Referinta: Carm-7633
Fiinţă finită și fiinţă eternă, cel mai important studiu filozofic al lui Edith Stein, este realmente o încercare de ascensiune către sensul ființei, după cum lasă de înțeles subtitlul cărţii. Problema ființei – considerată de Heidegger fundamentală în filozofia occidentală – e încărcată de tensiuni terminologice și conceptuale care fac în mod intrinsec parte din conținutul acestei cercetări caracterizate de o complexă stratificare lingvistică.
Scopul autoarei a fost acela de a asimila tradiţia metafizică aristotelic-tomistă și de a o pune în dialog cu reflecțiile care izvorau din analizele școlii fenomenologice husseliene. Argumentele acestei opere se desfășoară în mod parabolic pornind de la analiza ființei reale și esențiale (cap. II-V) pentru a ajunge la sensul ființei (cap. VI), întorcându-se apoi, în mod analitic, asupra ființei Treimii (cap. VII) și asupra temeiului ființei individuale (cap. VIII). Nu există problematică filosofică care să nu fie atinsă și cercetată în legătură cu etapele principale ale istoriei gândirii occidentale.
Elementele care ţin de actualitatea filozofiei lui Edith Stein sunt, între altele, reevaluarea exigentă a posibilității dintr-o dublă perspectivă, deopotrivă fenomenologică și scolastică, confruntarea permanentă și critică a rațiunii cu credința. În cele două anexe ale lucrării, autoarea se angajează mai întâi întro confruntare curajoasă între gândirea heideggeriană și filosofia tomistă, pentru ca apoi, pornind de la Castelul interior, opera mistică a Sfintei Tereza de Ávila, să reducă în discuție problema sufletului, o problemă pe deplin absentă din psihologia modernă.
În sfârșit pot pune în mâna cititorilor cărticica promisă de multă vreme despre relatările privind copilăria lui Isus. Nu este un al treilea volum, ci un fel de mică „anticameră” la cele două volume precedente despre figura și mesajul lui Isus din Nazaret. Aici, am căutat să interpretez, în dialog cu exegeți din trecut și din prezent, ceea ce povestesc Matei și Luca, la începutul Evangheliilor lor, despre copilăria lui Isus.
Pentru o interpretare corectă este nevoie, după convingerea mea, de doi pași. Mai întâi trebuie să ne întrebăm ce au vrut să spună cu textul lor, la acea vreme, autorii respectivi - componenta istorică a exegezei. Dar nu este suficient să lăsăm textul în trecut, așezându-l astfel printre întâmplările de demult. A doua întrebare a unui bun exeget trebuie să fie: Sun adevărate cele spuse? Mă privesc și pe mine? Și dacă mă privesc, în ce fel?
Benedict al XVI-lea
„Mame de preoți - Gânduri și meditații”.
Preot Constantin Necula
Preot Eugen Răchiteanu
În cartea sa, pr. Lucian ne amintește că scopul sacramentelor în viața Bisericii este de a-l conduce pe om, încă de pe acest pământ, la comuniunea cu Dumnezeu. De aceea, sacramentele nu sunt doar noțiuni sau rituri, ci evenimente de trăit. Autorul ne ajută să reflectăm despre fiecare sacrament în parte, despre simbolurile, riturile și semnele specifice sacramentelor.
Catehezele propuse aici, sub formă de învățături spirituale, sunt structurate în trei părți pentru fiecare sacrament: fundamente biblice, mărturii patristice și meditații spirituale pentru a trăi astăzi ca discipoli ai lui Cristos. Aceste reflecții se doresc a fi ca un îndrumător în trăirea vieții sacramentale în Biserică pentru a ne bucura de roadele spirituale, de folos sufletului și trupului, în urmarea lui Cristos.
Euharistia este în Biserică culmea împăcării oamenilor cu Dumnezeu și între ei, pentru că ea reprezintă patima și moartea răscumpărătoare a lui Cristos și sacramentul prezenței sale reale.
Cum să cultivam viața. ,,Pe măsură ce îmbătrânim, ne dăm seama că singurul lucrul lucru pe care îl putem ține cu adevărat în mână nu este ceea ce luăm, ci ceea ce dăm. Cel care a început să dăruiască celorlalți este salvat."
Cunoaşterea de sine este o necesitate şi o datorie căreia nimeni nu i se poate sustrage. Omul are nevoie să ştie cine este. El nu poate trăi fără a descoperi sensul propriei vieţi: riscă să fie nefericit dacă nu-şi recunoaşte demnitatea. Iată de ce putem spune că, în fiecare zi, suntem în căutarea propriului eu: o căutare continuă, chiar dacă uneori inconştientă, adesea obositoare şi, aparent, contradictorie, dar ce nu are sfârşit..
Colecţia Note de psihologie îl are ca autor principal al acestor cărţi în format de buzunar, pe psihologul şi psihoterapeutul Valerio Albisetti. Acesta ne introduce, prin fiecare carte, într-un moment cheie al existenţei noastre. Ne vorbeşte deschis şi familiar despre stările emoţionale şi despre sentimentele neaprofundate ale omului, despre spiritualitate, dificultăţi şi viaţa în toată complexitatea ei.
În cărţile sale vom găsi mereu o perspectivă nouă, un gând care ne va face mai reflexivi, un sfat care ne va schimba atitudinea. Colecţia oferă indicaţii simple şi concrete pentru a aborda cu seninătate problemele vieţii cotidiene, prin aprofundarea competentă a aspectelor psihologice şi spirituale ale omului.
SĂ FIM PRIETENI SAU SĂ AVEM PRIETENI? O modalitate de a ne cunoaşte pe noi înşine şi pe ceilalţi
Ideea de bază a acestei cărţi este aceea de a redescoperi valoarea propriei identităţi ca dar pe care Dumnezeu l-a făcut omului atunci când l-a creat. Şi pentru a reuşi, este necesar să ne bazăm pe ajutorul lui Isus, pentru că El este Vindecătorul, după cum afirmă autorul. Dar nu trebuie să neglijăm instrumentele pe care le avem la dispoziţie pentru a vindeca rănile vieţii, experienţele negative pe care le-am trăit în copilărie sau la vârsta adultă, toate acele bariere care nu au permis dezvoltarea armonioasă a personalităţii sau au diminuat-o.
Căile adevăratei rugăciuni constituie de la început până la sfârșit o pledoarie pentru a regăsi unitatea pierdută a rugăciunii în spiritul contemplativ. În ce constă acest spirit contemplativ? În a pregăti, prin rugăciune, calea pentru lucrarea lui Dumnezeu înlăuntrul nostru. Altfel spus, a fi contemplativi înseamnă a ne pregăti pentru întâlnirea cu „razele orbitoare ale iubirii” (W. Blake). Căile adevăratei rugăciuni ne ajută, așadar, să ne adunăm lăuntric din împrăștierile noastre, pentru a ne deschide spre întreita întâlnire prilejuită de spiritul contemplației în „Duh și Adevăr”: cu Dumnezeu, cu aproapele și cu sine. (Pr. Marius Taloș SJ)
„România este Patria noastră și a tuturor românilor. E România celor de demult și a celor de mai apoi. E Patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.”
Barbu Ștefănescu Delavrancea
Noua antologie de scrieri semnate de Jorge Maria Bergoglio – actualul papă Francisc - pune în lumină o ipostază mai puțin cunoscută a personalității sale, aceea a îndrumătorului spiritual. Înainte de a fi fost ales Papă, Bergoglio a fost, timp de decenii, implicat în misiunea de căpătâi a urmașilor sf. Ignațiu de Loyola, Exercițiile Spirituale. În această carte, Bergoglio ne descoperă profunzimea vieţii spirituale şi ne conduce, în 4 meditaţii, la întâlnirea cu Isus, la misterul manifestării lui Dumnezeu în lume, la viitorul Bisericii care trebuie să răspundă unor provocări deosebite şi la „trupul nostru”, dimensiunea cotidiană a vieţii de care nu trebuie să ne ruşinăm. Autorul porneşte de la texte din Sfânta Scriptură pe care le comentează şi le conclude cu un paragraf „pentru meditaţie”.
Rădăcinile filozofice și teologice ale științei moderne
Dan Cautis
Această carte examinează sentimentele și atitudinile corelate cu ele şi oferă sugestii practice pentru a depăși dificultățile sentimentale. Albisetti ne aminteşte că trăirea autentică a sentimentelor depinde de capacitatea de autocunoaştere, de creştere, de maturizare, de capacitatea de a ne desprinde de narcisism, de a depăși atașamentul de părinți, de a ne maturiza, de a relaționa în mod semnificativ cu noi înșine și cu lumea.
Anul 2020 este pentru părintele și profesorul Maximilian Pal un an în care Facultatea de Teologie Pastorală din cadrul Institutului Teologic Franciscan Romano-Catolic din Roman (Neamț) vrea să-l aniverseze într-un mod deosebit, specific ambientului universitar, dedicându-i acest volum omagial cu ocazia împlinirii a 25 de ani de cercetare științifică și predare a cursurilor de drept canonic.
Această novenă este deosebit de cunoscută pentru multele haruri obținute de cei care s-au rugat Sf. Rozariu cu ajutorul ei. Și istoria novenei este una deosebită: rugăciunea care însoțește această novenă de rozarii a fost compusă de către Fericitul Bartolo Longo. Fost satanist, după întorcerea la credință Fericitul Longo și-a dedicat întreaga viață cinstirii Sfintei Fecioare Maria, înființând Sanctuarul Regina Rozariului din Pompei; construirea sanctuarului și mulțimea de pelerini care a început să sosească aici la scurt timp a dus la renașterea din cenușă a localității antice.
Broșura include cele 20 de Mistere ale Rozariului, instrucțiuni pentru recitarea Rozariului, rugăciunea Fericitului Bartolo Longo către Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului și o istorisire a faptelor minunate care au dus la înființarea Sanctuarului din Pompei.
Această carte ne introduce în contemplarea lui Isus și a Mariei. Suntem uimiți să vedem că fiecare etapă a vieții lor reînvie în propriile noastre inimi. Totul devine real. Intrăm cu ei în staulul din Betleem sau în Templul din Ierusalim, mergem cu ei pe drumurile Galileei, suferim împreună cu ei în timp ce mulțimea strigă în Palatul lui Pilat, ne bucurăm cu Maria Magdalena în fața lui Isus Învingătorul morții... Pe măsură ce călătorim cu ei, absorbim harurile pe care ni le oferă fiecare mister, ca niște copiii fascinați de ceea ce văd, și suntem transformați de aceste raze de lumină care izvorăsc din Evanghelie. De asemenea, descoperim meditațiile a zece mistere inedite: cele de compasiune și de îndurare, selectate din Biblie și din Tradiția Bisericii.
Este suficient să spunem că suntem prieteni? Prietenia este o alegere de viață ce valorizează caracterul unic al persoanei . Prietenia este expresia încrederii totale, capabilă să dea un sens chiar suferinței produse de o despărțire. * A fi cu adevărat prieteni înseamnă a ne trezi continuu la o viață nouă.*
Istoria oamenilor este caracterizată de manifestarea dorinței de reînnoire la nivel personal, de schimbarea în bine a moravurilor în societate și de revigorarea spiritului binelui comun în instituțiile publice. Această dorință o simte fiecare dintre noi în mod constant de-a lungul vieții, chiar dacă nu cu aceeași intensitate. Momentele tari sunt atunci când observăm că s-a creat o formă de sclavie, de violență, de dependență sau de nedreptate.
Postul Mare este un timp potrivit pentru a verifica statutul dorinței noastre de schimbare și de înnoire. Meditațiile despre Postul Mare vor să fie, cu toată modestia, un ghid pe drumul care duce spre eliberarea de actualele forme de sclavie și spre înnoirea relațiilor cu ceilalți oameni, cu lumea și cu Dumnezeu. Pun în mâinile cititorilor acest volum cu speranța că enigma morții și drama păcatului vor fi mai ușor de suportat aici, pe pământ, și împreună cu Christos Răstignit-Înviat, le vom birui.
(Autorul)
Prin această carte, autoarea doreşte să ofere un prim instrument de cunoaştere a vieţii sf. Faustina, care, prin experienţa sa spirituală, a indicat lumii calea către încrederea în Milostivirea divină. "Fiica mea, spune că sunt Iubirea şi Milostivirea însăşi", îi va cere Isus sr. Faustina. "Umanitatea nu va găsi pacea, până când nu se va adresa cu încredere Milostivirii divine". Nu este un mesaj nou, dar lumina Milostivirii divine pe care Domnul a vrut s-o încredinţeze din nou omenirii prin carisma sr. Faustina, va lumina drumul oamenilor în cel de-al treilea mileniu.
Pr. Anton Bulai este frate franciscan, membru al Ordinului Fraților Minori Conventuali. Născut în septembrie 1965 la Valea-Mare, în Bacău, după absolvirea școlii generale în satul natal și a liceului în Bacău, a muncit din 1983 până în 1990 pe diferite șantiere de construcții în Bacău cu o întrerupere de 16 luni în timpul stagiului militar îndeplinit la Brăila 1986-1988. Decis a-l sluji pe Dumnezeu în aprilie 1990, după terminarea regimului comunist, va bate la poarta mănăstirii din Nisiporești, jud. Neamț. Sfânta Ascultare îl va duce la Noviciatul din Luizi Călugăra (Bacău) și, consecvent, va frecventa cursurile de filozofie și teologie la Institutul Teologic din Assisi (PG), unde între 1991-1998 va obține Licența și Masteratul în Teologie. A fost sfințit preot la 19 aprilie 1997 la Bazilica Patriarhală a Sf. Francisc din Assisi de către Card. Carlo FURNO. A activat din 03.10.1998 până în iulie 2022 la Biserica Sf Anton de Padova din Istanbul, iar în prezent slujește la Biserica Nașterea Preasfintei Fecioare Maria în Büyükdere, Istanbul, pe malurile Bosforului.
Scara umilinţei este un ghid menit să aducă un antidot la epidemia de stres şi depresie care bântuie astăzi mai ales printre tineri. Cartea se bazează pe Regula compusă de Sfântul Benedict în îndepărtatul secol al VI-lea. Poate însă o astfel de înţelepciune străveche să se traducă în sfaturi pentru oamenii zilelor noastre, deşi Sf. Benedict foloseşte un limbaj medieval, iar principalii săi fani sunt călugări şi călugăriţe care trăiesc între ziduri de mănăstire?
După cum se subliniază în nota de la începutul cărții, Calea luminii poate fi parcursă urmând fie forma lungă, acolo unde timpul o permite, fie forma scurtă. La fel, sunt indicate și modalitățile de parcurgere a Căii luminii.
Valoarea Căii luminii este evidențiată de documentul Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor care reprezintă introducerea la cartea de rugăciune nou aparută: „Via lucis (Calea luminii) poate să devină, de asemenea, o metodă foarte bună de trăire a credinței, deoarece, așa cum se spune, «per crucem ad lucem – prin cruce, la lumină». Într-adevar, cu metafora drumului, Via lucis (Calea luminii) conduce de la constatarea realității durerii care, în planul lui Dumnezeu, nu constituie punctul final al vieții, la speranța ajungerii la adevăratul scop al omului: eliberarea, bucuria, pacea, care sunt valori prin excelență pascale.
Via lucis (Calea luminii), în sfârșit, într-o societate care adesea poartă pecetea «culturii morții», cu formele ei de neliniște și distrugere, este un stimulent pentru a instaura o «cultura a vieții», adică o cultură deschisă la așteptarea speranței și la certitudinile credinței”. Petru Ciobanu
Rugăciunea, mijloc privilegiat pentru a comunica cu Dumnezeu, implică o relaţie personală, în care fiecare este implicat cu întreaga lui fiinţă, dar şi cu corporalitatea sa. De aceea, rugăciunea care are o proprie dimensiune meditativă şi de destindere, nu contrastează cu tehnicile de relaxare precum trainingul autogen. Autorul este considerat unul dintre cei mai mari experţi din acest domeniu.
Idealul sfințeniei poate părea imposibil în contextul lumii noastre complicate, în care ne regăsim din ce în ce mai ocupați și mai distrași. Cu toate acestea, mărturia Fraților Franciscani ai Reînnoirii (CFR) ne oferă speranța că este posibil să devenim sfinți trăind chiar și în mijlocul lumii. De fapt, prin deschiderea noastră către ceilalți și făcându-ne timp pentru rugăciune și jertfe în viețile noastre de zi cu zi, putem să aducem iubirea lui Dumnezeu în lume. În felul acesta vom fi și noi înșine transformați.
Alăturați-vă părintelui Mark-Mary Ames, CFR pentru a vă lăsa călăuziți cu pași mici și practici, care vă vor ajuta să înaintați – poco a poco, puțin câte puțin –, pe calea spre sfințenie.
Fiecare cititor poate găsi în acest volum imaginea unui om care, deşi a pierit în ochii duşmanilor săi atei, a biruit prin crucea lui Cristos. Noi îi cinstim curajul, tăria credinţei şi exemplul de a nu ceda în faţa răului, ci de a răspunde la rău prin iertare.
Această carte prezintă viaţa sfintei Terezei de Calcutta, una dintre femeile cele mai cunoscute din lume, care a devenit protagonista carităţii creştine. Ea descoperă pe străzile lumii chipul lui Cristos în cei singuri şi disperaţi. Autoarea cărţii o prezintă ca fiind un creion cu care Dumnezeu continuă să scrie iubirea sa pentru umanitatea timpului nostru. «Ceea ce facem este mai puțin decât o picătură într-un ocean. Dar fără acea picătură, oceanului i-ar lipsi ceva. Eu sunt un creion în mâinile lui Dumnezeu. El scrie ceea ce vrea». Printr-o serie de mărturii directe şi prin caracterul nemijlocit al anchetelor jurnalistice, autoarea reconstruieşte povestea unică „împotriva curentului” a Maicii Tereza.
Meditațiile despre Crăciun sunt răspunsurile mele interioare la provocările evenimentului Întrupării, răspunsuri pe care le-am pregătit folosindu-mă de intuițiile unor Părinți ai Bisericii, filozofi, teologi, scriitori și artiști. Asemenea meditației introductive și celei finale, celelalte din cuprinsul volumului au un caracter filozofic, teologic și literar. Prima meditație poate fi subintitulată „Crăciunul filozofilor”, pentru că propun aici o analiză scurtă a modului în care s-au raportat câțiva filozofi moderni și contemporani la sărbătoarea Nașterii Domnului.
Printre aceștia se numără: Georg Friedrich Hegel, Jean-Paul Sartre sau Edith Stein. Ultima meditație are un caracter literar specific, pentru că este o analiză teologico-literară a ideii de Crăciun la poetul Vasile Voiculescu. Scopul introducerii acestui text este evidențierea specificului sărbătorii Crăciunului în România, țară punte între Orient și Occident, deci punerea în lumină a Crăciunului din creștinismul oriental.
Cartea reprezintă o analiză amplă şi documentată a Scrisorii către Romani, capitolele 1-8, cu o permanentă aplecare asupra textului original. "Gândit ca un vademecum concis, în tradiţia comentariilor biblice care urmăresc linia de echilibru între analiza exegetică atentă la detaliu şi prezentarea sintetică a ideilor dintr-o pericopă, volumul Iluzie şi libertate desfăşoară cu multă dexteritate firul argumentativ paulin, identificând conexiunile care se stabilesc între ansamblul întregii revelaţii biblice şi mesajul specific pe care apostolul îl distilează în cea mai sofisticată dintre epistolele sale.
La Editura Pauline a apărut cartea Ca fulgerul vine din Orient, îngrijită de pr. Francesco Cosentino. Acesta consemnează dialogul său cu „părintele” Lazzaro, așa cum, prietenește, dorește să fie numit cardinalul Lazzaro You Heung-Sik, prefect al Dicasterului pentru Cler.
În această carte, Chiara Amirante ne propune un itinerar spiritual simplu, accesibil tuturor, care își are bazele principale în Evanghelie. Este un parcurs de spiritherapy, de autocunoaștere și vindecare a inimii prin arta de a iubi. Chiara ne invită să facem o călătorie în propria inimă pentru a identifica și trata rănile care ne rănesc sufletul și a deveni mai conștienți de metodele pe care le folosim pentru a ne anestezia suferința inimii. Suntem ajutați, așadar, să ne conștientizăm rănile care ne condiționează, atitudinile nesănătoase, capcanele care generează subtil starea de rău interior în viața noastră, iar la sfârșitul fiecărui capitol ne sunt propuse exerciții concrete care trebuie făcute cu consecvență, până când vom interioriza noi obiceiuri vindecătoare, eliberatoare.
Telemah avea dreptate. Tinerețea nu este o boală, scrisă de Luigi Maria Epicoco și tradusă în limba română de pr. Gabriel-Iulian Robu.
Cartea părintelui Lucian Dîncă se dorește a fi un parcurs spiritual pentru începători, dar și pentru cei înaintați în tainele credinței creștine, scopul fiind acela pe care ar trebui să și-l dorească orice creștin: a deveni discipol al lui Cristos.
În prima parte a cărții, autorul ne ajută să înțelegem câteva texte biblice (înmulțirea pâinilor, parabola Tatălui milostiv și a bunului samaritean etc.) folosind o metodă de interpretare dezvoltată de Sfinții Părinți ai Bisericii încă din secolul al III-lea, lectura alegorică sau spirituală. În partea a doua – care ocupă și spațiul cel mai amplu - cititorul va fi călăuzit pe calea fericirilor evanghelice pentru a gusta din adevărata fericire spirituală: Cristos.
Teologia a fost considerată multă vreme un tărâm secret, o proprietate privată, iar neiniţiaţii preferau să rămână la distanţă. Astăzi, sute de laici caută o formare creştină la înălţimea formării lor general umane. Creştini tot mai numeroşi cer să li se deschidă porţile teologiei. Pentru un public neiniţiat, însă doritor să cunoască ideile fundamentale ale timpurilor noastre, cartea de faţă trasează căi limpezi de acces pentru a descoperi lucid ce înseamnă Evanghelia lui Isus Cristos când ea atinge însuşi sensul existenţei noastre.
O biografie a Sfântului Carlo Acutis, scrisă de o jurnalistă din Statele Unite cu un ochi fin pentru detalii. Autoarea a mers personal pe urmele tânărului sfânt, luând interviuri apropiaților lui Carlo și împletindu-le cu istorisiri ale martorilor oculari și cu reportaje bine documentate despre locurile pe unde a trecut Carlo.
Biografia include și prezentările câtorva dintre miracolele euharistice cuprinse în expoziția pregătită de Carlo și părinții lui (prezentată până astăzi în mii de parohii din lumea întreagă), cât și poveștile celor două vindecări aprobate de Biserică obținute prin mijlocirea lui Carlo.
Această biografie ne pune înainte și ne aduce aproape un tânăr obișnuit care este un Sfânt al vremurilor noastre; ne deschide ochii la cutremurătoarea realizarea că: Și eu pot fi sfânt!
Cartea ,,Saltul de la inteligență la înțelepciune alături de Isus Cristos’’, te conduce pe un drum spiritual, în care vei vedea pentru început ce înseamnă să trăiești în mod conștient.
Scopul acestui drum spiritual este să te conducă la Împărăția lui Dumnezeu din duhul tău unde are loc comuniunea ta cu Dumnezeu care îți dăruiește IUBIREA, puterea sa, liniștea și pacea sufletească.
Volumul reunește cele mai semnificative fraze care ni s-au păstrat de la Sfântul Carlo Acutis. Este vorba de cuvinte rostite de Carlo în diverse momente ale vieții și care au avut un impact deosebit asupra celor din jurul său. În mărturiile date în cadrul procesului de beatificare, apropiații lui Carlo au rememorat aceste cuvinte, iar părintele dominican Giorgio Maria Carbone, prieten al familiei Acutis, a avut ideea să le adune într-o culegere.
Cu o prefață de Horia-Roman Patapievici
Traducere de Ștefan Acatrinei
„Oricui citește minunatele pagini ale acestor micuțe flori ale sfântului, Fioretti, îi va veni să spună la sfârșitul lecturii lor «și eu am fost cu el» – reluând, fără s-o știe, frumoasele cuvinte de tandrețe și nostalgie ale neverosimililor săi însoțitori, Leone, Angelo și Ruffino: Nos qui cum eo fuimus (noi, care am fost cu el).“ — HORIA-ROMAN PATAPIEVICI
„Eu sunt prietena Mirelui. Nu sunt mireasa Mirelui, ci prietena Lui, care stă lângă El, Îi ascultă cuvintele și se bucură din toată inima de El (cf. In 3,29). Am simțit că acolo e locul meu: lângă Mire, bucurându-mă din toată inima de bucuria Lui. Bucurându-mă din toată inima și atunci când Mirele pleacă cu mireasa Lui și pe mine mă lasă singură. Atunci să mă bucur și mai tare pentru bucuria celor doi. Am simțit că asta e misiunea mea și, recunosc, de multe ori aproape că mi s-a rupt inima. Această imagine persistă încă.” Sr. Kinga a Schimbării la Față OCD
Giuseppe Forlai, autorul cărţii „Să ne îmbrăcăm în lumină” ne propune un itinerariu spiritual pentru a ne trezi credinţa, pornind de la experienţa şi de la înţelepciunea monastică. Cu ajutorul scrierilor părinţilor monastici şi a textelor biblice cititorul este ajutat să parcurgă un itinerariu de conformare a vieţii la Cristos. Pacea, vindecarea de iluzii, experimentarea milostivirii lui Dumnezeu, adevărata căinţă, rugăciunea, lectura Scripturii, depăşirea încercărilor, libertatea sunt câteva dintre temele prin care creştinul este călăuzit pentru a se îmbrăca în Lumina divină. Cartea are trei părţi, a câte 6 capitole fiecare, ce sunt autonome şi complete