Referinta: Arc-6371
O carte îndrăzneață care, afirmând că nemurirea sufletului este pusă în lumina cu precădere de către moștenirea iudeo-creștină, merge împotriva curentului dezvoltărilor teologice contemporane. Un tratat spiritual clarificator care permite oricărei persoane să cunoască și să înțeleagă răspunsul original și de neînlocuit al creștinismului în fața angoasei omului modern.
Prefață, Postfață: Joseph Ratzinger
Valerio Albisetti, psiholog cu o experienţă de douăzeci de ani în psihoterapia cuplului, prin intermediul acestei cărţi, doreşte să ofere un parcurs bine definit pentru identificarea şi rezolvarea problemelor din relaţiile conjugale. Căsătoria este un pas care se face în doi din ziua în care cuplul, printr-un „da” reciproc, îşi pecetluieşte uniunea pentru toată viaţa şi trăieşte un sacrament sfânt de iubire. Dar ce se întâmplă atunci când în căsătorie intervine rutina, obişnuinţa, indiferenţa, trădarea? Pentru a depăşi asemenea blocaje conjugale, şi pentru însănătoşirea şi consolidarea relaţiei de cuplu, V. Albisetti a elaborat o metodă de psihoterapie prin care soţii sunt îndemnaţi să se angajeze într-un proces de autoanaliză, de cunoaştere, de acceptare şi de reînnoire a relaţiei.
Într-o duminică de Crăciun, după Liturghia solemnă din catedrala Sfântul Iosif, o doamnă m-a prins cu putere de braț și mi-a șoptit la ureche: „Parcă aș fi văzut școala noastră. Ah, cât mi-e de dor!” . Era o fostă elevă a școlii patronate de „maici”, cum li se spunea surorilor din Congregatio Jesu. S-a născut astfel ideea acestui volum aniversar care, la împlinirea a 160 de ani de la înființarea Școlii Pitar Moș, reunind documente, fotografii de epocă și mărturii oculare, readuce în amintirea contemporanilor o importantă și zbuciumată pagină de istorie. ( Sora Daniela Mre, CJ)
A fi prieteni este o stare afectivă: este o componentă a personalității. Adevărata prietenie nu creează dependență,ci libertate.Iată câteva caracteristici ale unei relații autentice de prietenie,care se traduce într-o veritabilă alegere de viață. Cât despre celelalte ingrediente,aceste pagini sugerează câteva dintre ele, simple dar deloc evidente.........
După Parabolele milostivirii (2015), pe care le-am tratat în vederea Jubileului extraordinar al milostivirii, cele despre rugăciune continuă pe aceeaşi linie în anul dedicat Rugăciunii, aşa cum a cerut Papa Francisc. Perspectiva asupra învăţării rugăciunii prin parabole vine de la evanghelistul Luca, care este deosebit de sensibil la ambele trăsături ale lui Isus. El este cel mai mare profesor de parabole, deşi este necesar să distingem sursa originală a parabolelor de versiunea lor finală. Prima se datorează predicării istorice a lui Isus, iar cea de-a doua, intervenţiilor primelor comunităţi creştine şi redactărilor finale ale fiecărui evanghelist. Cu toate acestea, după cum bine a intuit Joachim Jeremias, cei care aprofundează parabolele lui Isus se află pe o bază istorică solidă.
Lumină pentru paşii mei. III. Predici zilnice pentru Timpul de peste an. Săptămânile I-XVII. Anul II, scrisă de pr. Iosif Irinel Iosub.
Maria, mama lui Isus, este pentru copii o figură frumoasă și blândă: ei aud vorbindu-se despre ea la Biserică și acasă, văd multe imagini care o reprezintă și sunt îndemnați să i se adreseze în rugăciune. Dar cine este, de fapt, Maria? Unde a trăit? Care au fost momentele cele mai importante ale vieții ei?
Acesta este primul volum din seria de 8 care vor apărea în seria „Note despre rugăciune”, ediție îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare, Secțiunea pentru problemele fundamentale ale evanghelizării în lume. Toate volume sunt prefațate de Papa Francisc.
Redăm în continuare Prefața Pontifului: Rugăciunea este suflul credinţei, este expresia sa cea mai proprie. Ca un strigăt tăcut care iese din inima celor care cred şi se încredinţează lui Dumnezeu. Nu este uşor să găsim cuvinte pentru a exprima această taină. Cât de multe definiţii ale rugăciunii putem culege de la sfinţii şi maeştrii spiritualităţii, precum şi din reflecţiile teologilor! Totuşi, ea se lasă întotdeauna descrisă numai în simplitatea celor care o trăiesc. Domnul, pe de altă parte, ne-a avertizat că, atunci când ne rugăm, nu trebuie să risipim cuvintele, amăgindu-ne că vom fi auziţi. El ne-a învăţat mai degrabă să preferăm tăcerea şi să ne încredinţăm Tatălui, care ştie de ce avem nevoie chiar înainte să i-o cerem (cf. Mt 6,7-8).
Jubileul ordinar din 2025 bate la uşă. Cum ne putem pregăti pentru acest eveniment atât de important pentru viaţa Bisericii dacă nu prin rugăciune? Anul 2023 a fost rezervat pentru redescoperirea învăţăturilor conciliare, cuprinse mai ales în cele patru Constituţii ale Conciliului al II-lea din Vatican. Este un mod de a păstra vie recomandarea pe care Părinţii reuniţi în Conciliu au dorit să o pună în mâinile noastre, astfel încât, prin punerea ei în aplicare, Biserica să îşi întinerească faţa şi să proclame frumuseţea credinţei bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru într-un limbaj adecvat.
Biserică, ecumenism și politică. Noi eseuri de ecleziologie
"Sfânta Liturghie. Cel mai sacru eveniment din lume" este o carte scrisă de un laic din Croaţia, Josip Lončar, care a realizat că, pentru a participa cât mai bine la Sfânta Liturghie, pentru a beneficia de harurile pe care Dumnezeu ni le dă, este importantă pregătirea pe care un credincios trebuie să o facă pentru celebrare. Nu este suficient să asistăm la Liturghie, ci trebuie să fim mereu conştienţi de ceea ce se săvârşeşte, de jertfa mântuitoare a lui Isus Cristos.
Vocația la o stare de viață este un dar de la Dumnezeu la care omul răspunde prin alegere liberă. Vocațiile la Sfînta Preoție și la Căsătorie cer să fie însoțite de o rugăciune constantă, de un discernământ prudent, de o maturizare treptată și de o pregătire adecvată; sunt alegeri „Pentru totdeauna”, nu trebuie să ne temem de ele, ci trebuie făcute „cu ajutorul harului lui Dumnezeu” și având încredere în ajutorul lui, precum și în sprijinul comunității creștine.
Cartea reprezintă o analiză amplă şi documentată a Scrisorii către Romani, capitolele 1-8, cu o permanentă aplecare asupra textului original. "Gândit ca un vademecum concis, în tradiţia comentariilor biblice care urmăresc linia de echilibru între analiza exegetică atentă la detaliu şi prezentarea sintetică a ideilor dintr-o pericopă, volumul Iluzie şi libertate desfăşoară cu multă dexteritate firul argumentativ paulin, identificând conexiunile care se stabilesc între ansamblul întregii revelaţii biblice şi mesajul specific pe care apostolul îl distilează în cea mai sofisticată dintre epistolele sale.
Medalia Miraculoasă și alte devoțiuni către Maica Domnului
Cartea părintelui Lucian Dîncă se dorește a fi un parcurs spiritual pentru începători, dar și pentru cei înaintați în tainele credinței creștine, scopul fiind acela pe care ar trebui să și-l dorească orice creștin: a deveni discipol al lui Cristos.
În prima parte a cărții, autorul ne ajută să înțelegem câteva texte biblice (înmulțirea pâinilor, parabola Tatălui milostiv și a bunului samaritean etc.) folosind o metodă de interpretare dezvoltată de Sfinții Părinți ai Bisericii încă din secolul al III-lea, lectura alegorică sau spirituală. În partea a doua – care ocupă și spațiul cel mai amplu - cititorul va fi călăuzit pe calea fericirilor evanghelice pentru a gusta din adevărata fericire spirituală: Cristos.
Lucrarea pe care o ţinem acum în mână, chiar dacă nu-l are ca autor pe episcopul Mihai Robu, îl are ca traducător. Din motive încă necunoscute, potrivit unor documente arhivistice sau unor mărturii, cartea nu a fost tipărită înainte de primăvara anului 1944, când ierarhul, câţiva preoţi şi seminariştii din Iaşi s-au refugiat, din cauza luptelor ce se dădeau în Moldova, la Beiuş, acolo unde a ajuns şi tipografia Editurii Presa Bună. Presupunem că episcopul Mihai Robu a făcut traducerea acestei cărţi în acelaşi arc de timp cu părintele Ion Gârleanu, a cărui traducere s-a publicat în anul 1943, la Oradea, acolo unde activa ca spiritual al studenţilor Academiei Teologice Greco-Catolice şi spiritual la şcolile episcopale din Beiuş.
Traducerea făcută de episcopul Mihai Robu a rămas în manuscris şi a ajuns la nepotul său, părintele Iosif Sescu (născut la Săbăoani, în ziua de 8 martie 1929; hirotonit preot la Alba Iulia în ziua de 1 iunie 1958; trecut la cele veşnice la Iaşi, în ziua de 26 octombrie 2017). Părintele Iosif i-a încredinţat manuscrisul episcopului Petru Gherghel, care a scris pe prima pagină: „Operă lăsată în testament de pr. Iosif Sescu, nepot”. Pe a doua pagină a manuscrisului sunt scrise aceste cuvinte: „Iosif Sescu, Săbăoani”.
Cum să cultivăm relațiile. ,,Valoarea unui om este definită în primul rând de gradul și maniera în care s-a eliberat de sine."
O culegere ilustrată de meditaţii pentru perioada Adventului. Papa Francisc ne însoţeşte, în drumul nostru spre Crăciun, cu un gând pentru fiecare zi, astfel încât să putem întâmpina cu bucurie Naşterea Domnului.
Începutul drumului de conştiinţă nu coincide cu naşterea noastră fizică, nici cu intrarea în vârsta matură, ci cu momentul când, confruntată cu suferinţa, cu eşecurile, persoana încearcă să confere sens care s-o ajute să crească tot mai mult, să atingă niveluri mai înalte de înţelegere a propriei meniri. Albisetti ne încurajează să pornim la drum pentru a afla sensul propriei existenţe, cine suntem cu adevărat. Comoara aflată este adevărul autentic cu privire la fiinţa fiecăruia dintre noi, secretul propriului suflet. „Drumul despre care vorbesc în această carte nu este o modalitate de a cuceri fericirea, ci de a înţelege că aceasta se află deja în noi. Din totdeauna”.
Dragi copii, cu mare bucurie în Inima Mea vă mulțumesc pentru toate rugăciunile pe care le-ați oferit pentru intențiile Mele în aceste zile. Să știți copilașilor că nu veți regreta nici voi și nici copiii voștri. Dumnezeu vă va răsplăti cu mari haruri și veți merita viatța veșnică. Eu vă sunt aproape și mulțumesc tuturor acelora care în decursul acestor ani au acceptat Mesajele Mele, le-au transpus în viață și s-au hotărât pentru sfințenie și pentru pace. Mulțumesc că ați răspuns Chemarii Mele. - Medjugorje, 25 iunie 2006. Jubileul a 25 de ani de Apariții zilnice, neîntrerupte)
Fiecare dintre noi, în mod inevitabil, poartă în spate o istorie rănită, însă putem să ne ridicăm din nou şi să mergem mai departe. Evanghelia ne anunţă o veste bună: viaţa poate reîncepe, putem să ne naştem din nou. Chiar dacă am experimentat drama, moartea, suferinţa, aceste evenimente nu pot avea ultimul cuvânt. Noi suntem făcuţi pentru a trăi! Ceea ce contează este să nu rămânem nemișcați și să știm că un drum nou este mereu posibil.
Autorul cărții, pr. Gaetano Piccolo, propune un parcurs foarte actual de „renaștere” în nouă pași: un itinerar spiritual pentru a relua în mâini propria viață, chiar și atunci când suntem răniți și lipsiți de speranță.
O carte-interviu cu părinții Sfântului Carlo Acutis. Îndrumați de întrebările părintelui dominican Giorgio Maria Carbone, prieten apropiat, cei doi soți oferă o viziune creștină asupra vieții de familie, viziune pe care au descoperit-o împreună cu Carlo, pe măsură ce el creștea, și pe care au continuat să o dezvolte după moartea lui.
Cum să cultivam viața. ,,Pe măsură ce îmbătrânim, ne dăm seama că singurul lucrul lucru pe care îl putem ține cu adevărat în mână nu este ceea ce luăm, ci ceea ce dăm. Cel care a început să dăruiască celorlalți este salvat."
TERESA DE JESÚS
S-a născut în 1515, la Ávila. Se călugărește la 20 de ani, împotriva voinței tatălui și intră în mănăstirea carmelitană La Encarnación, Ávila. Descoperă rugăciunea lăuntrică pe care o practică cu fidelitate. Dumnezeu îî dăruiește multe haruri pe această cale și Tereza este inspirată să întemeieze o nouă mănăstire carmelitană după Regula primară a Ordinului. După multe trude și suferințe, confesorii înțeleg ca Dumnezeu îî vorbește cu adevărat și îî cer sub ascultare, să redacteze o carte în care să descrie milostivirile pe care i le-a făcut Dumnezeu.
Aceasta este Cartea Vieții, unde începe ea să vorbească despre rugăciune, de la meditație până la rugăciunea mistică. Aici va povesti și despre întemeiera mănăstirii San José, prima dintre o suită de mănăstiri, în întreaga Spanie, care a marcat începutul reformei Ordinului Carmelitan feminin. Va continua să scrie cu farmec și cu inspirație Întemeierile, Calea Desăvârșirii și Castelul interior, capodopera ei spirituală, și alte Opere Minore. Moare în 1582, este declarată Sfântă și Învățătoare a Bisericii, cu titlul de „Maică a tuturor celor Spirituali”.
Rareori o carte care are drept protagoniști animalele se dovedește atât de interesantă, distractivă, captivantă și instructivă.
Fiecare episod, fiecare capitol ne poartă într-un loc fascinant: ne adâncește în păduri, ne duce în orașe africane, în stepă, în colțuri exotice ori cât se poate de familiare. Cu abilitatea și afabilitatea unui mare scriitor care știe să îmbine dragostea pentru natură și lumea animalelor cu tradițiile, obiceiurile și cultura, autorul povestește întâmplări, experiențe și amintiri adunate din bogata sa traiectorie diplomatică în serviciul Sfântului Scaun. La fiecare pagină, el te ajută să descoperi frumuseţea creației, în timp ce zâmbești, meditezi sau înveți. Și pe drept cuvânt putem spune, dată fiind tema, că această delicioasă carte nu este scrisă pentru a fi citită, ci pentru a fi… devorată!
(Paloma Gómez Borrero)
Am avut numeroase întâlniri în viaţa noastră. Totuşi, singura întâlnire cu adevărat importantă este cea cu Cristos. Autorul acestor frumoase pagini, alegând pasaje din Evanghelie, trasează câteva itinerare pe parcursul cărora putem să-l întâlnim pe Cristos şi să rămânem cu El prin meditarea Cuvântului său
Așa cum ar părea la prima vedere, reîntoarcerea la valorile familiei ar însemna renunțarea la imaginea familiei actuale în favoarea modelului tradițional, însă scopul nostru este de a ne întoarce la valorile care nu țin de un timp sau de un context anume.
Întrebarea de la care pornim este următoarea: cum am putea să ne facem o imagine clară despre familia creștină de astăzi?
Există cărți care se citesc cu mintea și cărți care se citesc cu inima. Volumul de față aparține, fără îndoială, celei de-a doua categorii. „Lumină pentru paşii mei. 2. Predici zilnice pentru Timpul Postului Mare şi Timpul Pascal” nu este doar o colecție de predici ordonate după calendarul liturgic al Postului Mare și al Timpului Pascal, ci un adevărat itinerar spiritual, menit să însoțească zilnic credinciosul pe drumul convertirii, al purificării interioare și al bucuriei pascale.
"Mai mult decât emoționant este capitolul referitor la închisorile prin care a trecut părintele și de unde a ieșit paralizat. Și-a asumat acolo rolul de a păstra speranța în sufletele oamenilor. Nu sunt mai puțin emoționante nici paginile care reconstituie viața de după eliberare și mucenicia părintelui în parohii din Moldova, osardia lui în munca pastorală, devotamentul și dăruirea pentru toți oamenii necăjiți, care-l căutau ca pe un intercesor de maximă eficiență. Sunt multe mărturii care atestă că rugăciunile și sfaturile părintelui chiar au avut efecte impresionante, de la vindecări la alte repercusiuni benefice. Oamenii l-au considerat un sfânt încă de pe când era în viață. Iar cartea de față îi reconstituie amănunțit, cu o documentare cvasiexhaustiva, viața de mucenic și martir." (Al. Cistelecan)
Cu toții suntem răniți și avem nevoie de har și de vindecare. Rănile noastre, oricât de adânci ar fi, nu trebuie să constituie un obstacol în calea trăirii unei vieți libere. Breuninger oferă cititorului un model care ne conduce pe tărâmul libertății și al plenitudinii.
Autorul ne atrage atenția că, adesea, suntem conștienți de propria robie datorată rănilor noastre, dar nu știm ce să facem ca să devenim liberi. De multe ori, chiar strădaniile noastre cele mai mari nu fac decât să înrăutățească situația. În ultimă istanță, doar prin harul și puterea lui Dumnezeu, libertatea și vindecarea pe care el ni le-a pregătit se manifestă în viața noastră.
Autorul ne conduce spre întâlnirea cu Isus, propunând un itinerar în șase pași pentru a ne ajuta să identificăm și să înlăturăm barierele din calea harului vindecător al lui Dumnezeu, făcând posibilă o convertire mai profundă.
În cele din urmă, scopul acestui model de vindecare este de a ne elibera pentru a ne dărui în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui.
Cartea este un ajutor practic pentru persoanele aflate în dificultate, suferinde, distruse, deprimare, pesimiste şi care nu reuşesc să găsească acea seninătate de fond care este baza unei personalităţi sănătoase, deschise, bucuroase, care permite oricum râsul din inimă. Omul are mari dificultăţi în a accepta durerea, bolile şi, cu atât mai mult, moartea. Tocmai de aceea ar trebui să învăţăm să râdem cu inima.
A avea o inimă veselă ne permite să fim încă integri după ce am trecut peste nenumărate necazuri, mii de suferinţe, încă încrezători în noi înşine, după ce am suferit mii de violenţe, defăimări, abuzuri, răutăţi, încă şi mai hotărâţi să mergem înainte după ce am înfruntat durere, boli. A învăţa să râzi cu inima îţi permite să ieşi din întunericul lipsei de sens, te ajută să renaşti.
Această carte ne introduce în contemplarea lui Isus și a Mariei. Suntem uimiți să vedem că fiecare etapă a vieții lor reînvie în propriile noastre inimi. Totul devine real. Intrăm cu ei în staulul din Betleem sau în Templul din Ierusalim, mergem cu ei pe drumurile Galileei, suferim împreună cu ei în timp ce mulțimea strigă în Palatul lui Pilat, ne bucurăm cu Maria Magdalena în fața lui Isus Învingătorul morții... Pe măsură ce călătorim cu ei, absorbim harurile pe care ni le oferă fiecare mister, ca niște copiii fascinați de ceea ce văd, și suntem transformați de aceste raze de lumină care izvorăsc din Evanghelie. De asemenea, descoperim meditațiile a zece mistere inedite: cele de compasiune și de îndurare, selectate din Biblie și din Tradiția Bisericii.
Ediția integrală este destinată adulților și tinerilor, care vor putea găsi aici un instrument eficace de pregătire și un ajutor spiritual puternic în problemele vieții de zi cu zi.
<Prin lucrarea Paladinul Păcii, Anton Durcovici i-a adus un omagiu special marelui dispărut, Papei Pius al XI lea, pentru că s-a integrat în șirul Suveranilor Pontifi „prieteni ai României” , care au fost „însuflețiți de o dragoste deosebită pentru poporul român”. În acest sens, Papa Pius al XI lea rămâne în istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București prin donația excepțională făcută în anul 1925 (28 milioane de lei), în baza căreia s-a edificat în anul 1926 Palatul Cisar - reședința arhiepiscopală care până în anul 1948 a adăpostit și Seminarul „Sfântul Duh” din București.
Aurel Percă - Arhiepiscop Mitropolit de București
Cum să înfruntăm mâhnirea. ,,Crede în soare, chiar dacă nu strălucește. Crede în iubire , chiar dacă nu o simți. Crede în Dumnezeu chiar dacă nu îl vezi. Doamne, înaintea ta se află tăria și slăbiciunea mea; sprijin-o pe cea dintâi și vindec-o pe cea de-a doua."
Sunetul cornului străbătea străzile oraşelor şi satelor, iar ecoul său răsuna prin ţară: era semnul celui de-al cincizecilea an în care „se vestea eliberarea ţării pentru toţi locuitorii ei”. Astfel, în cartea preoţilor din vechiul Israel, Leviticul (c. 25), era marcat anul jubiliar, numit chiar după acest corn, jobel în ebraică. Chiar şi în creştinism, sub diferite forme şi în diferite momente, au avut loc evenimente similare, iar acum ne apropiem şi noi de Jubileul din 2025. Pentru Israelul biblic era o perioadă în care locuitorii şi pământul se odihneau, evitând orice activitate agricolă, hrănindu-se cu darurile spontane ale naturii. Odihna pe care o trăim acum odată cu Anul Sfânt are o altă dimensiune: este un timp intens şi dens din punct de vedere spiritual. Compus din două acte fundamentale.
Primul este cel al rugăciunii şi al meditaţiei. Marele gânditor şi credincios francez din secolul al XVII-lea, Blaise Pascal, admonesta:
Filosofii antici spuneau: „Întoarce-te în tine însuţi! Acolo îţi vei găsi liniştea”. Dar acest lucru nu este adevărat. Alţii spun: „Ieşi afară! Caută-ţi fericirea distrându-te!”. Dar acest lucru nu este adevărat. Fericirea nu este nici în afara noastră, nici în interiorul nostru. Ea este în Dumnezeu şi astfel va fi în afara şi în interiorul nostru (Cugetări, n. 391).
Te gândeşti adesea cum poţi fi liniştit şi mulţumit în iureşul vieţii cotidiene? Altfel spus, cum te poţi bucura de viaţă în permanenţă şi depăşi obstacolele cu seninătate? Ei bine, lucrurile sunt mai simple decât ţi-ai imagina. Nu trebuie să cauţi în exterior toate acestea. Nu în avere, distracţii, posesiuni materiale, dependenţe de orice tip, sau orice ţi-ar aduce satisfacţii temporare. Tot ce trebuie să faci este să iei o pauză. O pauză pentru a te asculta pe tine însuţi, pentru „a reflecta asupra viselor nerealizate ale sufletul.” O pauză pentru a-ţi conştientiza propria viaţă.
Această broșură reunește cel emai îndrăgite rugăxiuni către Sfântul Benedict, atât după ritul latin, cât și cel bizantin.
Culegerea include două novene, litania, Medalia și Acatistul Sfântului Benedict. Mijlocirea luminatului Învățător al Bisericii, al cărui exemplu a ajutat Europa să crească din cenușa Imperiului Roman, este invocată și azi cu mult folos sufletesc.
Apariția acestui nou volum de VITAMINE ZILNICE PENTRU SUFLET – Pilde și povestioare la Editura Pauline este o dovadă a faptului că cererea de spiritualitate a omului modern este permanent vie și nu poate fi potolită cu surogate, precum și intuiția lui că există valori universal valabile în toate timpurile și în toate locurile, de care are nevoie mai mult decât de hrana trupească pentru a trăi o viață demnă și frumoasă în această lume.
În învăţătura Papei Francisc apare deja ca punct de reper ceea ce au proclamat atât Magisteriul conciliar cât şi teologia recentă, şi anume că doctrina nu este şi nu poate fi străină de ceea ce numim pastoraţie. Adevărul pe care Biserica este chemată să-l păzească este cel al Evangheliei lui Cristos, care trebuie transmis oamenilor din orice loc şi din orice timp. De aceea, misiunea magisteriului eclezial este şi aceea de a favoriza comunicarea Evangheliei. Astfel, teologia nu se va putea reduce niciodată la un exerciţiu aseptic de birou, desprins de viaţa poporului lui Dumnezeu şi de misiunea de a-i ajuta pe bărbaţii şi femeile timpului ei să se întâlnească cu noutatea perenă şi inepuizabilă a Evangheliei lui Isus. (Roberto Repole, coordonatorul colecţiei "Teologia fundamentală a Papei Francisc")
În cartea sa De la cuvinte la dialog, Giuseppe Colombero – preot şi doctor în teologie, filozofie şi psihologie – analizează realitatea cea mai obişnuită dar şi cea mai angajantă a vieţii noastre: dialogul.
În Isus către inima preotului, autorul se pune să asculte vocea Maestrului divin; acea voce care se adresează foarte suav intimității sufletești, atunci când lumea tace, atunci când simțurile au ațipit, atunci când, în prăpastia sinelui, tainic, poposește Gândul divin. Este o convorbire șoptita de iubire divina, tăcută, profundă: Maestrul este cel care i se adresează inimii consacratului Său. Isus este cel care vorbește inimii preotului. Este convorbirea Creatorului cu creatura Sa. Fiecare dintre noi este un mic univers, iubit de Creatorul său, de parcă n-ar exista altceva pentru El decât aceasta creatura a Sa. Părintele Dolindo aduce lânga fiecare suflet vocea Creatorului său; o voce care plăsmuiește cu blândețe, care uneori mângâie, dar care mai ales sculptează, ca un artist ce caută în marmură chipul capodoperei sale.
MANUSCRISELE AUTOBIOGRAFICE ALE SFINTEI TEREZA DE LISIEUX
Manuscrisele autobiografice ale sfintei Tereza de Lisieux descriu, din copilărie și până la moartea, survenită la vârsta de douăzeci și patru de ani, „alergarea cu pași de uriaș” a unei fetițe care a devenit „cea mai mare sfântă a vremurilor moderne”, după spusele papei Piux al X-lea. O viață care nu a fost decât un cântec, apoi o flacără de iubire, izvorul unei doctrine care a transformat și a preschimbat din temelii, de mai bine de o sută douăzeci de ani, spiritualitatea creștină și mai mult decât atât.
Ediția de față nu dorește să adauge un comentariu în plus acestor pagini celebre, ci oferă o „explicație de text” cât se poate de extinsă pentru a-l călăuzi pe cititor, a o explica pe Tereza cu ajutorul Terezei și al scrierilor ei, al mediului în care a trăit, al Regulei Carmelului, al liturgiei timpului său, al lecturilor, al maeștrilor săi spirituali, în primul rând sfântul Ioan al Crucii.
Editorii „Ediția critică a Centenarului era indispensabilă pentru a permite examinarea Doctoratului sfintei Tereza”. Cardinal Josef Ratzinger – papa Benedict al XVI-l
Rugăciunile și novenele din această carte sunt culese din mai multe surse, cea mai veche fiind o broșură tipărită la Editura Presa Bună în 1943.
Devoțiunea către Mica Floare a lui Isus și nenumăratele mărturii dau dovadă că Sfânta Tereza a Pruncului Isus nu încetează să reverse din cer o ploaie de trandafiri spirituali în sufletele celor care îi cer mijlocirea cu simplotate și credință.
Cartea ,,Saltul de la inteligență la înțelepciune alături de Isus Cristos’’, te conduce pe un drum spiritual, în care vei vedea pentru început ce înseamnă să trăiești în mod conștient.
Scopul acestui drum spiritual este să te conducă la Împărăția lui Dumnezeu din duhul tău unde are loc comuniunea ta cu Dumnezeu care îți dăruiește IUBIREA, puterea sa, liniștea și pacea sufletească.
Istoria primăvăratică a unei Mici flori albe scrisă de ea însăși și dedicată Cucernicei Maici Agneza a lui Isus.
Cartea este o culegere de gânduri ale papei Francisc, având ca temă prezenţa Sfintei Fecioare Maria pe drumul vieţii noaste. Fiecărei zile din luna mai îi este alocată o meditaţie, scurtă dar plină de învăţăminte. Având un format mic, de buzunar, culegerea este un bun însoţitor pe parcursul lunii mai - lună dedicată Mariei. O frumoasă prefaţă a cardinalului Angelo Comastri şi ilustraţiile color ne ajută să înţelegem mai bine evlavia papei Francisc pentru Maica Domnului.