Pe 8 noiembrie 1929, sora Amalia a lui Isus Cel Biciuit, misionară braziliană a Dumnezeiescului Răstignit, se ruga, oferindu-se pe sine pentru a salva viața unei rude de-a ei, care era grav bolnavă. Deodată a auzit un glas: „Dacă vrei să ai parte de acest har, cere-l în virtutea Lacrimilor Maicii Mele. Tot ceea ce oamenii îmi cer cu ajutorul acelor Lacrimi, sunt obligat să împlinesc”.
Întrucât sora l-a întrebat în ce fel trebuia să se roage, a fost sfătuită să folosească această invocație: „O, Isuse, ascultă suspinele și cererile noastre, din iubire față de Lacrimile Maicii Tale!”.
Pe 8 martie 1930, în timp ce era îngenuncheată în fața altarului, a avut senzația că este ridicată, și a văzut o Doamnă de o frumusețe nemaiîntâlnită: veșmintele ei erau liliachii, o mantie cerească îi atârna pe spate și un văl alb îi acoperea capul. Maica Domnului, zâmbind cu amabilitate, i-a dat sorei o Coroniță ale cărei bobițe, albe ca zăpada, străluceau în lumina soarelui. Fecioara i-a zis: „Iată coronița Lacrimilor mele (...). El (Fiul) vrea să fiu cinstită în mod deosebit prin această rugăciune, și tuturor celor care recită această Coroniță, rugându-se în cinstea Lacrimilor mele, le va dărui multe haruri. Această Coroniță va fi de folos pentru convertirea multor păcătoși și, în mod special, a acelora care sunt atașați de practici spiritiste. (...) Diavolul va fi învins cu această Coroniță, iar infernala sa împărăție va fi distrusă”.
