AZ ÉG KÖNYVE. ELSŐ KÖTET. Carte în limba maghiară.

Preasfântul Nume al lui Isus este, mai întâi de toate, o rugăciune puternică. Domnul însuși a promis în mod solemn că tot ceea ce vom cere Tatălui în Numele său, vom primi fără întârziere, căci Dumnezeu nu-și încalcă niciodată cuvântul.
Prin urmare, atunci când spunem „Isus”, îi cerem lui Dumnezeu tot ceea ce ne trebuie, fiind încrezători că vom fi ascultați. Tocmai din acest motiv Biserica își încheie rugăciunile cu formula „prin Domnul nostru, Isus Cristos” .
Preasfântul Nume, însă, mai reprezintă ceva, mult mai important: îi aducem lui Dumnezeu o bucurie și o slavă infinită, căci îi oferim meritele infinite ale pătimirii și ale morții lui Isus Cristos. Sfântul Paul ne spune că Isus a meritat acest Nume datorită pătimirii și morții sale. Ori de câte ori spunem „Isus” , se cuvine să-i oferim lui Dumnezeu toate Liturghiile celebrate în întreaga lume pentru toate intențiile. Noi devenim părtași, astfel, la acea multitudine de Liturghii.
Numele lui Isus umple treptat sufletul nostru cu o bucurie și cu o pace pe care nu le cunoșteam mai înainte. Numele lui Isus ne dă o putere atât de mare încât suferințele noastre devin ușoare, mult mai ușor de suportat.

Domnul nostru a venit pe pământ pentru a ne mântui în mod desăvârșit. El ne-a dăruit legea iubirii și o religie pe măsura inimilor noastre, menită să ne facă sfinți și fericiți.Toate poruncile, sfaturile și promisiunile sale emană pace, bucurie, milostivire și iubire. Ideea că aproape fiecare dintre noi, după moarte, trebuie să petreacă o perioadă mai scurtă sau mai lungă în focul curățitor al purgatoriului pare să contrazică acest preamilostiv plan de iubire al dumnezeiescului nostru Domn. Este adevărat că suntem slabi, că greșim de multe ori și că dreptatea lui Dumnezeu este una riguroasă și exigentă, dar la fel de adevărat este și că milostivirea și dragostea lui Dumnezeu întrece lucrările sale. Domnul nostru, totodată, ne-a dăruit belșug de haruri și putere pentru a ne izbăvi de păcat, dar și mijloace multe (și eficiente) pentru a ispăși orice păcat săvârșit. Acest ultim aspect de obicei este trecut cu vederea de majoritatea catolicilor ori, pur și simplu, nu prea este înțeles. Desigur, cei care păcătuiesc de bunăvoie și nu se străduiesc deloc să-și îndrepte greșelile, neglijând numeroasele mijloace pe care Dumnezeu le oferă oamenilor pentru a ispăși păcatul, se osândesc singuri la purgatoriu. Rostul acestei broșuri este acela de a ne arăta cum putem evita purgatoriul, folosindu-ne de mijloacele pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziție cu atâta generozitate și, în al doilea rând, de a ne ajuta să înțelegem că aceste mijloace stau la dispoziția oricărui creștin. Examinarea atentă a acestor pagini va fi un izvor de beneficii și mângâiere pentru toți cei care le vor parcurge. Autorul închină aceste pagini Inimii preaiubitoare a lui Isus, cerându-i să le binecuvânteze.

Cu ocazia sărbătorii Sf. Iosif Muncitorul, Editura Serafica vă propune următoarea carte cu benzi desenate pentru copii: „Cu inimă de tată” de Tomas de Zarate.

Inspirat de Scrisoarea apostolică Patris corde („Cu inimă de tată”) a Sfântului Părinte papa Francisc, cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a declarării Sfântului Iosif ca Patron al Bisericii Universale, Tomas de Zarate ilustrează în broșura de față cu benzi desenate și câte un text scurt principalele puncte trasate de papa în scrisoarea despre Sfântul Iosif: un tată iubitor, un tată plin de tandrețe, un tată primitor, tată cu un curaj creativ, un tată muncitor, tată din umbră. 

Așa cum papa dorește sporirea atenției și iubirii față de acest mare sfânt, la fel și autorul prezentului volum dorește răspândirea magisteriul papei într-un format simplificat, accesibil și atractiv și ne îndeamnă să-i cerem mijlocirea Sfântului Iosif și să-l imităm în virtuțile și în zelul său.

Devoțiuni în cinstea Sfintei Filomena

Într-un moment în care lumea are nevoie de sfinți, tăcere și rugăciune, editura Serafica propune cartea „Devoțiuni în cinstea Sfintei Filomena".

Preferata parohului de Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney, Sfânta Filomena a fost martirizată la o vârstă fragedă din cauza credinței ei. Fiică a unui rege persan, a dat mărturie pentru dragostea de Dumnezeu și de aproapele.

Devoțiunea față de această sfântă ar putea constitui o noutate, dar tradiția ne învață că sfinții au fost lângă noi și cu noi.

Paginile apărute nu vă propun un mod de a fi. Doar un mod de a exista cu Cristos și cu Sfânta Filomena.

La editura Serafica a apărut cartea „Maximilian Kolbe. Calea lăuntrică", autor Zdzilaw Josef Kijas. 

Dacă alte cărți tratează pe larg viața și moartea acestui important sfânt polonez, paginile de față reprezintă o adevărată revelație: autorul încearcă o introducere în teologia sfântului Maximilian Kolbe, pornind de la trăirea interioară a numărului 16670, care s-a oferit pe sine pentru a salva numărul 26273. Scopul cărții se confundă, de fapt, cu misiunea sfântului Maximilian Kolbe: cea de a reda oamenilor demnitatea, adică de a fi creaturi ale lui Dumnezeu, menite să trăiască în prietenie cu propriul creator, chiar dacă o ideologie trecătoare îi reduce la simple numere matricole in lagărul de la Auschwitz.

Fără a insista pe aspectele extrem de cunoscute din viața sfântului ( editorialele din publicația „Cavalerul Neprihănitei" sau fondarea Armatei Maici Domnului) l, autorul propune o lectură edificatoare a căii lăuntrice ce l-a determinat pe Maximilian Kolbe să se sacrifice, in spiritul unei vieți trăite cu sfințenie, pentrul altul, într-un spațiu și timp din care nu se putea ieși decât prin sacrificiu.

Cartea „Peștera Laptelui” cuprinde 12 povestiri prin care autoarea, cu ajutorul unui personaj fictiv, Părintelui Serafim, ne introduce în cetatea în care s-a născut Isus, care înseamnă Dumnezeu Mântuitorul, iar Cristos însemnând Cel Uns. Dar, de ce „Peștera Laptelui” ?. e o întrebare la care autoarea dă un răspuns. Fiindcă încă din secolul al VI lea, o legendă locală mărturisește faptul că în această peșteră, sau grotă îi mai putem spune , s-a oprit Maica Domnului cu Pruncul, în noaptea în care dreptul iosif a primit poruncă de la înger să părăsească Betleemul și să fugă în Egipt, spre a scăpa de mânia lui Irod. În această grotă ar fi stat ei în răstimpul dintre Nașterea Pruncului și fuga în Egipt.

Prin întrebările retorice de la sfârșitul fiecărei povestiri, autoarea nu așteaptă răspunsul de la cititori, ele sunt puse pentru a sublinia importanța subiectului biblic.Această carte, pot spune, este o bibliotecă. După cum vedem, este clar faptul că profeția despre creație și cădere a fost făcută chiar de la începutul Creației, explicată în Geneza din Biblie. În altă ordine de idei, deși redescrie „Începutul” este, de fapt, scisă cu sfârșitul în perspectivă.

Cartea aceasta ne poartă prin lumea imaginației și a lucidității, de la începutul creației până în epoca modernă, de la stabilitate la cele mai complicate stări de conștiință- acesta este drumul deschis de Gina Agapie pentru învățăcei, și nu numai, urmând mersul, pas cu pas, prin milenara viață biblică cu dornța să facă omul mai bun, mai credincios, și de ce nu, mai civilizat. Și voi încheia cu zicerea scriitorului și filozofului elvețian Henri-Frederic Amiel, care spunea: „Să avem de partea noastră adevărul, iată secretul credinței creștine, elocinței și al virtuții, iată autoritatea morală. E cea mai înaltă maximă a artei și a vieții” .

Al. Florin Țene, Președintele Național al Ligii Scriitorilor Români

Pocăința, numită și spovadă, este sacramentul instituit de Isus Cristos pentru a ierta păcatele săvârșite după Botez.

Luna Martie Dedicată Sfântului Iosif

La editura Serafica a văzut lumina tiparului cartea „Luna Martie Dedicată Sfântului Iosif", autor Tarcisio Stamare. În contextul în care anul acesta a fost declarat de către Papa Francisc Anul Sfântului Iosif, noul volum apărut reprezintă un mijloc excelent de introducere a cititorilor și cinstitorilor Sfântului Iosif în teologia și spiritualitatea sa. 

Încă de la început, autorul își face cunoscută intenția de a separa imaginea de „pioasă prezență" a sfântului Iosif în cadrul unor devoțiuni populare, de rolul crucial pe care acesta l-a avut în misterul Întrupării și Răscumpărării. Fiecare capitol reprezintă o zi din luna martie, în care cititorii sunt invitați să mediteze și să descopere adevărata figură și misiune a sfântului Iosif în istoria mântuirii, în relație cu Isus și Biserica.

Puținele amănunte pe care le oferă evangheliile cu privire la viața și rolul sfântului Iosif sunt suficiente pentru autor ca să-l plaseze, ca importanță în ordinea devoțiunilor, imediat după Isus și Sfânta Fecioară Maria, dar înaintea tuturor sfinților și patriarhilor.

Fiecare meditație este însoțită de o mărturie (din istoria cultului sfântului Iosif sau din viața sfinților care s-au remarcat și au promovat devoțiunile față de el), un fioretti (pasaj biblic ce ghidează meditația) și o iaculatorie - invocație scurtă prin care se cere ajutorul său harul lui Dumnezeu. Nu puteau lipsi din aceste pagini devoțiunile populare, cum ar fi Durerile și Bucuriile Sfântului Iosif, Litania Sfântului Iosif sau Bucură-te, Iosife.

Concluzia acestei cărți este edificatoare: deși este o prezență discretă în evanghelii, devoțiunile și cultul sfântului Iosif trebuie sa aibă o importanță demnă de cel considerat ca fiind omul apropiat cel mai mult posibil de Isus.

„Sfântul Iosif, purtătorul de grijă al ui Isus"

La editura Serafica a apărut volumul „Sfântul Iosif, purtătorul de grijă al lui Isus", autor pr. Tullio Locatelli. 

Superior general al Congregației „Iosefinii sfântului Muraldo", pr. Locatelli dezvoltă o adevărată teologie a sfântului Iosif, pornind de la puținele cuvinte ce se regăsesc în evangheliile lui Luca și Matei. Personaj tăcut, discret, sfântul Iosif ne este prezentat simplu: cel care procură pâine lui Isus, el însuși pâine a vieții. 

Cu toate acestea, prin gestul de a întinde pâinea, sfântul Iosif cuprinde toată omenirea: dragostea și grija prin care pâinea se dorește a fi un semn de comuniune, un semn al familiei.

Dincolo de tată purtător de grijă, în paginile de față descoperim adevărata misiune a sfântului Iosif: păstrător al tainei divine, păzitor al unui miracol.

Concluzia cărții e simplă: prin trimiterea la Iosif, patriarhul din Vechiul Testament, care a salvat casa și împărăția faraonului, sfântul Iosif din Noul Testament păzește creștinătatea și Biserica, casa lui Dumnezeu pe pământ.

Departamentul de Cercetare Biblică din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi anunţă apariţia unei ediţii revizuite a textului Bibliei, 2020 ediţie mai scurtă (mai economică) şi mai uşor de purtat.

Dincolo de caracterul inedit al graficii, cartea reprezintă și un excelent instrument de învățare, întrucât depășește granițele unei simple povestiri, combinând adevărul istoric cu spații geografice reale, stimulând astfel imaginația micilor cititori, care au șansa chiar de a vizualiza personajele și locurile descrise în aceste pagini.

În cuvinte simple și pline de emoție, paginile de față prezintă, de fapt, o conversație personală a sfântului Francisc cu Fratele Soare, Dumnezeu, o mărturisire a căderilor și a convertirii, dând micilor cititori ocazia să-l cunoască pe omul Francisc, cu visurile sale de mărire, cu frământările și zbaterile sale interioare. Astfel, ajutați și de imagini sugestive, copiii și adolescenții vin în contact cu frățiorul din Assisi, care nu mai e un sfânt abstract, ci un om ca și ei, care își spune propria viață pământească într-un mod sincer și fără ocolișuri. Mai mult decât atât, întreaga povestire e, de fapt, o rugăciune a vieții sau o viață a rugăciunii, pe care micii cititori o pot parcurge și recita cu ușurință, fără a se lăsa distrași de tentațiile lumii moderne.

Adresată copiilor și adolescenților, cu ilustrații sugestive, cartea de față prezintă povestea vieții sfântului Anton de Padova, spusă de un bunic nepoatei sale. Acesta îi citește dintr-o carte groasă cele mai importante etape din viața sfântului, de la naștere, intrarea în mănăstire, întâlnirea cu frățiorul Francisc, minunile săvârșite în timpul vieții și moartea sa urmată de ridicarea la cinstea altarelor. În cuvinte simple și calde, paginile de față provoacă imaginația micilor cititori, propunându-le un model de viață creștină într-o lume dominată de materialism și convenții sociale în care Dumnezeu pare pierdut, iar o viață de sfințenie pare un ideal greu de atins.

Am putea spune că noua apariție editorială este una „cu greutate”, întrucât autorul – doctor docent în teologie sacramentală, profesor, biblist franciscan și participant la traducerea Bibliei în limbajul actual, tratează probabil cea mai cunoscută scriere din Vechiul Testament, din mai multe perspective. În acest fel, se evită capcana în care au căzut mulți autori contemporani care s-au aplecat asupra Cântării Cântărilor, și anume aceea de a o restrânge la o simplă colecție de cântece de iubire. Tiziano Lorenzin demonstrează, în paginile de față, că această carte – emblematică pentru Vechiul Testament – are un mesaj mult mai profund decât un cântec de dragoste. În interpretarea acestei scrieri autorul folosește, cu o naturalețe care îl face să fie înțeles de profani și de autorii de gen deopotrivă, trei instrumente: observația, interpretarea și actualizarea.

Monografia Tămășeni este o lucrare pe care am așteptat-o de mult timp, cu interes și emoție, și care vede astăzi lumina tiparului grație implicării unui grup de cercetători proveniți din mediile academice ale capitalei Molodovei, sub coordonarea părintelui Fabian Doboș și a domnului profesor Dănuț Doboș, da la Departamentul de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei Romano-Catolice de Iași. Ideea de a finaliza această lucrare a devenit mai pregnantă pentru noi după ce Sfântul Părinte Papa Francisc a ales un fiu al acestei comunități ca păstor al Diecezei de Iași. Suntem bucuroși de faptul că, în pofida dificultăților multiple generate de o nemiloasă criză sanitară planetară, un grup de profesori și specialiști în diverse științe interdisciplinare au răspuns chemării noastre.

Preotul Ștefan Ardeș s-a născut la 22 ianuarie 1939, la Butea, într-o familie cu 14 copii , el fiind al treisprezecelea. A absolvit Școala Generală de 7 clase în anul 1953 la Butea, Școala de Cantori, în 1956, la Alba-Iulia (trei ani) și la Iași (1 an), urmând apoi cursurile Institutului Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif din Iași. A fost hirotonit preot la 21 aprilie 1963 la Alba-Iulia de către episcopul Marton Aron.
Sub coordonarea părintelui Erdeș a fost construită Biserica „Sfinții Petru și Paul” din Bacău (1990-2005), s-au început lucrările la bisericile Fericitul Ieremia și Sfânta Cruce, la Mănăstirea „Sfânta Monica”, Manîstirea din Măgura, Casa Tinerilor din Izvoarele, Casa de copii din Barați ți s-au construit casele parohiale din Cireșoaia și Bacău Centru.
Pr. Ștefan Erdeș, decedat în ziua de 7 octombrie 2012, a fost condus pe ultimul drum miercuri, 10 octombrie, la Cimitirul Central din Bacău, localiatate în care a slujit 33 an

Lucrarea "Dumitru Matei, erou al carităţii creştine", care a apărut sub egida Departamentului de Cercetare Istorică "Fericitul Anton Durcovici" din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, se deschide cu un "Cuvânt de binecuvântare", semnat de Preasfinţitul Iosif Păuleţ, din care redăm câteva fraze: "Cunoaşterea şi preţuirea înaintaşilor noştri în ale credinţei trebuie să fie o preocupare atentă a fiecărui episcop, pentru că din viaţa şi mărturia lor de credinţă izvorăsc noi haruri şi resurse pentru timpurile prezente şi pentru cele viitoare. După ce anii trecuţi am avut ocazia să-l cunoaştem mai bine pe episcopul nostru martir Anton Durcovici, precum şi pe alţi preoţi din dieceza noastră, a căror viaţă şi activitate au fost studiate de diferite comisii pentru a fi ridicaţi la cinstea altarelor, iată că acum ni se oferă un alt model de slujire preoţească, un adevărat exemplu de slujire a celor aflaţi în spitale sau în prizonierat, un erou anticomunist, care a preferat să moară decât să împărtăşească ideile comuniste. E vorba despre părintele Dumitru Matei, fost capelan la catedrala din Iaşi, căruia vrednicul nostru înaintaş, episcopul Mihai Robu, i-a încredinţat misiuni speciale în slujba bolnavilor, săracilor şi prizonierilor de război. (...) Suntem convinşi că documentele şi mărturiile adunate în această carte vor constitui o făclie pentru mulţi credincioşi care îl vor recunoaşte pe Domnul Isus prezent în persoana slujitorului său, părintele Matei, care s-a apropiat de cei aflaţi în nevoie şi i-a ajutat în diferite moduri. De asemenea, sperăm că noile date care se vor aduna din arhive, precum şi din comunităţile noastre, vor îmbogăţi biografia acestui preot erou şi vor reprezenta subiectul a noi studii şi articole istorice".

Textul a fost semnat de papa Francisc la 19 martie, în solemnitatea Sfântul Iosif, soţul sfintei Fecioare Maria şi tatăl purtător de grijă al lui Isus, şi este a doua sa exortaţie apostolică, după Evangelii gaudium "Bucuria evangheliei", din anul 2013. Documentul este important pentru viaţa Bisericii deoarece oferă o viziune de ansamblu asupra vieţii de familie, dar vorbeşte şi despre "logica milostivirii pastorale" pe care trebuie să o aibă preotul.

Compendiul, pe care îl prezint acum Bisericii Universale, este o sinteză fidelă și sigură a Catehismului Bisericii Catolice. El cuprinde, în mod concis, toate elementele esențiale și fundamentale ale credinței Bisericii, astfel încât constituie, după cum a fost dorit de predecesorul meu, un fel de vademecum, care să permită persoanelor, credincioase sau nu, să cuprindă, înt-o privire de ansamblu, întreaga panoramă a credinței catolice.
Compendiul oglindește în mod fidel în structură, în coținut și în limbaj Catehismul Bisericii Catolice, care va avea în această sinteză un ajutor și un stimulent pentru a fi cunoscut și aprofundat mai mult.
Încredințez, așadar, acest Compendiu, înainte de toate, întregii Biserici și fiecărui creștin în particular, pentru ca datorită lui să poată găsi, în acest al treilea mileniu, un elan nou în misiunea reînnoită de evanghelizare și de educare la credință, care trebuie să caracterizeze fiecare comunitate eclezială și pe fiecare credincios în Cristos, de orice vârstă și din orice națiune. Ănsă acest Compendiu, prin concizia, claritatea și integritatea sa, se adresează oricărei persoane, care, trăind într-o lume dispersivă și cu mesaje multiple, dorește să afle calea vieții, adevărul, încredințat de Dumnezeu Bisericii Fiului său.
Papa Benedict

Anul 2020 este pentru părintele și profesorul Maximilian Pal un an în care Facultatea de Teologie Pastorală din cadrul Institutului Teologic Franciscan Romano-Catolic din Roman (Neamț) vrea să-l aniverseze într-un mod deosebit, specific ambientului universitar, dedicându-i acest volum omagial cu ocazia împlinirii a 25 de ani de cercetare științifică și predare a cursurilor de drept canonic.

Este castitatea un miraj? Chiar se poate trăi fără relații sexuale? În mediul profan, castitatea- înteleasă ca abstinență voluntară pentru motive religioase- a trezit întotdeauna suspiciuni. Dar sunt ele oare justificate? Mai degrabă, nu ar fi mai normal să privim castitatea drept un elan al vieții consacrate, în care sexualitatea nu este amputată, reprimată, ci raportată la transcendent? Dar cum? Cu ce preț? Și prin ce mijloace? Miza spirituală a castității ține oare de conformarea cu un model, sau de smerenie?
Coroborând informații din istorie, teologie, biologie și psihologie, Jean-Marie Gueullette se exprimă aici atât ca persoană consacrată, câ și ca om de știință, oferind o reflecție concretă în care frustrarea dispare în fața transfigurării. Soluția nu constă în uciderea dorinței. ci în trăirea ei diferită. Este o distincție care eliberează.

„Altceva decât Dumnezeu” este povestea  emoționantă, profundă și adesea amuzantă a unei tinere femei care a pornit în căutarea sensului vieții și a descoperit că, pentru a găsi adevărata fericire, uneori e nevoie să fii gata să pierzi totul.

Carlo Acutis a murit la vârsta de doar 15 ani, în 2006, din  cauza unei boli neaștepate și agresive. Un deceniu mai târziu, personalitatea lui ajunsese deja la inimile multor tineri, în foarte multe comunități și în tot atâtea oratorii și grupuri de tineret, atât în Italia cât și în restul lumii. În 2018, Papa Francisc l-a recunoscut pe Carlo ca Venerabil, deschizând calea către beatificarea care a fost celebrată la Assisi, la 10 octombrie 2020: și chiar acolo, la Assisi, Carlo a fost îngropat în pământul gol al cetății Sfântului Francisc, un loc pe care l-a iubit mai mult decât pe oricare altul, și la care s-a întors întotdeauna cu bucurie pt a se reîncărca spiritual.

Pe lângă entuziasmul pt preocupările obișnuite ale vârstei sale, el a prețuit și a cultivat o dragoste specială pentru Euharistie, „autostrada lui către Cer”.

Cu această conștientizare și-a trăit viața nu căutând merite sau visând la înălțimi de neatins, ci manifestând pri inteligența sa, prin umanitatea sa, prin existența sa adolescentină, viața lui dumnezeu primită în dar la Botez.De aceea, repeta adesea, ca un avertisment pentru sine și pentru prietenii săi. „Toți se nasc originali, dar mulți mor fotocopii.” Așa cum amintește Papa Francisc în Christus vivit: „A fi tineri nu înseamnă numai a căuta plăceri trecătoare și succese superficiale. Pentru ca tinerețea să-și realizeze finalitatea sa pe parcursul vieții tale, trebuie să fie un timp de dăruire  generoasă, de oferire sinceră, de jertfe care costă, dar ne fac rodnici.”

În perioada 8 noiembrie 2017 - 4 aprilie 2018, în cadrul audiențelor generale de miercuri, Papa Francisc a prezentat credincioșilor 15 cateheze despre Sfânta Liturghie. Preocuparea pastorală l-a determinat să prezinte întrebările simple pe care fiecare dintre noi și le pune cu privire la celebrarea euharistică. Într-adevăr, sunt mulți cei care - fie botezați, fie catecumeni - caută sau vor să înțeleagă mai bine semsul cuvintelor și gesturilor folosite în liturgia euharistică. Folosind cuvinte simple și un ton prietenesc, cum de altfel este stilul său, Papa Francisc, se adresează tuturor pentru a ne invita să trăim într-o manieră reînnoită participarea la Sfânta Liturghie. Paginile de față vă prezintă cele 15 cateheze, respectând o ordine cronologică și urmând modul în care se celebrează Sf. Liturghie. Pentru a vă ajuta, fiecare din aceste învățături sunt precedate de o scurtă prezentare care punctează accentele specifice și provoacă la o lectură aprofundată. Ca ecou la această lectură, fiecare cateheză este urmată de un pasaj din Sfânta Scriptură, de o citare sau două din „Institutio generalis Missalis romani” (IGMR), de câteva întrebări și de o rugăciune. Această carte se poate folosi individual, ca o lectură, capitol după capitol, eventual câte unul în fiecare săptămână, în vederea Liturghiei duminicale. Ea va putea, în egală măsură, să fie citită într-un grup liturgic, în grupuri mici, pentru trăirea unor momente de împărtășire. Sperăm că ea va împlini dorința Papei Francisc și a Arhiepiscopului Percă Aurel de a-i vedea pe credincioși participând activ la Sfânta Liturghie și de a cunoaște mai bine rânduiala Liturghiei catolice, astfel încât să intre în profunzimea misterului celebrat.

Chemarea la sfințenie în cadrul vieții de familie seamănă cu creativitatea necesară, după o zi întreagă de muncă, pentru prepararea celei mai bune cine cu putință din ceea ce este în frigider. Doar atunci când se ajunge la acea împăcare profundă cu realitățile existente ale propriei vieți, iubirea din cadrul familiei devine un mijloc de sfințire. Altfel, ea se transformă într-un infern domestic, în care ceea ce ar trebui să fie și nu este devine arma cea mai puternică împotriva celuilalt.
În această carte sunt puse împreună patru meditații ale părintelui Maria Luigi Epicoco despre vocația familiei și despre posibilitatea de a deveni sfinți cu ce este la îndemână.

Atunci când vizităm la Lourdes Bazilica Inferioară, numită „a Rozariului”, ochiul este întâmpinat de marele mozaic al Fecioarei de pe absidă. Ea pare că îi primește cu brațele larg deschise pe toți pelerinii. Rețin un lucru ce mi se pare semnificativ: în dreapta și în stânga Maicii Domnului înconjurată de îngeri, se află scris „PAR MARIE A JESUS” (Prin Maria la Isus). Această scurtă afirmație reprezintă sinteza a tot ceea ce are loc la Lourdes și a evlaviei creștine către Fecioara Maria! În realitate, tot ceea ce rostim și înfăptuim spre Preacurata sunt cuvinte și gesturi îndreptate către Fiul ei Isus.

Scopul cărții de față este preamărirea lui Isus prin intermediul Fecioarei care a apărut la Massabielle. Știința teologică ce se ocupă de Maica Domnului și care se numește „mariologie” nu își poate afla fundamentul decât în „cristologie”, reflecția asupra misterului lui Cristos. Din acest motiv, cartea pe care o ține-ți în mână se numește „Rugăciuni cu Preacurata”, pentru că noi ne rugăm împreună cu Ea, care mijlocește pentru noi la Fiul ei, Mântuitorul și Dumnezeul nostru.

„Am alcătuit acest „Ghid  al pelerinului” cu dorința de a facilita apropierea românilor de marile lăcașe din jurul Grotei Massabielle. Cartea aceasta nu-și propune deloc să fie asemenea „Ghidurilor pentru pelerinii de la Lourdes” care circulau prin Europa în prima jumătate a secolului al XX lea și care conțineau îndemnuri moralizatoare pentru cei care se duceau în pelerinaj. Pe lângă marea mea dragoste față de sanctuarele ridicate lângă stânca Massabielle, a fos la mijloc și puțină tristețe: de ani de zile de când frecventez Lourdes-ul, nu am găsit niciodată materiale în limba română de prezentare a sanctuarelor.

Traducând, conspectând și sintetizând din mai multe volume din alte limbi, am încercat să prezint- pe cât s-a putut- istoria, anii, persoanele, evenimentele, spiritualitatea și povestea fiecărui obiectiv în parte.”

Pr. Cristian - Florin Sabău

Chiar dacă se prezintă  asemenea unei povestiri sau chiar ca un roman, această carte este rodul unui studiu științific complet asupra cuvintelor Bernadetei, realizat, din 1956 până în 1971, în colaborare cu maica Marie-Therese Bourgeade și cu sora Bernadeta Chauvier, începând din 1965.

Prezentăm acum, într-o formă simplă și dezgolităde orice aparat științific, rezultatele acestei munci imense, chintesența ei, ca să spunem așa: o viață a Bernadetei din propriile sale cuvinte, de la primul scâncet, până la ultima suflare. Dar nu am prezentat doar cuvintele rostite efectiv. Am fost atenți și la tăcerile ori gesturile ei pline de semnificație. Și tăcerea are valoare expresivă, mai ales la Bernadeta.

Rene Laurentin

Cartea de față reprezintă traducerea din limba franceză a primei părți a operei, fiind consultată și ediția italiană „Bernadetta vi parla. La vita dalle sue parole”. Dificultatea în privința traducerii a constituit-o tocmai faptul că volumul prezintă locurile, faptele, vorbele oamenilor obișnuiți, are deci un limbaj comun, mai puțin accesibil cuiva care își datorează cunoștințele de limbi străine mai mult lucrărilor teologice, termenilor și formulărilor de specialitate. Însă și acest aspect de limbaj vine să conlucreze o dată în plus la argumentarea autenticității relatărilor.

Poate că, parcurgând îndeosebi prima parte a cărții, unii cititori se vor întreba care este diferența față de volumul 2 al acestei Colecții, intitulat „Aparițiile Fecioarei Maria la Lourdes. Relatare documentată.” Răspunsul este simplu: volumul 2 își propune prezentarea cât mai obiectivă a evenimentelor pricinuite de aparițiile de la Lourdes, pe când în cartea de față- și în volumul care îi urmează-, punctul de vedere este cu totul altul: perspectiva se mută de la ce anume s-a petrecut, la ceea ce a spus Bernadeta în timp ce era implicată în respectivele întâmplări și cum le-a interpretat după ce au avut loc. Undeva, pe bună dreptate, autorul Pr. Laurentin își denumește opera „un album de cuvinte”.