


Referinta: Sap-3009
Adoraţie euharistică
Adoraţie euharistică. Adoraţia este atitudinea celui care se pune în prezenţa lui Dumnezeu şi se lasă atins de splendoarea sa, de înţelepciunea sa şi de iubirea sa infinită. În adoraţie, noi suntem cu adevărat înaintea lui Dumnezeu: recunoaştem puterea sa şi acceptăm nimicnicia noastră. Adoraţia nu impune nicio tehnică complicată; este vorba de-a se pune cu simplitate în faţa Sfântului Sacrament. Sfântul Ioan Maria Vianney, parohul de Ars, l-a întrebat într-o zi pe un enoriaş care venea cu regularitate să petreacă în tăcere un timp în faţa lui Isus: "Ce faci aici, dragă prietene?" La care enoriaşul a răspuns: "Îl privesc şi el mă priveşte". Cu toate că adoraţia euharistică este un mijloc foarte bun şi eficient de apropiere de Cristos, ea nu vrea să substituie sau să facă concurenţă sfintei Liturghii. Însă, nici aceasta - sfânta Liturghie - nu poate exclude orice altă formă de cult euharistic. Trebuie să existe mereu un echilibru: rămânând întotdeauna adevărat că sacrificiul euharistic este "fons et culmen totius vitae Ecclesiae" (izvorul şi culmea întregii vieţi a Bisericii), este, de asemenea, sigur că întotdeauna rămâne spaţiu larg pentru colocviul contemplativ al comunităţii credincioşilor cu Cristos prezent în Euharistie şi în afara sfintei Liturghii. Acelaşi echilibru se vede şi în cartea părintelui Giuliano Ferrini, Adoraţie euharistică. Subsidii liturgice pentru expunerile şi binecuvântările cu preasfântul sacrament în duminicile anului liturgic, pe care o prezentăm cititorilor noştri. Lucrarea se prezintă sub forma unei culegeri de celebrări euharistice, alese şi dispuse în duminicile anului liturgic pentru adoraţia preasfântului Sacrament, expus solemn sau închis în tabernacol. Fiecărei luni i s-au destinat de către autor patru scheme de adoraţie. Adoraţiile sugerate de părintele Ferrini nu sunt pure expresii devoţionale. Autorul, plecând de la indicaţiile celui de-al II-lea Conciliu din Vatican (1962-1965), alcătuieşte aceste adoraţii din momente de atenţie acordate cuvântului lui Dumnezeu, clipe de reflecţie personală, momente de rugăciune comunitară, care surprind condiţiile realităţii omeneşti. Astfel, ele devin o adevărată şcoală de credinţă şi, în acelaşi timp, hrană, în corpul eclezial, din acea forţă ce constituie şi nutreşte Biserica: iubirea lui Dumnezeu. Credincioşii sunt foarte recunoscători celor ce îi învaţă să se roage, nu punându-le pe buze anumite formule memorate, ci sugerând moduri expresive, care apoi - dacă sunt hrănite cu conţinuturi teologice autentice - nu sunt numai moduri, ci şi o cateheză adevărată şi curată, modele exemplare, capabile să orienteze conştiinţa, hrănind-o cu certitudini creştine, iar cartea de faţă se încadrează în această direcţie. Acest material preţios poate fi deosebit de util preoţilor şi laicilor, comunităţilor de credincioşi care doresc să se reculeagă şi se adune pentru rugăciune, urmând invitaţia stăruitoare a sfântului Francisc de Assisi: "Fraţilor vă conjur sărutându-vă picioarele şi cu toată iubirea de care sunt capabil, să dăruiţi cât puteţi tot respectul şi toată adoraţia preasfântului trup şi sânge al Domnului nostru Isus Cristos, în care au fost împăcate şi reconciliate cu Dumnezeul atotputernic toate lucrurile care sunt în cer şi pe pământ".
Chiar dacă titlul Introducere în Noul Testament pare suficient de explicit, se impun totuşi câteva clarificări, pentru ca cititorul să ştie care a fost intenţia noastră. Mai întâi, tipul de cititori avut în vedere. Această carte se doreşte a fi o introducere; ca atare, ea nu se adresează cercetătorilor. Am în vedere atât cititorii care intenţionează să abordeze studiul Noului Testament (NT) de unii singuri, cât şi studenţii care frecventează cursuri despre NT la diferite niveluri (de ex., grupuri de studii biblice, învăţământ religios sau primii ani de seminar etc.). Cu alte cuvinte, am încercat să scriu o carte care să-l poată ghida pe cel care citeşte pentru prima dată într-o manieră aprofundată Noul Testament, în întregime sau în parte, şi trebuie să fie capabil să răspundă mai târziu unor chestiuni mai specifice
Nobila frumuseţe a artei de a celebra şi a spaţiului liturgic
Autorul acestei carti este sf. Francisc de Sales (1567-1622), episcop si Învatator al Bisericii, pe care liturgia îl comemoreaza în fiecare an la 24 ianuarie. A fost episcop de Geneva (cu sediul la Annecy), remarcându-se printr-un zel deosebit fata de sufletele ce i-au fost încredintate spre pastorire. Cartea a fost tradusa în limba româna de catre pr. dr. Eduard Ferent, profesor emerit de teologie dogmatica la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi.
Acest volum deschide o noua colectie – „Maestri ai spiritualitatii” – pe care Editura „Sapientia” o propune celor interesati sa cunoasca mai bine gândirea si opera clasicilor spiritualitatii catolice.
În traducerea părintelui profesor dr. Mihai Pătraşcu; această carte este un instrument de lucru şi de studiu foarte necesar pentru viitorii preoţi şi pentru lucrătorii pastorali. Autorul este părintele iezuit Bartolomeo Sorge, un specialist în doctrina socială a Bisericii, fost director al prestigioasei publicaţii La Civiltà cattolica (între anii 1973-1985). De la 1 ianuarie 1999 este director al revistei Aggiornamenti sociali. Este preot din anul 1958 şi a desfășurat o intensă activitate publicistică.
Prezenta carte este actualizarea şi lărgirea conţinutului unui volum precedent, Pentru o civilizaţie a iubirii, şi prezintă într-o manieră sistematică magisteriul Bisericii cu privire la chestiunile sociale cele mai stringente: globalizarea, războiul şi terorismul, manipularea genetică, pedeapsa cu moartea, raportul dintre etică şi cercetarea ştiinţifică, Islamul, Uniunea Europeană şi raportul ei cu Biserica.
Pentru a le veni în ajutor cateheţilor, Oficiul pentru Cateheză propune un Suport pentru organizarea catehezelor cu copiii, adolescenţii şi tineri pentru anul pastoral 2023-2024, cu titlul: „Pietre vii pentru o Biserică vie”.
Publicarea unor materiale catehetice prezintă întotdeauna un interes considerabil pentru cateheţii şi operatorii pastorali care caută instrumente şi materiale din ce în ce mai adaptate exigenţelor de astăzi, capabile să-i ajute în misiunea lor de educare în credinţă a noilor generaţii de copii, adolescenţi şi tineri. Într-adevăr, putem spune că în ultimii ani a existat, din partea celor ce se ocupă de educaţia religioasă şi de formarea copiilor, adolescenţilor şi tinerilor, un interes major în căutarea celor mai variate materiale şi tehnici de prezentare a mesajului creştin.
Volumul de faţă, cu titlul Atunci când oamenii se prind de cer. Fragmente despre speranţă, însumează o parte din conferinţele ţinute cu acea ocazie, dar şi alte scrieri despre Biblie şi speranţă. Este o temă de mare actualitate, dacă ţinem cont de contextul în care trăieşte omenirea în ultimul timp. În faţa provocărilor acestor vremuri, şi teologul, preotul şi creştinul trebuie să ia atitudine. Nu pot adopta tactica struţului până va trece primejdia. În acest sens, pornind de la Sfânta Scriptură, care este sufletul întregii teologii, autorii convocaţi pentru acest volum colectiv prezintă modul în care cuvântul lui Dumnezeu este lumină pentru paşii noştri şi astăzi şi izvor de speranţă.
A scrie despre Maria este o provocare cu multe obstacole. Sarcina autorului ar fi înlesnită doar dacă cea mai fascinantă şi, în acelaşi timp, cea mai misterioasă femeie din istorie ar fi redusă la nivelul unei simple tinere din mediul rural al satului numit Nazaret. În acest caz, folosindu-ne de descoperirile arheologice referitoare la condiţiile de viaţă ale locuitorilor din Galileea şi adăugând o doză potrivită de romantism social, am obţine deja rezultatul dorit: imaginea unei adolescente tipice pentru timpul respectiv, crescută într-un sat, puţin naivă, însă cu siguranţă foarte religioasă, probabil analfabetă, şi în a cărei cotidianitate visătoare apare neaşteptat supranaturalul sau, cel puţin, o sarcină nedorită.
Viaţa sfintei Fecioare Maria după contemplaţiile fericitei surori stigmatizate Ana Ecaterina Emmerich
Pescarul din Galileea este una dintre cele mai fascinante personalităţi din istoria lumii. Isus din Nazaret, în care l-a recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, i-a încredinţat misiunea „să pască oile sale” (In 21,17), desemnându-l stânca pe care voia să-şi zidească Biserica (Mt 16,18). Petru, care se numea de fapt Simon Bar Ioanan (In 1,42; 21,15-17), este posibil să nu fi fost la prima vedere persoana ideală pentru această sarcină. Capacitatea sa administrativă se limita la gestionarea unei considerabile afaceri de familie; educaţia sa era limitată. Cu toate acestea, şi-a îndeplinit misiunea cu devotament. Până la moartea sa, aproape patruzeci de ani mai târziu, a dus evanghelia în cele mai importante metropole ale lumii antice, a predicat evreilor şi păgânilor şi a pus piatra de temelie a Bisericii Romane, care în următorii 2000 de ani urma să devină cea mai mare comunitate religioasă din lume, cu peste un miliard de membri în prezent. Această Biserică a supravieţuit tulburărilor vremurilor şi a dat dovadă de adevărul promisiunii lui Isus că nici măcar „porţile iadului”, împărăţia morţii, „nu o vor birui” (Mt 16,18).
Despre ce e vorba în această carte? Brandon Vogt, autor american pasionat de transmiterea credinţei, mai ales prin mijloacele de comunicare socială, aduce în prim-plan o realitate dureroasă a Bisericii Americane: numărul crescând al tinerilor care părăsesc Biserica. Cu ani în urmă, autorul a făcut acest drum, dar în direcţie inversă: el a intrat în Biserica Catolică, fiind astăzi tată a şapte copii. Autorul gândeşte că primii care pot interveni pentru a salva situaţia sunt părinţii. Structurând cartea în trei părţi, acesta ne invită mai întâi să înţelegem motivele pentru care aceştia părăsesc Biserica. Abia apoi, în partea a doua, ne propune un plan operativ, sugerând modele concrete de acţiune. În partea a treia, Brandon sintetizează răspunsuri pentru obiecţiile principale ridicate de tinerii care pleacă din Biserică. Suplimentar, am adăugat un chestionar pe marginea conţinutului, util pentru reflecţia personală, realizat de Institutul Word on fire şi menit să provoace o schimbare de atitudine.
Pentru a le veni în ajutor cateheţilor, Oficiul pentru Cateheză propune un Suport pentru organizarea catehezelor cu copiii, adolescenţii şi tineri pentru anul pastoral 2023-2024, cu titlul: „Pietre vii pentru o Biserică vie”.
Publicarea unor materiale catehetice prezintă întotdeauna un interes considerabil pentru cateheţii şi operatorii pastorali care caută instrumente şi materiale din ce în ce mai adaptate exigenţelor de astăzi, capabile să-i ajute în misiunea lor de educare în credinţă a noilor generaţii de copii, adolescenţi şi tineri. Într-adevăr, putem spune că în ultimii ani a existat, din partea celor ce se ocupă de educaţia religioasă şi de formarea copiilor, adolescenţilor şi tinerilor, un interes major în căutarea celor mai variate materiale şi tehnici de prezentare a mesajului creştin.
Înainte de a începe să citești această carte – și mă bucur nespus de mult că ai optat pentru ea –, aș vrea să-ți las un sfat legat de cum să o citești. Cartea are două părți care pot fi numite, în linii mari, teorie și practică. Prima parte, cea teoretică, este o încercare – foarte probabil, extrem de stângace – de a descrie această realitate extraordinară a relației omului cu Dumnezeu, pe care ar trebui să o construim în etapa pământească a vieții noastre, înainte de a-l întâlni într-o zi față în față. În această secțiune, am încercat să surprind legătura noastră cu Dumnezeu și să înțeleg ce ne invită el pe toți să facem, dorind să fie aproape de noi. Partea a doua, pe de altă parte, este (pe cât posibil) un ghid concret despre cum să construim această relație în practică sau, pur și simplu, cum să ne rugăm pentru a-l întâlni cu adevărat pe Dumnezeu.
Iată, aşadar, un eseu valoros despre ceea ce aş numi o teologie solidă tranzitivă, inspirată de o exegeză biblică actualizată în mod adecvat în limpezirea implicaţiei sale antropologice şi bine echipată în ceea ce priveşte instrumentele sale; pe bună dreptate angajantă, dar care nu dispreţuieşte o formă lizibilă. Altfel spus, o gândire în credinţă şi în jurul credinţei, capabilă să-şi facă pe deplin simţit impactul pastoral intraeclezial, în timp ce face să se remarce instanţa teologală originală şi vena teologică tainică (dar nu prea mult) a experienţei ecleziale. Teza deloc mascată a acestor pagini este convingerea că viaţa creştină obişnuită, înţeleasă istoric şi nu în mod abstract, este cea care dă de gândit credinţei, provocând o nouă luare-aminte şi un efort de gândire care poate şi chiar (trebuie) să se ridice la rigoarea unor niveluri teoretice cât mai difuze, niciodată însă detaşate de scopul lor de a se revărsa asupra vieţii, reformând-o mai mult sau mai puţin direct. Prin urmare, nu o teologie diluată de utilitarisme pripite şi oportuniste, ci una de care omul să se poată bucura, în timp ce luminează pliurile cele mai tainice ale legăturilor originare trăite dintotdeauna, dar niciodată suficient de cunoscute şi apreciate.
Apariţia acestei lucrări în limba română a fost posibilă datorită dorinţei unei persoane care poartă numele sfintei Alice – Alice Sorina Tudosă –, care şi-a dorit ca viaţa acesteia să fie cunoscută şi de membrii poporului nostru român. Cartea părintelui franciscan belgian Ignace Beaufays (1870-1945), apărută în 1945 la Bruxelles, în colecţia „Saints de nos Provinces”, prezintă viaţa acestei sfinte şi a fost tradusă în limba română de părintele asumpţionist Lucian Dîncă.
Redactor-șef al revistei pentru copii, Patapon, Odile Haumonté este o figură marcantă a presei catolice franceze. A scris până în prezent nu mai puțin de șaizeci de cărți, cele mai multe pentru copii și tineri, dar și pentru adulți, inspirate din viețile sfinților, din parabolele evanghelice, dar și din îndelunga ei experiență de mamă a cinci copii și din frecventele întâlniri cu femei în criză existențială. În scrierile sale transpare credința ei profundă, cultivată încă din copilărie și întreținută cu grijă de-a lungul vieții, și transmite prin ele speranța că viața are sens, că fiecare om are un rol pe acest pământ, care va continua ÎN ETERNITATE.
Sr. Ioana (Cecilia-Voichiţa Turc)
Consider că „aspectele” expuse şi tratate de autor ar putea fi o provocare pentru toţi cei care sunt chemaţi, în cadrul Bisericii, să slujească evanghelia prin intermediul numeroaselor relaţii pe care le întreţin în activitatea lor pastorală. Mai mult, consider că expunerea de faţă poate deveni un preţios instrument pentru toţi cei care îşi îndeplinesc misiunea pastorală în acele sectoare ce privesc sfera interioară şi delicată a persoanei umane, precum îndrumarea spirituală, sacramentul Spovezii şi colocviul formativ în cadrul pregătirii la viaţa preoţească şi consacrată.
Totodată, am încredere că această carte poate aprinde în mulţi cititori dorinţa de aprofundare tot mai temeinică a chestiunilor tratate şi îmi doresc ca, prin harul Domnului, să fie urmată de o altă lucrare care să completeze prezentarea aspectelor teoretice introduse şi, mai ales, să ofere alte aplicaţii practice în sfera educaţională şi formativă.
Pr. Alessandro Lembo
Evanghelia după sfântul Marcu este una dintre cele mai fascinante scrieri din Noul Testament. Cartea se remarcă prin caracterul său narativ, concis şi prin atenţia acordată persoanei lui Isus.
Această scurtă lucrare reflectă compoziția modelului fondativ-contextual a teologiei fundamentale. Pornind de la cele două dimensiuni ale acestui model, ca știință a fundamentelor teologice și disciplină de frontieră, studiul de față conjugă cercetarea a ceea ce stă la temelia credinței creștine cu atenția acordată instanțelor culturale și filosofic-fenomenologice ale timpului prezent.
Creştinismul este religia cea mai necunoscută a lumii occidentale. Aceasta nu se datorează unei lipse de informaţii, ci, din contră, unei supraabundenţe de informaţii. De altfel, aceste informaţii au de obicei un mod specific demn de remarcat: sunt grotesc de false. Dintr-un anumit punct de vedere, lucrul acesta nu este chiar atât de rău. Se poate trăi bine având convingeri false. Multă vreme se credea că prin artere ar curge aer, iar mult timp s-a acceptat faptul că ar exista zmei şi însăşi convingerea că Pământul ar fi sub forma unui disc nu i-a împiedicat pe oameni să ducă o viaţă plină de sens.
Dragă prietene, suntem pe cale să pornim într-o călătorie care îți va schimba viața. A ne apropia de sfântul Iosif este unul dintre harurile lui Dumnezeu. Parcurgând cele 33 de zile de pregătire și consacrare sfântului Iosif, vei dobândi mari binecuvântări. Sfântul Maximilian Kolbe, cu ceva timp în urmă, se întreba: „Cine ești tu, o, Neprihănit Zămislită?” El a căutat să răspundă la această întrebare prin predică, scrieri și apostolat dedicate consacrării mariane. Astăzi, asemenea lui, mulți își pun întrebarea: „Cine ești tu, sfinte Iosif?” Consacrarea la sfântul Iosif caută să răspundă la această întrebare oferindu-i Bisericii o reînnoire a modului în care este înțeles și apreciat marele sfânt Iosif.
Ce anume vrea să indice Pagazzi cu această lucrare foarte frumoasă? Că Dumnezeu, care este supremă şi afectuoasă „Putere”, cheamă la fiinţă toate creaturile, şi cu mai mare motiv pe om, chip şi asemănare a sa, în măsura în care el le conferă putere. A fi înseamnă a putea fi. Noi dorim, sau manifestăm o voinţă, numai pentru că putem să dorim şi să descoperim în noi forţa care face posibilă exercitarea voinţei. Întrebarea instigatoare a lui Spinoza, „Ce anume poate un corp?”, are în fond, ca răspuns, o altă întrebare: „Cum poate un corp să fie la înălţimea propriei puteri?” Care este ca şi cum am spune: cum putem corespunde pozitiv la plinătatea vocaţiei noastre divine şi umane?
Cartea aceasta a fost scrisă în parte ca răspuns pentru persoanele care mi-au cerut să povestesc despre cum era în zilele de început ale revoluţiei sexuale, când am început eu să lucrez la Cosmo. O istorie scrisă de un martor ocular, chiar şi aşa trunchiată, e adesea mai folositoare şi mai exactă decât încercările de a reconstrui istoria din surse secundare, după ce toţi cei care au fost martori la evenimente au murit de mult.
În cartea Din Staţiune în Staţiune, Jansen ne conduce prin această rugăciune bogată, imaginativă. Cu fiecare meditaţie bazată pe Scriptură, el ne invită să intrăm într-o poveste care încă nu s-a terminat. Ne arată modul în care întâmplările de pe Calvar încă se mai derulează în vieţile noastre, în fiecare zi. Începem să conştientizăm că „viaţă spirituală” este o expresie redundantă; după cum scrie Jansen: „Toată creaţia şi toate experienţele noastre sunt în mod misterios pline de Duhul lui Dumnezeu. Totul este spiritual, de la persoana care a fost miraculos vindecată de o boală până la treburile banale de zi cu zi, cum ar fi spălatul vaselor”.
A vorbi despre suferinta este un lucru extrem de greu. Discursul despre suferinta e una, suferinta traita, experimentata, e cu totul altceva, si cine este lovit de suferinta nu mai are chef sa tina discursuri despre suferinta. Si nu numai ca nu mai are chef sa tina discursuri despre suferinta, dar îsi da seama cât de zadarnice, cât de false sunt cuvintele oamenilor despre suferinta.
În analiza sa, pr. Dumea este conştient şi de faptul că Psaltirea este şi un text poetic ce trebuie supus unei analize istorico-critice. Cartea Psalmilor se prezintă ca un şantier pentru critica textuală, din cauza transmiteri sale seculare şi relativelor sale modificări şi chiar degenerări. Se prezintă şi ca un laborator filologic fie datorită disparităţii cronologice în compunerea diferitelor versuri, fie datorită caracteristicilor lexicale foarte diferite, fie datorită trecerilor de la originalul ebraic la traducerea Septuagintei şi la textul final masoretic vocalizat. Din acest motiv, pr. Claudiu îmbină reflecţiile personale cu comentariile făcute de diferiţi părinţi ai Bisericii, exegeţi consacraţi şi chiar poeţi care au căutat să pătrundă mai adânc sensul şi conţinutul psalmilor.
Predici. „Predicați Evanghelia la toată făptura” (MC 16,15). Anul A
Răsfoind această carte, vom avea posibilitatea să (re)descoperim viaţa Fericitului Anton Durcovici în diverse evenimente din trecerea sa prin această viaţă pământească. Însă consider că, mai mult decât un simplu aspect istoric, această carte vrea să ne dea o lecţie de credinţă, prezentându-ne diverse aspecte ale vieţii spirituale a seminaristului, preotului şi episcopului Anton Durcovici.
Părintele Rafael Friedrich - mărturisitor al credinţei într-o ţară comunistă
Volumul, coordonat de ÎPS Aurel Percă, oferă cititorului o retrospectivă a vizitei Sfântului Părinte Papa Francisc la Iași, 1 iunie 2019, pe baza fotografiilor realizate cu multă măiestrie de dl Adrian Cuba, fotograf oficial în timpul vizitei, și organizate grafic după proiectul dnei prof. Ligia-Magda Sficlea.
Dogmatica catolică. VIII. Viitorul creaţiei în Dumnezeu : escatologie
Această carte, tradusă în limba română de pr. Cristinel Fodor, prin cele 50 de imagini, îl propune pe Isus ca model demn de urmat. Caracterul lui Isus, chiar dacă uneori lasă o urmă de mister, ne arată cum anume trebuie trăită viaţa pentru a-i da un sens autentic creștin. Temele propuse vor să deschidă larg orizonturile vieţii noastre, captată uneori de propriile probleme şi mai puţin orientată spre binele comun.
Francisc şi fraţii săi au schimbat faţa Bisericii în acea întorsură delicată a istoriei pe care a constituit-o secolul al XIII-lea. Sfântul din Assisi a fost un om excepţional, fără îndoială, care i-a fascinat pe cei care l-au întâlnit.
Mergeti si faceti ucenici din toate natiunile : introducere în teoria religiilor
Această cărticică este adresată părinților, nașilor și nașelor care sunt pe punctul de a lua parte la botezul propriului fiu sau propriei fiice, finului sau finei. Fiecare gest, fiecare semn, aproape fiecare cuvânt comunică ceva profund despre sacramentul din care se naște viața creștină, comunică ceva despre rodul efortului primelor comunități de a traduce în simboluri perceptibile misterul omului care primește de la Cristos o viață nouă. În mod înțelept, Biserica a continuat, de-a lungul secolelor, să utilizeze acest frumos simbolism grăitor bărbaților și femeilor din toate timpurile. Bogăția sa este de o așa natură încât nu este ușor să fie transmisă în timpul limitat al unei întâlniri catehetice.
Revelaţie, credință și credibilitate : manual de teologie fundamentală
Adoraţie euharistică