muncă, pentru prepararea celei mai bune cine cu putință din ceea ce este în frigider. Doar atunci când se ajunge la acea împăcare profundă cu realitățile existente ale propriei vieți, iubirea din cadrul familiei devine un mijloc de sfințire.
Altfel, ea se transformă într-un infern domestic, în care ceea ce ar trebui să fie și nu este devine arma cea mai puternică împotriva celuilalt. În această carte sunt puse împreună patru meditații ale părintelui Maria Luigi Epicoco despre vocația familiei și despre posibilitatea de a deveni sfinți cu ce este la îndemână.
O carte care răspunde unei necesități spirituale vitale: înțelegerea și trăirea cu folos a Sacramentului Spovezii. Fiecare răspuns la cele 99 de întrebări este scris clar și concis, în doar două pagini, cu o grafică de excepție, într-un stil dinamic și modern, bazându-se pe Scriptură, pe scrierile Părinților Bisericii, pe Magisteriu și pe exemple din Viețile Sfinților.
Lucrarea „Căsătorie și sexualitate” oferă o introducere solidă despre ce este căsătoria, de ce este importantă și cum să o faci să funcționeze. De asemenea, oferă îndrumare sigură prin câmpul minat de astăzi al păcatului sexual și al confuziei, arătând calea lui Dumnezeu către fericirea conjugală și către sfințenie.
În Isus către inima preotului, autorul se pune să asculte vocea Maestrului divin; acea voce care se adresează foarte suav intimității sufletești, atunci când lumea tace, atunci când simțurile au ațipit, atunci când, în prăpastia sinelui, tainic, poposește Gândul divin. Este o convorbire șoptita de iubire divina, tăcută, profundă: Maestrul este cel care i se adresează inimii consacratului Său. Isus este cel care vorbește inimii preotului. Este convorbirea Creatorului cu creatura Sa. Fiecare dintre noi este un mic univers, iubit de Creatorul său, de parcă n-ar exista altceva pentru El decât aceasta creatura a Sa. Părintele Dolindo aduce lânga fiecare suflet vocea Creatorului său; o voce care plăsmuiește cu blândețe, care uneori mângâie, dar care mai ales sculptează, ca un artist ce caută în marmură chipul capodoperei sale.
Episcopul Florentin a fost un erudit. Unul dintre cei cu voce blândă. Format în școli cu profil realist, atrecut apoi, cu voia Domnului, în domeniul umanioarelor, desigur pășind mai întâi pe trptele Bisericii. Episcopul Florentin își începea argumentațiile cu un surâs blând, care se potrivea perfect constituției sale ascetice. Era departe de orice formă de extremism, de orice radicalizare.
De aceea a fost iubit.
Această nouă cărticică […] parcurge întreg Crezul, începând cu „Creatorul cerului” și sfârșind cu „viața cea veșnică”, ilustrând aproape toate articolele de credință printr-o serie de anecdote autentice și de alegorii care ne smulg zâmbete. Scopul ei ar fi de a demonstra în continuare că a fi credincios nu este ceva trist și de a ne face să descoperim că, de fapt, „a noastră credință” rimează cu „vesela bunăvoință”.
Pr. Daniel Avram
„Oferim tuturor cititorilor acest volum omagial, aducându-ne aminte cu drag de Preasfinția Sa Florentin, mulțumindu-i, prin rugăciunile noastre, pentru întreaga sa activitate, pe care a pus-o în slujba lui Dumnezeu, păstorind turma care i-a fost încredințată.
Să păstrăm ca un îndemn cuvintele Sfintei Scripturi, pe care le rostea atât de des: «Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. Isus Hristos, ieri și astăzi și în veci, este același» (Evrei 13,7-8).”
În amintirea Preasfinției Sale Florentin,
Pr. Dumitru Marius Cerghizan
Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla
Idealul sfințeniei poate părea imposibil în contextul lumii noastre complicate, în care ne regăsim din ce în ce mai ocupați și mai distrași. Cu toate acestea, mărturia Fraților Franciscani ai Reînnoirii (CFR) ne oferă speranța că este posibil să devenim sfinți trăind chiar și în mijlocul lumii. De fapt, prin deschiderea noastră către ceilalți și făcându-ne timp pentru rugăciune și jertfe în viețile noastre de zi cu zi, putem să aducem iubirea lui Dumnezeu în lume. În felul acesta vom fi și noi înșine transformați.
Alăturați-vă părintelui Mark-Mary Ames, CFR pentru a vă lăsa călăuziți cu pași mici și practici, care vă vor ajuta să înaintați – poco a poco, puțin câte puțin –, pe calea spre sfințenie.
Câteodată este greu să pornești iarăși. Ba chiar, după un eșec sau o încercare grea, ni se pare imposibil să o luăm de la capăt. Carte de față demonstrează exact contrariul: e posibil să reîncepem, întotdeauna. Desigur, nu e ușor. E o artă care trebuie învățată cu smerenie și cu picioarele bine înfipte în pământ. În această artă vrea să ne inițieze autorul, don Fabio Rosini.
Mesajele lui Isus către inima călugăriței, reunite în această carte, au fost luate de pe anumite iconițe și din scrisori pe care Părintele Dolindo le-a trimis, în momente diferite, unor călugărițe pe care le îndruma sau care i se adresau pentru a primi lumină și sfaturi precise, în anumite situații din viața lor.
Cel ce ascultă cuvintele Mele… are viață veșnică și la Judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață. (Ioan 5, 24) Aceste cuvinte dumnezeiești zugrăvesc în mod magistral dorul fiecărui ucenic: dorul de Dumnezeu, setea de Cel care este izvorul oricărui bine. Este mai ales dorul ucenicului care a așteptat să intre în cămara de nuntă a Mielului, să pătrundă în Lumina cea neînserată a Celui pe care cu râvnă L-a slujit. Știind că El ne așteaptă în viața cea fericită, împreună cu Maica Sfântă, cu mucenicii și mărturisitorii, și cu toți cei care au știut să creadă și să aștepte sosirea Ceasului Domnului. În celebrarea de patruzeci de zile de la trecerea la Domnul a Preasfințitului Părinte Florentin, amintim cu emoție cuvintele lăsate nouă ca testament de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea: „Doamne al vieții, fă-ne să primim cu iubire voința Ta, lăsându-ne în fiecare zi în mâinile Tale milostive. Iar când va veni momentul trecerii definitive, dă-ne să-l înfruntăm cu suflet senin, fără niciun regret la tot ceea ce părăsim. Iar tu, Marie, Maica omenirii pelerine, roagă-te pentru noi acum și în ceasul morții noastre. Ține-ne mereu uniți cu Isus, Fiul tău iubit și fratele nostru, Domnul vieții și al măririi”. Însuflețiți prin credința luminată de speranța Învierii, astăzi la celebrarea Parastasului de pomenire a iubitului nostru Frate și Ierarh Florentin, ne rugăm: În veci să fie pomenirea lui! † Lucian Cardinal Mureșan Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
„Unii se vor întreba: există oare o metodă „simplă” de rugăciune, o tehnică infailibilă pe care autorul ne-o prezintă? Cred că răspunsul se găsește doar în carte, prin lectură. Tolle et lege”.
„NIMENI NU NE-A SPUS CÂT DE GREA – ȘI TOTUȘI FRUMOASĂ – ESTE, DE FAPT, CĂSNICIA!”
Mulți intră în căsnicie gândindu-se: „Gata! Avem verighetele, ne-am găsit soțul sau soția, vom primi Sacramentul – acum poate începe cu adevărat viața noastră împreună!” De aceea, poate fi un șoc atunci când apar dificultăți și încercări. Frustrări. Certuri. Răni.
Sentimentul de copleșire. Lipsa unității. Lipsa încrederii. Edward și Beth Sri, vorbitori catolici de renume, împărtășesc cu sinceritate propria lor experiență despre bucuriile și luptele vieții conjugale reale. Ei ne reamintesc că aspectele provocatoare ale căsniciei nu doar că sunt de așteptat, ci sunt chiar locurile în care Isus dorește să ne întâlnească și să facă cea mai importantă lucrare a sa. Tot acolo, surprinzător, se poate deschide poarta către o iubire mai profundă și o bucurie de durată.
Indiferent dacă ești pe cale să te căsătorești sau ești deja căsătorit de mulți ani, această carte te va inspira să-l descoperi mai mult pe Dumnezeu în căsnicia ta și să cultivi unitatea și încrederea profundă pentru care ai fost creat.
Părintele Donald Calloway, MIC, convertit la catolicism, este membru al Congregației Părinților Mariani ai Neprihănitei Zămisliri. Înaintea convertirii, nu și-a terminat liceul și a fost expulzat dintr-o țară străină, a fost internat de două ori în centre de reabilitare și aruncat în închisoare de mai multe ori. După convertirea sa radicală, a obținut o primă diplomă (BA) în filozofie și teologie de la Franciscan University of Steubenville, un masterat (MDiv) și un bacalaureat canonic în teologie (STB) de la Dominican House of Studies în Washington, D.C., și o licență canonică (STL) în mariologie de la International Marian Research Institute din Dayton, Ohio. Pe lângă Nestematele Sfântului Iosif: Înțelepciune zilnică despre Părintele nostru spiritual, autorul a scris și alte cărți de mare succes.
Părintele Calloway este vicarul provincial și directorul de vocații pentru Provincia Maica Milei.
În această lucrare, Biroul pentru Evanghelizare și Cateheză (BEC) al Eparhiei de Cluj-Gherla propune un instrument în ajutorul cateheților, al preoților, al persoanelor consacrate și al laicilor, care se îngrijesc de buna pregătire a copiilor în vederea integrării depline în viața sacramentală a Bisericii.
Aceste pagini oferă un fel de „bune practici” care, cu discernământul de rigoare, pot fi adaptate și aplicate în cateheza de pregătire pentru primirea Sacramentelor Spovezii și a Euharistiei.
După apariția cărții „Când vă rugați spuneți Tatăl Nostru”, Papa Francisc continuă dialogul cu părintele Marco Pozza în această nouă apariție editorială. De data aceasta, Papa Francisc ne vorbește despre Maria, cu cuvintele celei mai cunoscute rugăciuni închinate ei.
În această carte de spiritualitate, părintele Pierre-Herve Grosjean ne împărtășește din roadele slujirii sale preoțești, din numeroasele sale întâlniri și din experiența sa. Publicul căruia i se adresează sunt creștinii de toate vârstele, cu diferitele lor vocații și responsabilități, iar stilul este franc și entuziast.
A fi pregătit înseamnă a trăi viața din plin, așa cum este ea. Părintele Grosjean ne propune zece repere spirituale care să ne lumineze și să ne ajute în trăirea autentică a propriei vocații. Sunt zece mediatții care, una după alta, ne vor dărui înțelepciune, putere, alinare și încredere.
„Nestematele Maicii Domnului” este o carte care oferă atât reflecții zilnice asupra iubirii neînchipuite între Domnul nostru și Doamna Noastră, cât și gânduri despre marea iubire pe care Isus și Maria o au față de noi - și pe care noi, la rândul nostru, trebuie să o avem pentru ei!
Fără a fi un curs de morală sau un cod de comduită, cartea aceasta dorește să le transmită tinerilor între 15 și 22 de ani idei care îi ajută să crească și care îi încurajează, pentru a se pregăti să iubească.
D. C. Schindler a scris un număr impresionant de articole și studii, o parte dintre acestea publicate în ediția americană a revistei catolice internaționale Communio. Am ales să prezentăm publicului românesc cinci astfel de articole, ca o bună introducere în gândirea sa filosofic.
După ce a prezentat acuzațiile existente în mod implicit în vechile zvonuri care-l priveau, zvonuri care circulaseră în Atena și pe care el le considera motivul principal pentru care se găsea înaintea tribunalului, prima afirmație pe care Socrate o face, în răspunsul său, este că niciodată nu și-a asumat responsabilitatea de a învăța pe altcineva în schimbul unei taxe. Aspectul financiar nu s-a numărat niciodată printre acuzațiile aduse împotriva lui și totuși Socrate consideră că acesta este cel mai pertinent fapt care putea fi invocat în apărarea sa. (D. C. Schindler).
Cartea Părintelui Eugen Popa, deși poartă un titlu care ar face cititorul să creadă că se referă strict la parcursul lui Isus din Săptămâna Mare, culminând cu Învierea, este potrivită pentru oricare alt moment din calendar sau din pelerinajul vieții creștinului, grație tematicii spirituale ample, ce atinge, inevitabil, toate componentele…
În această carte, părintele Bernard Sesboue descrie comportamentul uman al lui Isus pentru a sublinia excelența sa unică. Isus împlinește desăvârșit vocația omului, și prin intermediul umanității sale ni se revelează ca Fiul lui Dumnezeu.
O carte pentru cei care se pregătesc la căsătorie, pentru cei care se simt nepregătiți, dar căsătoriți, pentru cei care-i pregătesc pe alții la căsătorie.
Exegeza științifică nu este, pur și simplu, o metodă printre altele de interpretare a Sfintei Scripturi. Ea constituie o parte integrantă a cercului hermeneutic și trebuie să intre implicit în orice aplicație teologică sau pastorală. Lectura științifică și lectura pastorală a Bibliei țin de charisme și slujiri diferite în sânul Bisericii. Dar între aceste slujiri există o interdependență reciprocă. Libertatea cu care trebuie exercitate nu înseamnă independență absolută, ”libertate față de Biserică și față de adevăr, ci libertate pentru Biserică și pentru adevăr” .
Întâlnindu-i pe creștinii din Irak, pe martorii speranței în mijlocul violențelor provocate de Isis, dialogând cu îndoielile și neprevăzutul tinerilor din Londra, cunoscând bine carisma Sfântului Dominic, „sfântul căruia îi plăcea să bea și să facă gălăgie”, Timothy Radcliffe ne invită să descoperim o credință care este întotdeauna o surpriză, o fereastră spre misterul pentru care am fost creați și care ne așteaptă să ne facă să ne simțim acasă.
Cartea „Egeria – Pelerinaj in Locuri Sfinte AD 381-384” a fost tradusă de doamna profesoară Cornelia Frişan.
Lucrarea este una dintre puţinele opere scrise de o femeie, pe care ni le-a lăsat Antichitatea romană; o doamnă pe nume Egeria, venind din extremitatea vestică a Europei, de extremis terris, poate din Galicia sau din Aquitania, vizitează, între anii 381-384, toate Locurile Sfinte din Palestina, Egipt, Muntele Sinai, Transiordania, Siria, cu escale repetate la Constantinopol, de unde, asemenea unui reporter al sec. XXI, îşi transmite relatarea comunităţii căreia îi aparţinea…
Fervoarea trăirii, farmecul relatării ajung la cititorul modern într-o latină colocvială, puternic angajată deja pe drumul spre limbile romanice, drastic sancţionată de latinişti prin sintagma infima latinitas, dar cu siguranţă gustată în epocă şi foarte adecvată subiectului, sub specia sincerităţii… (notă asupra traducerii)
Experienţă de viaţă spirituală pe care cititorul creştin a păstrat-o şi a transmis-o mai departe vreme de 17 secole, cartea Egeriei ne îndeamnă să ne întoarcem privirea sufletului spre secolele deînceput ale creştinismului, pentru a ne întări în credinţă şi în speranţă.
