- Stoc epuizat
Referinta: Arc-0005/2
Da vieții
Da vieții. În lumea noastră s-a întins o mare tristeţe, o tristeţe aproape fără leac. Trăim într-un mare pustiu. Pustiul este o ţară în care nu mai creşte nimic, o ţară fără bucurie şi tihnă, o ţară în care oamenii nu mai există unii pentru alţii. Astăzi există mulţi oameni care posedă prea mult şi nu se mai bucură de nimic, care nu mai pot gusta nimic. Atât de mulţi suferă de incapacitatea de a trăi laolaltă în pace şi a fi puţin fericiţi. Oamenii sunt obosiţi şi descurajaţi şi sub o pojghiţă subţire pândeşte frica. Şi totuşi, aici în Vest, cu toată criza economică, nu suntem nicidecum în mizerie materială. Nevoile umane elementare sunt mai mult decât satisfăcute. Există suficientă hrană şi îmbrăcăminte, grămezi întregi, o abundenţă inimaginabilă. Este evident, criza noastră este o criză spirituală. Zilnic nebunia omenească pătrunde prin presă, radio şi televizor în toate locuinţele, o doză aproape mortală de violenţă şi nedreptate, teroare şi distrugere. Împovărarea spirituală şi morală este prea mare pentru noi, oameni slabi. Dragi prieteni, nu vă cunosc, dar gândesc că sunteţi oameni simpli, buni. Şi vă aud spunând: ce putem să facem noi? Vreau să vă spun că noi putem face multe, foarte multe. într-un mare deşert putem să fim o mică oază, unde totul începe iară să crească şi să înflorească. Lăsaţi-i pe văicăreţi să se vaite, lăsaţi-i pe cei care zugrăvesc totul în negru să o facă! Optimiştii trăiesc mai mult. Trebuie să îndepărtăm dramatismul crizei. Trebuie să plantăm flori în deşertul nostru, să semănăm stele în noaptea noastră fără să ne întrebăm întruna ce iese de aici. în acest timp al crizei de energie trebuie să descoperim o nouă energie, energie primară, puternică, dar total căzută în uitare: iubirea. Pentru mine, iubirea este o minunată forţă vitală dezvoltată vădit şi din plin de Isus din Nazaret. Aud glasul lui, cum strigă în pustiu: «Dacă îi este sete cuiva, să vină la mine şi să bea. Apa pe care eu v-o dau, va deveni izvor în voi. Un fluviu de apă vie va izvorî din voi» . Unde este un izvor, acolo poate şi o oază să crească. Apa este un puternic element natural. O picătură poate să dea unei flori puterea de a se ridica din nou. Numai apa poate să transforme un deşert. Apa este viaţă. Iubirea este apă vie. Dragi prieteni, hai să fim, într-un mare deşert, mici purtători de apă, o mică oază. Oamenii simpli şi buni sunt astăzi singurii plămâni prin care lumea noastră mai poate să primească aer. Curaj şi încredere! Văd oameni la orizont, oameni din toate clasele şi păturile sociale şi lagărele. Este în devenire o nouă lume. Creşte o nouă conştiinţă a valorilor, care ni s-au pierdut prin progresul teh-nico-ştiinţific. Vine lumina şi, o dată cu ea, curajul şi încrederea. Phil Bosmans
Catehezele din această carte cuprind transcrierea predicilor pe tema Sfintei Liturgii ținute de Mons. Jozef Halko, în capela TV LUX din Bratislava și transmise online în anii 2020-2021. Cathezele au fost traduse și publicate pentru creștinii din România cu acordul și binecuvântarea predicatorului, Mons. Jozef Halko, acordate din Bratislava la 1 aprilie 2021.
„Catehezele propuse în prezenta broșură intenționează să-i ajute pe credincioșii de toate categoriile să-și revizuiască cunoștințele cu privire la sacramente, dar și să le aprofundeze pe linia reînnoirii dorite de Conciliul Vatican II, Catehismul Bisericii Catolice și Magisteriul actual al Bisericii.
Aceste cateheze oferă un material abundent, dar care poate fi schematizat, dat fiind timpul limitat care este la dispoziție pentru expunerea lor. Doctrina prezentată poate fi folosită ulterior pentru aprofundare, dar și pentru o lectură personală, atât din partea slujitorilor Bisericii, cât și a credincioșilor” .
Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit
Fericirea vine pe neașteptate, și totuși nu e vorba de pură întâmplare. Putem face ceva ca să vină. Uneori trebuie doar să ne frecăm la ochi sau să ne dăm jos ochelarii fumurii. Pregătește-te pentru o vizită neașteptată și nu închide ușa in fața fericirii.
Cartea este rodul unei lucrări colegiale întreprinse la iniţiativa Cardinalului Joseph Ratzinger şi continuate cu perseverenţă timp de mai mulţi ani. În Cuvântarea rostită cu ocazia prezentării documentului în Vatican, la 23 aprilie 1993, sfântul papă Ioan Paul al II-lea arăta că "interpretarea Sfintei Scripturi are o importanţă capitală pentru credinţa creştină şi pentru viaţa Bisericii. Pentru oamenii de azi, modul de a interpreta textele biblice are consecinţe directe asupra relaţiei lor personale şi comunitare cu Dumnezeu şi, în acelaşi timp, este strâns legat de misiunea Bisericii. Este o problemă vitală care merită întreaga voastră atenţie".
Autorul sacru, scriind Cântarea Cântărilor, și-a pus probabil întrebarea: cum se poate ca relația mea cu Dumnezeu să fie în același timp reală și evanescentă, delicată, imperceptibilă?
Iubirea pe care o simt și pe care o trăiesc în intimitate cu Dumnezeu este autentică, însă nu pot nici să-l percep, nici să-l rețin pe Dumnezeu. Este asemenea Mirelui din Cântarea Cântărilor care apare și dispare, lăsând în urma lui o dorință și mai mare a sufletului de a-l căuta.
Este ceea ce creștinul dorește atunci când se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului, cerând lui Dumnezeu o împărtășire și mai reală în Împărăția Sa.
Împărtășirea cu „Sfintele, sfinților”, așa cum se spune în Liturghia bizantină, reînnoiește în suflet de fiecare dată plinătatea prezenței divine.
(pr. Lucian Dîncă AA)
În acest volum se regăsesc diferite autori, printre care: trei relatori din Italia, doi din Statele Unite, doi din Anglia, opt din România. Dintre ei, opt sunt fraţi conventuali, doi fraţi minori, doi capucini, doi preoţi diecezani şi un laic.
Acestea lansează cărții au participat studenții și profesorii Institutului Teologic Franciscan, împreună cu cei invitați din provincia noastră și din Custodia Fraților Capucini, fiind prezentate doar o parte dintre autorii simpozionului de anul trecut cu temele lor specifice, eveniment ce a avut loc în perioada. 30 septembrie - 1 octombrie, aici la Roman, la începutul anului academic 2022-2023.
„Suntem căutători de Dumnezeu” este titlul cărţii scrise de pr. Daniel Bulai, paroh la Biserica Italiană din capitală şi responsabil cu Pastoraţia Tineretului în cadrul Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti. Autorul şi-a lansat de curând cartea la Biserica Italiană, în prezenţa multor tineri, cărora le-a dedicat de altfel lucrarea. „Am fost, sunt şi voi fi căutător de Dumnezeu! În realitate, toţi am fost, suntem şi vom fi căutători de Dumnezeu! Şi este bine, frumos şi fascinant să fie aşa!”, a declarat Pr. Daniel Bulai cu ocazia lansării cărţii.
Volumul cuprinde 24 de „popasuri”, marcate de tot atâtea povestioare cu tâlc, citim pe ARCB.ro. Povestioarele sunt presărate cu reproduceri ale frescelor din biserica „Preasfântul Mântuitor” (Italiană), ilustraţii care conferă un aspect grafic deosebit cărţii şi pun totodată în valoare frumuseţea artistică a bisericii italiene. De-a lungul itinerariului cărţii, cititorul „căutător de Dumnezeu” parcurge rând pe rând tema tăcerii, a bucuriei, a timpului, a credinţei, a sfinţilor, a iubirii, a Spovezii, a Euharistiei, a căsătoriei, a Paştelui etc. Cartea poate fi procurată de la Librăria „Sf. Iosif” a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.
Fie că ești tânăr, fie că ești bătrân, conținutul acestei cărți te privește.
Dacă ești tânăr, îi vei înțelege mai ușor pe cei în vârstă și vei putea aprecia ceea ce au să-ți ofere.
Dacă ai trecut de prima tinerețe, te va ajuta să-ți privești viața pe termen lung.
Și dacă părul alb îți încununează deja creștetul, îți va arăta cum să te bucuri de el.
Medalia Miraculoasă și alte devoțiuni către Maica Domnului
Un consens asupra modului în care trebuie educați copiii și adolescenții nu mai există, iar urmarea fatală este că mulți părinți sunt nesiguri. Își fac scrupule când au de stabilit reguli clare și de pus limite, dar suferă în același timp deoarece copiii îi tratează fără respect.
Bernhard Bueb atribuie disciplinei un rol central în educarea copiilor: disciplina este, din punctul său de vedere, premisa fericirii și a libertății. Numai cine a învățat de timpuriu să practice renunțarea, să recunoască autoritatea și să-și asume răspunderi își poate lua mai târziu cu hotărâre viața în mâini.
Laudă disciplinei este o contribuție provocatoare la tema „educației corecte” , o carte angajată și convingătoare pentru părinți și pedagogi.
Prima ediție a Catehismului Bisericii Catolice, publicată inițial în limba franceză a fost promulgată de Papa Ioan Paul al II lea la 11 octombrie 1992 prin Constituția apostolică Fidei depositum.
Prima traducere în limba română datează din 1993. Prezenta versiune, revizuită conform textului tipic italian din 2022, reprezintă a patra ediție în română, toate tirajele anterioare fiind epuizate.
Oare ce îl face pe copilul aflat în fața vitrinei cu jucării să spună: „Când în lume nu vor mai fi copii săraci, îmi voi cumpăra aceste jucării!” ? În 1998 la un congres în Venezuela, Chiara Lubich explică unele puncte „artei de a iubi” : să-i iubim pe toți; să iubim primii; să-l vedem pe Isus în celălat; să fim cu toții una; să ne iubim reciproc; să ne iubim dușmanii. E zarul iubirii. În lumea întreagă, dimineața, copiii dau cu acest zar pentru a alege o propunere de trăit în acea zi, antrenându-se în arta de a iubi.
Volumul apare în condiții grafice deosebite, fiind bogat ilustrat și bine legat între coperți cartonate, astfel încât copiii să-l poată purta mult timp la Sfânta Liturghie.
Ilustrații color
Această mică antologie de gânduri şi meditaţii s-a născut din nevoia de a oferi persoanelor devotate Sfântului Pius de Pietrelcina o lucrare uşor şi rapid de consultat, având mare grijă să se evite orice fel de banalizare. Gândurile cuprinse în această broşură au fost extrase exclusiv din Epistolarul lui Padre Pio, ce cuprinde scrisori din anii 1910-1923 către directorii săi spirituali şi către fiii şi fiicele spirituale.
Duminica este sărbătoare primordială, care trebuie prezentată pietății credincioșilor și întipărită bine acolo, astfel încât duminica să devină și zi de bucurie și de încetare a lucrului.
În această carte vrem să dobândim o conștientizare a patrimoniului spiritual și cultural cuprins în tradiția artistică aparținând sferei liturgice și devoționale din Bisericile Occidentului și Orientului. Vom scoate în evidență o temă foarte dreagă Bisericii: Cina Domnului. De asemenea, dorim să arătăm relevanța estetică, biblică, teologică și ecumenică acestui patrimoniu.
O carte cu totul deosebită, atât prin titlu, cât și prin conținut, este cea semnată de Pr. dr. Eduard Giurgi, intitulată „Funcția Bisericii de a învăța. Comentariu la cartea a III-a din Codul de drept canonic”. Autorul cărții este, din anul 2009, doctor în drept canonic al Universității Catolice a Americii din Washington D.C. (Statele Unite ale Americii). Tot din anul 2009 până în prezent, este Vicar judecătoresc al Arhidiecezei de București. A fost hirotonit preot al Arhidiecezei de București în ziua de 24 iunie 2000, în Catedrala “Sf. Iosif” din București și a îndeplinit mai multe misiuni pastorale. Printre alte oficii pe care le coordonează în cadrul Curiei Arhidiecezane se numără și cel de Vicar episcopal pentru cler, având și o îndelungată experiență academică, fiind lector universitar și profesor de drept canonic la Facultatea de Teologie Romano-catolică din cadrul Universității din București. Toate aceste misiuni și slujiri pastorale, administrative și academice își găsesc un ecou deosebit în cartea de față, scrisă cu mintea și cu inima, din dragoste pentru Biserică, noul popor ales al lui Dumnezeu. Lucrarea vine să completeze un mare gol în literatura teologică și juridică din țara noastră, fiind demnă de remarcat noutatea subiectului abordat: funcția (misiunea) Bisericii de a învăța. De altfel, noutatea și necesitatea acestei cărți este subliniată de prezentarea semnată de Păstorul Arhidiecezei, ÎPS Aurel Percă.
În învăţătura Papei Francisc apare deja ca punct de reper ceea ce au proclamat atât Magisteriul conciliar cât şi teologia recentă, şi anume că doctrina nu este şi nu poate fi străină de ceea ce numim pastoraţie. Adevărul pe care Biserica este chemată să-l păzească este cel al Evangheliei lui Cristos, care trebuie transmis oamenilor din orice loc şi din orice timp. De aceea, misiunea magisteriului eclezial este şi aceea de a favoriza comunicarea Evangheliei. Astfel, teologia nu se va putea reduce niciodată la un exerciţiu aseptic de birou, desprins de viaţa poporului lui Dumnezeu şi de misiunea de a-i ajuta pe bărbaţii şi femeile timpului ei să se întâlnească cu noutatea perenă şi inepuizabilă a Evangheliei lui Isus. (Roberto Repole, coordonatorul colecţiei "Teologia fundamentală a Papei Francisc")
<Prin lucrarea Paladinul Păcii, Anton Durcovici i-a adus un omagiu special marelui dispărut, Papei Pius al XI lea, pentru că s-a integrat în șirul Suveranilor Pontifi „prieteni ai României” , care au fost „însuflețiți de o dragoste deosebită pentru poporul român”. În acest sens, Papa Pius al XI lea rămâne în istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București prin donația excepțională făcută în anul 1925 (28 milioane de lei), în baza căreia s-a edificat în anul 1926 Palatul Cisar - reședința arhiepiscopală care până în anul 1948 a adăpostit și Seminarul „Sfântul Duh” din București.
Aurel Percă - Arhiepiscop Mitropolit de București
Acest volum cuprinde cuvinte și discursuri ale Papei Francisc pe tema relațiilor interpersonale și a comunicării ca artă de a te dărui și de a primi darul celuilalt prin intermediul raporturilor simple, cotidiene, uneori încercate, dar niciodată banale. În inima acestor meditații se află catehezele despre familie, rostite de Sfântul Părinte în timpul audiențelor de miercuri. Prefața volumului este semnată de Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, lider al Comuniunii Anglicane.
Acesta subliniază faptul că în centrul credinței creștine – împărtășită la nivel ecumenic – se află descoperirea și vestirea lui Dumnezeu-Iubire, Dumnezeu-comuniune de persoane, care ni se manifestă în prietenia și în fraternitatea întemeiate pe bunăvoință și iertare.
În încheierea cărții apare un text inedit al Papei Francisc despre episodul evanghelic al tânărului bogat (cf. Marcu 10,17-27), atins de privirea de iubire a lui Isus. De fapt, este vorba de o privire îndreptată către fiecare dintre noi: dacă o primim, ea ne permite și nouă, la rândul nostru, să-i privim pe ceilalți cu iubire. Acesta este începutul vieții veșnice, a paradisului, care înseamnă a sălășlui în iubire.
„Maria – e Mama mea!” Întâlniri ale Papei Francisc cu Maica Domnului
Într-o duminică de Crăciun, după Liturghia solemnă din catedrala Sfântul Iosif, o doamnă m-a prins cu putere de braț și mi-a șoptit la ureche: „Parcă aș fi văzut școala noastră. Ah, cât mi-e de dor!” . Era o fostă elevă a școlii patronate de „maici”, cum li se spunea surorilor din Congregatio Jesu. S-a născut astfel ideea acestui volum aniversar care, la împlinirea a 160 de ani de la înființarea Școlii Pitar Moș, reunind documente, fotografii de epocă și mărturii oculare, readuce în amintirea contemporanilor o importantă și zbuciumată pagină de istorie. ( Sora Daniela Mre, CJ)
„În această carte-interviu, interlocutorii Papa Francisc şi preotul jurnalist Marco Pozza propun „o reflecţie inedită asupra rădăcinilor credinţei noastre”. Continuare a volumelor precedente dedicate rugăciunilor Tatăl nostru şi Ave Maria, prezentul dialog este dedicat Crezului, ca rezumat al esenţei credinţei noastre. Dacă până acum am recitat această rugăciune poate mecanic, duminica, la Sfânta Liturghie, cartea Sfântului Părinte ne va ajuta să privim altfel acest „Simbol al credinţei” care, până la urmă, ne defineşte. Asemenea celorlalte lucrări din serie, şi acest volum se compune din întrebări şi răspunsuri punctuale, care poate vor aduce lumină şi asupra unor întrebări din sufletul nostru.
Cartea se încheie cu o mărturie singulară a părintelui Pozza. Pornind de la textul Crezului, autorul ne povesteşte cum se trăieşte sărbătoarea Paştelui închisoare şi ce înseamnă pentru condamnaţii pe viaţă bucuria Învierii.
54 de întrebări despre Isus Cristos
Juan Chapa (coordonator)
O carte-interviu cu părinții Sfântului Carlo Acutis. Îndrumați de întrebările părintelui dominican Giorgio Maria Carbone, prieten apropiat, cei doi soți oferă o viziune creștină asupra vieții de familie, viziune pe care au descoperit-o împreună cu Carlo, pe măsură ce el creștea, și pe care au continuat să o dezvolte după moartea lui.
Cartea părintelui Iosif Tiba ne introduce într-un studiu sistematic despre rolul Euharistiei în viața creștinească. Titlul cărții ne trimite cu gândul la Papa emerit Benedict al XVI-lea, care ne-a lăsat un document despre Euharistie având ca titlu „Sacramentum caritatis”, reluând o frumoasă definiție a Euharistiei a Sf. Toma de Aquino, Sacramentul carității. Da, în Euharistie Cristos a dorit să ne dăruiască iubirea sa care l-a făcut să ofere pe cruce viața pentru noi.
Recomandăm cartea Pr. Iosif Tiba, care poate să fie un material de real folos, pentru meditația personală sau un material pentru predici și cateheze în anul pastoral dedicat sacramentelor inițierii creștine.
Spovada este un sacrament incomod în ziua de astăzi, când mulţi ezită să-și mărturisească greșelile „unui om”. Însă rolul și misiunea preotului din confesional sunt esenţiale pentru creşterea vieţii spirituale, ne spune ÎPS Aurel Percă în volumul Confesorii nu se improvizează. Confesorul şi Sacramentul Penitenţei în lumina documentelor recente ale Magisteriului Bisericii. Gândit în lumina documentelor recente ale Magisteriului Bisericii (după cum reiese și din titlu), acest ghid destinat preoţilor şi seminariştilor aduce informaţii bogate cu privire la teme mai puţin discutate, poate chiar privite de unii ca tabu. Dincolo de frici şi reticenţe, punând accentul pe ceea ce înseamnă a fi un bun confesor, Sacramentul Reconcilierii ni se dezvăluie drept ceea ce este el cu adevărat: un izvor al Milostivirii nemărginite a lui Dumnezeu.
Cartea este o culegere de gânduri ale papei Francisc, având ca temă prezenţa Sfintei Fecioare Maria pe drumul vieţii noaste. Fiecărei zile din luna mai îi este alocată o meditaţie, scurtă dar plină de învăţăminte. Având un format mic, de buzunar, culegerea este un bun însoţitor pe parcursul lunii mai - lună dedicată Mariei. O frumoasă prefaţă a cardinalului Angelo Comastri şi ilustraţiile color ne ajută să înţelegem mai bine evlavia papei Francisc pentru Maica Domnului.
Texte pentru toate zilele din Advent și din timpul Crăciunului.
Carlo Acutis a murit la vârsta de doar 15 ani, în 2006, din cauza unei boli neaștepate și agresive. Un deceniu mai târziu, personalitatea lui ajunsese deja la inimile multor tineri, în foarte multe comunități și în tot atâtea oratorii și grupuri de tineret, atât în Italia cât și în restul lumii. În 2018, Papa Francisc l-a recunoscut pe Carlo ca Venerabil, deschizând calea către beatificarea care a fost celebrată la Assisi, la 10 octombrie 2020: și chiar acolo, la Assisi, Carlo a fost îngropat în pământul gol al cetății Sfântului Francisc, un loc pe care l-a iubit mai mult decât pe oricare altul, și la care s-a întors întotdeauna cu bucurie pt a se reîncărca spiritual.
Pe lângă entuziasmul pt preocupările obișnuite ale vârstei sale, el a prețuit și a cultivat o dragoste specială pentru Euharistie, „autostrada lui către Cer”.
Cu această conștientizare și-a trăit viața nu căutând merite sau visând la înălțimi de neatins, ci manifestând pri inteligența sa, prin umanitatea sa, prin existența sa adolescentină, viața lui dumnezeu primită în dar la Botez.De aceea, repeta adesea, ca un avertisment pentru sine și pentru prietenii săi. „Toți se nasc originali, dar mulți mor fotocopii.” Așa cum amintește Papa Francisc în Christus vivit: „A fi tineri nu înseamnă numai a căuta plăceri trecătoare și succese superficiale. Pentru ca tinerețea să-și realizeze finalitatea sa pe parcursul vieții tale, trebuie să fie un timp de dăruire generoasă, de oferire sinceră, de jertfe care costă, dar ne fac rodnici.”
Rugăciunile și novenele din această carte sunt culese din mai multe surse, cea mai veche fiind o broșură tipărită la Editura Presa Bună în 1943.
Devoțiunea către Mica Floare a lui Isus și nenumăratele mărturii dau dovadă că Sfânta Tereza a Pruncului Isus nu încetează să reverse din cer o ploaie de trandafiri spirituali în sufletele celor care îi cer mijlocirea cu simplotate și credință.
Educația – pasiune și devotament. Provocări pentru educatorii creștini
O culegere ilustrată de meditaţii pentru perioada Adventului. Papa Francisc ne însoţeşte, în drumul nostru spre Crăciun, cu un gând pentru fiecare zi, astfel încât să putem întâmpina cu bucurie Naşterea Domnului.
Scara umilinţei este un ghid menit să aducă un antidot la epidemia de stres şi depresie care bântuie astăzi mai ales printre tineri. Cartea se bazează pe Regula compusă de Sfântul Benedict în îndepărtatul secol al VI-lea. Poate însă o astfel de înţelepciune străveche să se traducă în sfaturi pentru oamenii zilelor noastre, deşi Sf. Benedict foloseşte un limbaj medieval, iar principalii săi fani sunt călugări şi călugăriţe care trăiesc între ziduri de mănăstire?
Biserică, ecumenism și politică. Noi eseuri de ecleziologie
Volumul Rugăciunea, suflu de viaţă nouă reuneşte cele mai semnificative cuvinte ale Papei Francisc cu privire la rugăciune, pentru a-i ajuta pe creştini să trăiască o relaţie personală cu Domnul. Un loc special este rezervat catehezelor ţinute de Papa despre rugăciunea Tatăl nostru la audienţele generale de miercuri.
În perioada 8 noiembrie 2017 - 4 aprilie 2018, în cadrul audiențelor generale de miercuri, Papa Francisc a prezentat credincioșilor 15 cateheze despre Sfânta Liturghie. Preocuparea pastorală l-a determinat să prezinte întrebările simple pe care fiecare dintre noi și le pune cu privire la celebrarea euharistică. Într-adevăr, sunt mulți cei care - fie botezați, fie catecumeni - caută sau vor să înțeleagă mai bine semsul cuvintelor și gesturilor folosite în liturgia euharistică.
Folosind cuvinte simple și un ton prietenesc, cum de altfel este stilul său, Papa Francisc, se adresează tuturor pentru a ne invita să trăim într-o manieră reînnoită participarea la Sfânta Liturghie. Paginile de față vă prezintă cele 15 cateheze, respectând o ordine cronologică și urmând modul în care se celebrează Sf. Liturghie. Pentru a vă ajuta, fiecare din aceste învățături sunt precedate de o scurtă prezentare care punctează accentele specifice și provoacă la o lectură aprofundată.
Ca ecou la această lectură, fiecare cateheză este urmată de un pasaj din Sfânta Scriptură, de o citare sau două din „Institutio generalis Missalis romani” (IGMR), de câteva întrebări și de o rugăciune. Această carte se poate folosi individual, ca o lectură, capitol după capitol, eventual câte unul în fiecare săptămână, în vederea Liturghiei duminicale. Ea va putea, în egală măsură, să fie citită într-un grup liturgic, în grupuri mici, pentru trăirea unor momente de împărtășire. Sperăm că ea va împlini dorința Papei Francisc și a Arhiepiscopului Percă Aurel de a-i vedea pe credincioși participând activ la Sfânta Liturghie și de a cunoaște mai bine rânduiala Liturghiei catolice, astfel încât să intre în profunzimea misterului celebrat.
Această novenă este deosebit de cunoscută pentru multele haruri obținute de cei care s-au rugat Sf. Rozariu cu ajutorul ei. Și istoria novenei este una deosebită: rugăciunea care însoțește această novenă de rozarii a fost compusă de către Fericitul Bartolo Longo. Fost satanist, după întorcerea la credință Fericitul Longo și-a dedicat întreaga viață cinstirii Sfintei Fecioare Maria, înființând Sanctuarul Regina Rozariului din Pompei; construirea sanctuarului și mulțimea de pelerini care a început să sosească aici la scurt timp a dus la renașterea din cenușă a localității antice.
Broșura include cele 20 de Mistere ale Rozariului, instrucțiuni pentru recitarea Rozariului, rugăciunea Fericitului Bartolo Longo către Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului și o istorisire a faptelor minunate care au dus la înființarea Sanctuarului din Pompei.
„Cateheza a fost înțeleasă întotdeauna de către Biserică drept una dintre misiunile sale mai importante, pentru că Isus Cristos cel înviat, înainte de a se întoace la Tatăl, le-a dat apostolilor această misiune: de a face discipoli din toate popoarele învătându-i să păzească toate cele poruncite de El”
Cum a construit Biserica Catolică civilizaţia occidentală
Sfânta Rita, deşi a trăit cu mai bine de cinci secole în urmă, rămâne una dintre cele mai invocate sfinte, mijlocirii ei atribuindu-se numeroase minuni. Prezenta culegere de Rugăciuni către Sfânta Rita din Cascia adună la un loc o mare diversitate de rugăciuni adresate Sfintei de-a lungul veacurilor. Cartea este însoţită de imagini color menite să ne inspire şi să ne însufleţească în cererile pe care le adresăm Sfintei Rita.
Apologetica este un stil literar folosit încă din antichitate de autori creștini pentru a se apăra, pe de o parte, împotriva persecutorilor, care îi condamnau pe creștini cu pedeapsa capitală fără să le fi permis măcar să aibă parte de o judecată dreaptă și de o apărare pe măsură, iar pe de altă parte pentru a-i combate pe cei care, din interiorul Bisericii, promovau învățături neconforme cu Revelație creștină.
Pentru o mai bună receptare a figurii lui Atanasie și a învățăturii sale, Părintele Lucian Dîncă propune în volumul de față un scurt profil istoric și traducerea comentată a patru dintre scrierile marelui sfânt: Scrisoare enciclică, Apologia (secunda) contra arienilor, Apologia către împăratul Constanțiu și Apologia despre fuga sa.
„Așadar, Biserica veghează cu grijă va fiii săi să nu asiste ca străini sau spectatori muți la acest mister al credinței( care este jertfa euharistică), ci înțelegându-l bine, cu ajutorul ceremoniilor și al rugăciunilor, să participe la acțiunea sacră în mod conștient, cu pietate și activ; să fie instruiți prin cuvântul lui Dumnezeu, să se hrănească la masa Trupului Domnului, Să aducă mulțumire lui Dumnezeu; oferind ostia nepătată, nu numai prin mâinile preptului, ci împreună cu el, să învețe a se oferi pe ei înșiși și, prin Cristos Mijlocitorul, să se desăvârșească din zi în zi în unirea cu Dumnezeu și în unirea dintre ei, pentru ca în cele din urmă Dumnezeu să fie totul cu toți. (Sacrosanctum concilium, 48)
Lucrarea apare în colecția „Memorii”, pe care editura o inițiază cu prezentul volum. Într-adevăr, lucrarea sorei Clara Laslău constituie o premieră în istoriografia catolică din Arhidieceza Romano-Catolică de București, dar care se adaugă, totodată, multelor lucrări de memorialistică legată de închisori, lucrări ce au văzut lumina tiparului după prăbușirea regimului comunist în România.
Lucarea sorei Clara Laslău, de dimensiuni modeste și fără a avea pretenția unor calități literare deosebite, aparține istoriei și culturii greu încercate a Bisericii noastre locale, motiv de a aprecia curajul sorei de a purcede la scrierea unei lucrări extrem de dificile pentru persoanele care nu au o pregătire de specialitate și nici abilități literare deosebite.
Volumul reunește cele mai semnificative fraze care ni s-au păstrat de la Sfântul Carlo Acutis. Este vorba de cuvinte rostite de Carlo în diverse momente ale vieții și care au avut un impact deosebit asupra celor din jurul său. În mărturiile date în cadrul procesului de beatificare, apropiații lui Carlo au rememorat aceste cuvinte, iar părintele dominican Giorgio Maria Carbone, prieten al familiei Acutis, a avut ideea să le adune într-o culegere.
Rădăcinile filozofice și teologice ale științei moderne
Dan Cautis
Cartea reprezintă o analiză amplă şi documentată a Scrisorii către Romani, capitolele 1-8, cu o permanentă aplecare asupra textului original. "Gândit ca un vademecum concis, în tradiţia comentariilor biblice care urmăresc linia de echilibru între analiza exegetică atentă la detaliu şi prezentarea sintetică a ideilor dintr-o pericopă, volumul Iluzie şi libertate desfăşoară cu multă dexteritate firul argumentativ paulin, identificând conexiunile care se stabilesc între ansamblul întregii revelaţii biblice şi mesajul specific pe care apostolul îl distilează în cea mai sofisticată dintre epistolele sale.
„Altceva decât Dumnezeu” este povestea emoționantă, profundă și adesea amuzantă a unei tinere femei care a pornit în căutarea sensului vieții și a descoperit că, pentru a găsi adevărata fericire, uneori e nevoie să fii gata să pierzi totul.
„Când Părintele Paolo Tablino a murit, în 2009, Cardinalul John Coppa a trimis o scrisoare în care spunea că ar fi drept ca Biserica să-l propună ca model de viață misionară. Așadar, Superiorul General al Societății Misionare a Consolatei m-a rugat ca, înainte de a pleca din Africa, să strâng mărturii despre părintele Tablino din locurile unde a trăit.
Am vorbit cu numeroase persoane care-l cunoscuseră în Marsabit, North Horr, Kallacha, Bada Hurri și, mai presus de toate, în Maikona. Apoi, am făcut exact același lucru în Italia. L-am întâlnit prima dată pe părintele Tablino în 1965. Începând cu 1976, am avut privilegiul să împărtășesc cu el munca de primă evanghelizare în deșertul de la frontiera de nord a Kenyei: el în Marsabit, și eu în Moyale. A fost un har extraordinar să trăim apoi împreună la Sanctuarul Sfânta Fecioară Maria a Consolării, de la deschiderea acestuia în 2006, în Casa de rugăciune de pe muntele Marsabitului. Am locuit cu un sfânt! Faptul că într-adevăr a fost sfânt, era convingerea tuturor.
Am participat la școala vieții unui maestru autentic: deși extrem de umil, era un remarcabil exemplu de preot și misionar.“ (Pr. Giovanni Dutto) ***
Părintele Giovanni Dutto (1931-2022), originar din Cuneo, depune în 1955 profesiunea perpetuă ca Misionar al Consolatei, iar în 1957 este sfințit preot. Slujește neobosit evanghelizării în Italia, Irlanda și Africa, unde are ocazia să-l cunoască pe P. Tablino.
O carte-jurnal fascinantă, în care descoperim dialogul şi relaţia de nespusă prietenie, iubire, adoraţie şi încredere care se clădeşte între un suflet şi Isus Cristos, relaţie la care Dumnezeu cheamă toate sufletele. Un preot-călugăr benedictin, stând zi de zi în faţa Sfântului Altar, îşi notează cu fidelitate trăirile din rugăciune şi intră tot mai profund în misterul iubirii personale şi unice a lui Cristos pentru fiecare dintre noi. Autorul cărţii In sinu Jesu a ales să rămână anonim; parcurgând jurnalul, vom înţelege de ce.
Anul acesta s-au împlinit 150 de ani de la nașterea Sfintei Tereza a Pruncului Isus și 100 de ani de la beatificarea ei. Rămasă de mică fără mamă, crescută cu dragoste de tatăl ei și de surorile mai mari, Tereza a intrat în mânăstirea carmelitană din Lisieux (Franța) la vârsta de 15 ani. În cei nouă ani petrecuți acolo a urcat cu grăbire toate treptele sfințeniei. A trecut la Domnul în seara zilei de 30 septembrie 1897, lăsând în urmă parfumul unei vieți conduse de o singură „ambiție”: aceea de a-i sluji lui Dumnezeu.
Această broșură reunește cel emai îndrăgite rugăxiuni către Sfântul Benedict, atât după ritul latin, cât și cel bizantin.
Culegerea include două novene, litania, Medalia și Acatistul Sfântului Benedict. Mijlocirea luminatului Învățător al Bisericii, al cărui exemplu a ajutat Europa să crească din cenușa Imperiului Roman, este invocată și azi cu mult folos sufletesc.
Euharistia este în Biserică culmea împăcării oamenilor cu Dumnezeu și între ei, pentru că ea reprezintă patima și moartea răscumpărătoare a lui Cristos și sacramentul prezenței sale reale.
Da vieții