Referinta: Eds-1655
Domnul nostru a venit pe pământ pentru a ne mântui în mod desăvârșit. El ne-a dăruit legea iubirii și o religie pe măsura inimilor noastre, menită să ne facă sfinți și fericiți.
Toate poruncile, sfaturile și promisiunile sale emană pace, bucurie, milostivire și iubire. Ideea că aproape fiecare dintre noi, după moarte, trebuie să petreacă o perioadă mai scurtă sau mai lungă în focul curățitor al purgatoriului pare să contrazică acest preamilostiv plan de iubire al dumnezeiescului nostru Domn. Este adevărat că suntem slabi, că greșim de multe ori și că dreptatea lui Dumnezeu este una riguroasă și exigentă, dar la fel de adevărat este și că milostivirea și dragostea lui Dumnezeu întrece lucrările sale.
Domnul nostru, totodată, ne-a dăruit belșug de haruri și putere pentru a ne izbăvi de păcat, dar și mijloace multe (și eficiente) pentru a ispăși orice păcat săvârșit. Acest ultim aspect de obicei este trecut cu vederea de majoritatea catolicilor ori, pur și simplu, nu prea este înțeles. Desigur, cei care păcătuiesc de bunăvoie și nu se străduiesc deloc să-și îndrepte greșelile, neglijând numeroasele mijloace pe care Dumnezeu le oferă oamenilor pentru a ispăși păcatul, se osândesc singuri la purgatoriu.
Rostul acestei broșuri este acela de a ne arăta cum putem evita purgatoriul, folosindu-ne de mijloacele pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziție cu atâta generozitate și, în al doilea rând, de a ne ajuta să înțelegem că aceste mijloace stau la dispoziția oricărui creștin. Examinarea atentă a acestor pagini va fi un izvor de beneficii și mângâiere pentru toți cei care le vor parcurge.
Autorul închină aceste pagini Inimii preaiubitoare a lui Isus, cerându-i să le binecuvânteze.
Pentru a omagia una dintre figurile marcante care a adus o contribuție esențială la renașterea franciscanismului în România - părintele Petru Albert -, la editura Serafica a apărut volumul In memoriam Pr. Petru Albert, OFMConv., la zece ani de la trecerea la cele veșnice (2012 - 2022), coordonator pr. Damian Gheorghe Pătrașcu, OFMConv., ministru provincial.
După cum subliniază însuși coordonatorul acestei cărți, paginile de față reprezintă un mic omagiu adus personalității complexe, vizionare și vivace a celui ce a fost, întâi de toate frate franciscan, preot, directorul Seminarului franciscan (fiind unul din artizanii redeschiderii acestei instituții), directorul redacției române a revistei „Mesagerul sfântului Anton” (fiind unul dintre fondatorii ei), traducător neobosit al Bibliei de la Ierusalim. Și pentru că a rezuma în câteva zeci de pagini munca monumentală în slujba lui Dumnezeu și a franciscanismului, depusă de părintele Petruț (cum îl numeau apropiații), ar fi o sarcină extrem de dificilă, volumul readuce în prim plan figura sa recompusă din evocările celor care l-au cunoscut de-a lungul celor 93 de ani de viață și 65 de ani de preoție.
Așa cum un diamant capătă valoarea sa autentică numai după șlefuirea tuturor fațetelor, mărturiile adunate în această carte revelează, obiectiv și emoționant, multiplele haruri pe care le-a avut părintele Petru Albert.
Cartea propune devoțiunea către Preacurata Fecioară Maria care desface nodurile și nu numai. Timp de nouă zile, lăsați-vă cele mai strânse noduri, păcate, frici, temeri, în mâinile Preacuratei Fecioare Maria, desfăcătoarea de noduri, și, astfel, totul se poate schimba! Cu condiția de a recunoaște, cu umilință, că avem nevoie de Ea!.
Această carte nu înfricoșează, nu vorbește despre pedeapsa lui Dumnezeu, ci despre iubirea lui Dumnezeu. E pentru noi și ne invită să fim copii mândrii și devotați ai lui Dumnezeu. Ne cheamă, pe noi cei mici, să devenim mari urmând Evanghelia lui Isus. Ne cheamă pe noi, care suntem necăjiți și împovărați, să găsim odihna și pace prin puterea Evangheliei lui Isus. (Jacob Bubalo) Din cuprins: Imnul Reginei Păcii. Locurile de rugăciune din Medjugorje. Rugăciunea rozariului. Litania Lauretană. Rugăciune în zilele de post. Adorarea Sfintei Cruci. Rugăciune înainte de Liturghie. Litania Inimii lui Isus. Cântece Mariane.
Coronița în cinstea Sfântului Anton Printre devoțiunile dedicate Sfântului Anton de Padova, specifică este Coronița, care este o cunună de rugăciuni, formată din 13 invocații și este recitată timp de 13 zile consecutive. Sunt 13 zile în amintirea zilei morții Sfântului (13 iunie 1231) și, totodată, ziua în care îl sărbătorim pe Sfântul Anton de Padova. Sfântul Părinte Papa Leon al XIII-lea a promulgat pentru totdeauna posibilitatea dobândirii indulgenței plenare în una din cele 13 zile în care se recită această rugăciune. Coronița este specifică celor 13 zile de pregătire la sărbătoarea Sfântului Anton, începând de pe data de 31 mai până pe data de 12 iunie, dar se poate recita în orice împrejurare. Această broșură, Coronița în cinstea Sfântului Anton, este la prima ediție scoasă de Mesagerul Sfântului Anton de România și conține doar această rugăciune închinată Sfântului.
Procesul dialogic în Sacramentul Reconcilierii este un eveniment intens, destul de amplu şi profund. Implică omul în totalitatea sa într-un raport solemn cu Dumnezeu. Momentul este însă decisiv şi existenţial, căci omul se transformă; întreaga sa fiinţă se schimbă, se sfinţeşte, se îndumnezeieşte. Din cuprins: Dumnezeu şi omul în relaţie dialogică. Sacramentul reconcilierii, momentul dialogic în evoluţie istorică. Aspecte ale procesului dialogic în sacramentul reconcilierii. Efecte ale dialogului în cadrul sacramentului reconcilierii. Aspecte pastorale şi spirituale ale celebrării sacramentului reconcilierii în practica actuală a Bisericii.
În volumul prezent autorul face o incursiune fictivă, voluptoasă şi fidelă în lumea începuturilor biblice, având ca suport creativ, mai întâi, un manuscris descoperit în anul 1994, de câţiva cercetători, în subsolul unei Sinagogi din Cairo, într-o încăpere denumită Gheniza şi, apoi, un alt text scris...
Nu e de ajuns omului numai credinta pentru a se putea mântui, caci Sfântul Iacob Apostolul scrie: Credinta fara fapte e moarta. Ceea ce ne face sa ajungem la mântuire este harul lui Dumnezeu si faptele bune, ce le savârsim cu ajutorul Lui. (Pr. Iosif P. M. Pal) Din cuprins: Despre sacramente în general. Mirul sau confirmaţiunea. Euharistia. Sfânta Împărtăşanie. Pocăinţa sau penitenţa. Cerceterea cugetului. Mărturisirea sau spovada şi îndestulare
Mulți credincioși consideră că, prin natura vocației și a sacramentului primit, preoții nu au nevoie de rugăciuni și, după moarte, ajung direct în Rai. De cele mai multe ori vedem în preoți reprezentarea lui Cristos, un îndrumător spiritual sau un ajutor divin. Nu considerăm necesar să privim preotul ca pe un om, cu slăbiciunile și căderile firești oricărui om.
Pentru cei ce nu mai sunt și care își ispășesc greșelile în purgatoriu, există multe rugăciuni și devoțiuni. Cu toate acestea, pierdem din vedere faptul că puține suflete ajung direct în Paradis. Iar condiția de a fi preot nu e o garanție pentru viața veșnică.
În acest context, vechea devoțiune a celor "33 de jertfe ale Sângelui lui Isus", este transformată, în aceste pagini, într-o coroniță specială pentru sufletele preoților care suferă în purgatoriu. De ce devine importantă o astfel de devoțiune? Pentru că, așa cum subliniază sfânta Magdalena de Pazzi și sfânta Gertruda, responsabilitatea preoților e mult mai mare în timpul vieții, față de cea a oamenilor obișnuiți, astfel că suferința lor în purgatoriu va fi mult mai severă.
Această carte, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, nu ar trebui să lipsească din casele credincioșilor. Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, propunând rozariul reînnoit, a invitat pe toți să redescopere frumusețea cu ochii inimii Mariei. Rozariul este o rugăciune simplă, niciodată repetitivă și plictisitoare, pentru că îi face pe credincioși să participe activi, cu Maria, la contemplarea misterelor copilăriei, a vieții publice și a patimii, morții și învierii lui Isus, dar și valoarea însăși a vieții.
Acest volum semnat Gina Agapie propune cititorilor o neașteptată alegorie a mântuirii prin suferință. Protagonistul acestor pagini – copilul Alexandru care împlinește 13 ani, este, de altfel și destinatarul direct al volumului, ceea ce face din „Mare minune s-a întâmplat acolo! Vindecă, Doamne, acum!”, o bornă de umanitate pe drumul vieții.
Sfântul Francisc şi Sfânta Clara, aflaţi în timp la o atât de mare depărtare de noi şi totuşi atât de apropiaţi nouă, ne pot oferi răspunsul pe care ei l-au aflat, răspuns ce l-ar putea ilumina şi pe cel care îl caută astăzi. Aceasta impune, disponibilitatea de a ne autoanaliza, chiar de a ne risca viaţa: cine s-ar încumeta să-şi primejduiască viaţa pentru a se apropia de mine? (Ier 30,21) Din cuprins: Geneza ordinului Franciscan. Kenoza lui Dumnezeu. Urmarea lui Cristos, ca şi compasiune. Crucea, izvor de lumină.
Exerciţiile spirituale reprezintă un suport util pentru a găsi echilibrul optim între viaţa activă şi cea contemplativă, de aceea poate fi citită cu folos spiritual nu doar de teologi, preoţi, persoane consacrate, ci şi de creştinii laici doritori să-şi motiveze mai temeinic pasiunea lor pentru Cristos şi...
40 de ani. timp de har și iubire. Carte de poezii. Cu plecare de la idea biblică, exprimată de psalmist: "Numărul zilelor anilor noştri ajunge la şaptezeci, iar pentru cei în putere, la optzeci, însă, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudă şi chin, pentru că trec repede şi noi ne ducem" (Ps 90/89,10), precum şi dintr-o oarecare observare existenţială, s-au vărsat fluvii de cerneală în încercarea de a da nume experienţelor trăite la ceas de vârstă medie, ce poate oscila între 35-45 de ani.
În dorinţa de a cunoaşte şi păstra o cât mai vie legătură cu istoria şi minunata carismă franciscană mi-am propus să cercetez cu mai mare atenţie Izvoarele Franciscane, o lucrare publicată cu câţiva ani în urmă în limba italiană, care conţine scrierile Sfântului Francisc de Assisi şi diferite biografii ale Sfântului. Am ales această formulă de reflexii spirituale spre a ni le întipării mai bine în minte şi în suflet, ca să păşim cu mai multă râvnă pe urmele înaintaşilor noştri. (Pr. Anton Demeter) Din cuprins: Reguli şi îndemnuri. Scrisorile Sfântului Francisc. Laude şi rugăciuni. Scrisoarea circulară a Fr. Elia, asupra morţii Sf. Francisc. Viaţa Sf. Francisc. Prima şi a doua biografie a Sf. Francisc de Assisi, de Toma de Celano.Mărturii contemporane. Sfânta Clara.
Această carte a fost scrisă cu ocazia comemorării a 80 de ani de la moartea veneratului Padre Lino Maupas. Aici vom afla despre primul noviciat, misiunea de la Parma, iubirea în acţiune şi altele. Din cuprins: Naşterea pe pământ croat. Primul noviciat. Misiunea la Parma. Iubirea în acţiune. Veneratul Padre Lino.
În pietatea creștină, una dintre datoriile pe care credincioșii le practică adesea este reprezentată de rugăciunile pentru sufletele din purgatoriu. Cartea de față vine în întâmpinarea dorinței de rugăciune pentru cei dragi, trecuți în casa Tatălui ceresc, dar care așteaptă purificarea pentru comuniunea deplină cu Dumnezeu.
Din cuprins nu lipsesc câteva mărturii și mesaje de la Medjugorje în legătură cu sufletele din purgatoriu și un bogat mănunchi de rugăciuni: Rozariul pentru sufletele din purgatoriu, Rozariul Divinei Milostiviri, Rozariul celor 100 de invocații „Odihna cea veșnică”, novenă pentru sufletele din purgatoriu, rugăciuni de ispășire și de eliberare, rugăciuni pentru părinții, frații, surorile, rudele și binefăcătorii răposați, rugăciuni către Domnul Isus, către Sfânta Fecioară Maria, către arhangheli și îngeri pentru răposați.
Recomandăm prezenta broșură atât pentru bogăția și diversitatea rugăciunilor pe care le conține, cât și pentru ajutorul pe care îl poate oferi celor care simt nevoia să se roage pentru toți răposații din purgatoriu.
Trag înainte ca măgarul din Ierusalim, care, în ziua de Florii, a fost pentru Mesia un animal de călărie regal şi paşnic. Nu ştiu mare lucru, dar ştiu că-l port pe Cristos pe spatele meu, şi sunt foarte mândru de aceasta… Eu sunt cel care îl duc, dar el este cel care mă conduce. Ştiu că mă conduce spre Împărăţia sa, unde voi fi în largul meu pentru totdeauna pe pajiști verzi.
Sergiu Cătălin Abalintoaie, după ce și-a ascult frământările interioare, care hoinăresc prin sufletul, trupul și mintea sa, în pauzele de la condus „un camion de mare tonaj”, de-a lungul si de-a latul Europei, a ales să folosească timpul liber compunând poeziile din prezentul volum, versuri care s-au ivit ca o supunere asupra nevoii creative, a inspirației de moment și a cristalizării sensului, a formei și a ritmului. Poemul urcă la suprafață ca rezultat al acestei exigențe, conținând componente diverse, precum: moralitate, dragoste, ținutul de acasă, indiferență și ură, poezie despre viață, natură, dragoste față de femeie.
Încredinţaţi Sfântului Anton necazul sau dorinţa dumneavoastră. În ziua respectivă ţineţi post şi rugaţi-vă cu lumânarea aprinsă. Orice rugăciune la Sfântul Anton este binecuvenită, cu condiţia ca nimic din ceea ce cereţi să nu fie un păcat. Prin Sfântul Anton, Dumnezeu aude glasul nostru. Din cuprins: Sfântul minunilor. Apărătorul celor prigoniţi. Medicul bolnavilor. Trisprezece zile de rugăciune ca pregătire la sărbătoarea Sfântului Anton. Imnul Sfântului Anton de Padova. Nouă zile marţi în cinstea Sfântului Anton. Rugăciuni de cerere adresate Sfântului Anton. Rugăciune în cinstea limbii miraculoase a Sfântului Anton. Rugăciune pentru timpuri de încercare.Acatistul Sfântului Anton de Padova.
Bogdan Emilian Balașcă vede în dezvoltarea personală o datorie a fiecăruia față de propria persoană, iar volumul proaspăt publicat reprezintă o excelentă pledoarie pentru nașterea unui nou drept fundamental al omului: dreptul de a te cunoaște pe tine însuți. Pentru aceasta e nevoie de un traseu, ceea ce ne este propus în aceste pagini și care, în opinia autorului, reprezintă un „RMN” vital pentru conștiința umană.
Cartea de față, după cum însuși autorul mărturisește, a pornit de la ideea că fascinația pe care continuă s-o exercite Sărăcuțul din Assisi până în ziua de azi, a plecat de la întâlnirea Evangheliei cu istoria umanității. Ceea ce diferențiază această carte de alte scrieri despre Sfântul Francisc, este explicarea concretă a contextului istoric în care a trăit Francisc și a impactului pe care l-a avut noua formă de viață pe care a propus-o în Biserica Catolică. Într-o manieră concretă și aplicată, Eloi Leclérc suprapune viața Sfântului Francisc pe evoluția societății.
O cercetare riguroasă despre Ioshua – Isus, fiul tâmplarului din Nazaret. Specialiștii în materie, studenții la teologie, dar și orice amator de a descoperi detalii noi despre cine a fost Isus potrivit documentelor, arheologiei, izvoarelor de orice tip, se vor bucura lecturând cartea de față de limpezimea ideilor, de concizia limbajului, de noutatea punctelor de vedere.
Paginile acestei cărți cuprind mărturii cutremurătoare despre Iad, Purgatoriu, Judecata lui Dumnezeu sau demoni. Așa cum se specifică în introducerea cărții, aceste pagini nu adaugă și nici nu sărăcesc Sfânta Scriptură, dar pot reprezenta un fel de „semn de carte” al lui Dumnezeu pentru societatea de azi, care nu mai crede în viața de dincolo.
Această cărticică a fost scrisă în limba latină de un călugăr, Premostratens, prin veacul al XVI-lea, căruia nu i se ştie numele. Aici ni se aduc în atenţie importanţa smereniei, modestiei, răbdării, blândeţii şi multe altele, toate spre ajutorul nostru. (Pr. Iosif Tălmăcel) Din cuprins: A imita pe Maria e de mare folos. Smerenia este temelia sfinţeniei. Modestia este podoaba omului cinstit. Blândeţea este balsamul unei vieţi sfinte. Curăţia este imbold de sfinţenie. Intenţia dreaptă este cel mai bun mijloc pentru a face binele. Credinţa este cea mai puternică întărire a omului. Înfrânarea limbii aduce linişte şi pace.Dragostea lui Dumnezeu este cea mai deplină mulţumire pentru binefacerile sale.
Prima ediţie apărută la Editura Serafica, atunci la Săbăoani, în anul 1931, cu prilejul sărbătoririi a 700 de ani de la moartea sfântului Anton de Padova (1231), vede pentru a doua oară lumina tiparului, de data aceasta la Roman, într-o ediţie revizuită sub îngrijirea pr. Daniel Romila, la o distanţă de 85 de ani.
Acest Catehism oferă copiilor informațiile necesare pentru a-l descoperi pe Isus, care vine în Sfânta Împărtășanie, la Sfânta Liturghie, prin mâinile preotului și puterea Duhului Sfânt. Prezintă principalele adevăruri de credință, rugăciunile fundamentale, explică sacramentele Botezului, Euharistiei și al Pocăinței și, bineînțeles, pregătește copiii să facă prima mărturisire a păcatelor, adică Prima Spovadă și astfel, cu vrednicie să poată primi Prima Sfântă Împărtășanie, adică Sacramentul Euharistiei.
Paginile de față reunesc două interviuri luate părintelui Anton Demeter de către fiica sa spirituală, terțiara franciscană Nadejdea Maria - Pia Rădulescu, Autobiografia și Jurnalul părintelui Anton Demeter, două scrisori pe care le-a primit de la părinții săi, informații din dosarul său păstrat în arhiva CNSAS, precum și pașii făcuți până acum de la moartea sa și până la deschiderea cauzei de beatificare. Pentru prima dată, părintele Demeter este separat de memoria colectivă a franciscanilor în zeghe și a altor martiri ai regimului comunist și i se atribuie carisma particulară (pe deplin meritată) pe care a avut-o mai ales în timpul vieții, dar și după moartea sa „în faimă de sfințenie”.
Colecția de față grupează câteva compoziții mai vechi și mai noi gândite pentru formația corală „Schola cantorum musatina”, din Roman și pentru corurile parohiale.
Lucrările sunt accesibile și funcționale liturgiei și își doresc să îmbogățească repertoriul coral la 4 voci.
Divorţaţi recăsătoriţi: practica Bisericii primare. Matei 19,3-9: Au venit la el unii farisei şi, ca să-l pună la încercare, i-au zis: "Îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia pentru orice motiv?". El le-a răspuns: "Nu aţi citit că, de la început, Creatorul i-a făcut bărbat şi femeie?" Şi a zis: "De aceea omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. El le-a spus: "Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile. De la început însă nu a fost aşa. Dar eu vă spun: Cine îşi lasă femeia, în afară de desfrânare, şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter".
Prin această operă, autorul ne introduce în istoria creştinismului antic, invitându-ne să luăm în consideraţie toate aspectele cu care acesta s-a confruntat în primele patru secole.
Sfânta Elisabeta a atins culmea onorurilor, dar şi cea din urmă stare a mizeriei omeneşti. Cu o tărie nespusă şi cu o răbdare eroică a ştiut să sufere nenorocirile neabuzând de onoruri, bogăţii, ba din contră, dispreţuindu-le spre a ajuta cu dărnicie pe săraci. Din cuprins: Naşterea Sf. Elisabeta şi copilăria ei. Căsătoria şi viaţa de familie. Zile de încercare. Rugăciunea comună. Oficiul celor 12 Tatăl Nostru. Rugăciunea de la amiază. Laudele de seară.
Această apariție editorială, dincolo de valoarea educațională, științifică și istorică, poate reprezenta un „vade mecum” atât pentru specialiști în domeniul cercetării, dar și pentru toți cei interesați de aspectele istorice ale prezenței Provinciei Franciscane „Sfântul Iosif” în Moldova. Având ca justificare spirituală îndemnul din Scrisoarea către evrei – Amintiți-vă de conducătorii voștri care v-au vorbit despre cuvântul lui Dumnezeu și, considerând împlinirea vieții lor, imitați credința lor! (Evr 13,7) – paginile de față reprezintă și o datorie morală care întregește o perioadă jubiliară, având în vedere că în 2023 s-au împlinit 125 de ani de la inaugurarea Seminarului din Hălăucești – prima structură formativă a Provinciei Fraților Minori Conventuali, și 100 de ani de la primul noviciat de la Săbăoani, iar în 2024 s-au aniversat 100 de ani de la deschiderea Seminarului Filozofico-Teologic „Sfântul Bonaventura” din Luizi-Călugăra.
Volumul este împărțit în trei capitole distincte, toate unite de un „fir roșu” continuu de-a lungul istoriei, anume fidelitatea în credință a fraților franciscani și educarea poporului în această credință.
Maica Mantuitorului, pricina bucuriei noastre. Compendiu de Mariologie
Ar trebui să nu se găsească creştin, care să nu cunoască temeinic roadele minunate ale iubirii şi părerii de rău desăvârşite; pentru că lucrul acesta este de o însemnătate nespus de mare atât pentru ceasul morţii proprii, cât şi pentru ceasul morţii altora, la care omul poate fi de faţă. Din cuprins: Ce este părerea de rău sau căinţa desăvârşită? Cum trebuie provocată părerea de rău sau căinţa desăvârşită? Ce urmări are părerea de rău sau căinţa desăvârşită? Pentru ce este aşa de însemnată, ba chiar de nelipsit părerea de rău sau căinţa desăvârşită?
La editura Serafica a apărut broșura „Tăcere și contemplație”, ediția a doua.
Într-o lume tot mai zgomotoasă, obsedată de cele mai noi și performante mijloace de comunicare, considerăm că reîntoarcerea la tăcere și contemplație ca forme intime de rugăciune, poate fi un mijloc de însănătoșire atât a vieții spirituale proprii, cât și a societății.
Paginile de față tratează două teme distincte, dar indisolubil legate între ele: meditarea Patimii Domnului nostru Isus Cristos ca manifestare desăvârșită a iubirii divine, și contemplarea lui Isus Cristos sub forma Sfintei Euharistii, ca mijloc zilnic de mântuire. Importanța acestor forme de rugăciune, tot mai des evitate în ziua de azi, este subliniată de numeroase exemple și trimiteri la viețile sfinților ori scrierile marilor învățați ai Bisericii, care au făcut din tăcerea și contemplația zilnică un mod de a fi.
Fără a exclude inițiativele personale, pentru ca această rugăciune a sufletului să nu rămână un simplu moment lipsit de substanță, broșura adună în paginile sale și câteva devoțiuni specifice, cum ar fi Litania patimilor lui Isus Cristos, Litania Preasfântului Sacrament al Euharistiei, rugăciuni pentru umilință sau scurte convorbiri cu Isus Cristos în tabernacol.
„Corupția este o boală de care omul trebuie să se vindece: boala trebuie recunoscută ca atare și pentru a putea căuta un medic și o vindecare. Poarta de ieșire a corupției este cererea iertării, căința.” (...) „Proiectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm, atât în comunitatea creștină cât și în cea civilă, este deci acela de a reformula și de a face conștientă relevanța iertării și a convertirii, în cadrul unei etici sociale, orientate către maturizarea unei noi calități civile a oamenilor”. Acestea sunt cuvintele papei Francisc, care i-a uluit pe toți, atunci când afirmase: „corupția nu poate fi iertată”. Dar atunci ce ne mai rămâne din iertarea neobosită a lui Dumnezeu? Ce urmărește Papa atunci când afirmă: „păcătoși da, corupți nu”?
Al treilea volum al proiectului editorial „Îndreptar de atitudini”, care îl are ca autor pe părintele Iacob Stolnicu și care a apărut la editura noastră, îmbină în mod fericit Jubileul Speranței cu modul concret de a veni în întâmpinarea dorinței care se află în fiecare om de a-și trăi umanitatea cât mai bine, binele traducându-se aici cu dorința de a fi cât mai aproape de Dumnezeu.
Această carte cuprinde rugăciuni precum: un sfert de oră în faţa Preasfântului Sacrament, rugăciuni pentru Papa, rugăciuni pentru a avea preoţi buni, litania patimilor lui Isus Cristos, rugăciuni la vizitarea Preasfântului Sacrament, scurte convorbiri cu Isus din Sfânta Euharistie. Din cuprins: Preasfântul Sacrament. Ai să-mi ceri ceva pentru cineva. Inimă a lui Isus. Rugăciune pentru conducătorii ţării. Invocaţii pentru a obţine preoţi sfinţi. Litania Patimilor lui Isus Cristos. Rugăciune la vizitarea Preasfântului Sacrament. Scurte convorbirii cu Isus din Sf. Euharistie.
La editura Serafica a văzut lumina tiparului volumul de poezii „Domnul cântă, vedem sunetele scrise-n aer. 40 peceți de îngeri”, autor Gina Agapie.
Cartea de rugăciuni este recomandată tuturor oamenilor care doresc să se apropie de Dumnezeu prin rugăciune: pentru cei care se roagă deja; pentru cei care nu știu să se roage; pentru cei care nu se pot ruga liber; pentru momentele de rugăciune personale sau comunitare, în familie, în diferite grupuri de rugăciune și în biserici la actele liturgice; pur și simplu pentru cei care doresc să învețe sau să revadă rugăciunile clasice sau chiar mai puțin cunoscute.
Din cuprins: Rugăciunile principale; Preasfânta Treime; Dumnezeu Tatăl; Dumnezeu Fiul; Duhul Sfânt; Preasfânta Fecioară Maria; Sfântul Iosif; cei mai cunoscuți Sfinți și îngeri; Rugăciuni pentru vindecare; Diferite binecuvântări; Sfânta Liturghie.
Mulți s-ar întreba de ce o nouă carte despre purgatoriu. Avem rugăciuni pentru ei.
Aceste pagini reprezintă, de fapt, o trecere de la purgatoriul uman la cel sufletesc.
Sfânta Ecaterina de Genova (Serafina - cum o numesc unii italieni) și-a dedicat aproape întreaga viață slujirii săracilor, după modelul sfântului Francisc de Assisi. Născută într-o familie nobilă și cu un destin dinainte stabilit de părinți, Ecaterina a cunoscut, pentru o scurtă perioadă, plăcerile lumești, plăceri care i-au devenit, mai apoi, purgatoriul lumesc în drumul cunoașterii lui Dumnezeu. Experiențele lumești și trăirile interioare, care au reprezentat un adevărat purgatoriu, s-au concretizat în aceste pagini pentru care, pe drept cuvânt învățații Bisericii au numit-o pe Ecaterina de Genova doctor al purgatoriului.
La Editura Serafica a apărut cartea „Viața de credință”, autor sfântul Leonard Murialdo, traducere Daniel Demetercă, sub îngrijirea pr. Giuseppe Fossati.
Apariția acestui opuscul este cu atât mai oportună cu cât anul viitor, pe 19 martie, se vor împlini 150 de ani de când Leonard Murialdo a înființat Congregația Sfântului Iosif (Iosefinii lui Murialdo), iar pe 30 martie se vor împlini 123 de ani de la moartea acestui sfânt atât de preocupat de soarta tinerilor nevoiași și a muncitorilor din lumea întreagă.
Deși nu este o operă originală, ci o traducere din franceză a unei cărți scrise de un preot iezuit, Sfântul Leonard Murialdo are meritul de a-i fi asigurat o unitate doctrinară și literară, ordonând materialul în jurul temei credinței și dându-i o structură precisă.
În plus, Murialdo este considerat autorul moral al acestui opuscul pentru că a adoptat pe deplin această doctrină, găsind sintetizate în ea aspecte ale propriei sale vieți interioare, în special abandonul total în fața Providenței Divine, și a contribuit masiv la popularizarea acestor idei, publicându-le în două ediții.
După cum însuși titlul sugerează, paginile acestei broșuri, aflate la a patra ediție, vorbesc despre prima și cea mai mare poruncă dată de Isus Cristos: "Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău…
" De-a lungul timpului, reflecțiile din această carte au căpătat o importanță deosebită, astfel încât în unele regiuni din Spania, cei care o citeau cu evlavie primeau o indulgență de 50 sau chiar 200 de zile, iar Sacra Congregație a Sfântului Oficiu a examinat-o și a scos-o din rândul cărților de interes local.
Cartea nu dă răspunsuri ci propune câteva sfaturi practice pentru cei care vor să trăiască o viață prin prisma primei porunci, amintind, în același timp, care este rostul vieții pământești, și încercând să fie un fin ghid spre dobândirea vieții veșnice.
În această carte de rugăciuni găsim coroniţa preasfântului sânge, litania preasfântului sânge, consacrarea la preasfântul sânge, novenă în cinstea preasfântului sânge, oferirea sângelui lui Isus pentru bolnavi, muribunzi, răposaţi, rugăciune către Regina Preasfântului Sânge. Din cuprins: Oferirea zilnică a Sângelui lui Cristos în unire cu Maria. Coroniţa Preasfântului Sânge. Litania Preasfântului Sânge. Consacrarea la Sângele lui Isus. Novena la Sângele vărsat. Rugăciune pentru bolnavi. Oferirea sângelui lui Isus pentru muribunzi. Rugăciune de mulţumire după dobândirea unui har.
Omului în viaţa aceasta îi stau în faţă două căi: una făgăduieşte plăceri şi fericire aici pe pământ, dar se sfârşeşte cu chinurile veşnice în iad. Alta, în schimb, cere lepădarea de sine şi de lumea păcătoasă şi sfârşeşte cu fericirea raiului. Pe care din acestea două mergi? Pe care merge lumea? Din cuprins: Calea fericirii. Iubirea aproapelui. Cele zece porunci. Despre păcat. Poruncile bisericeşti. Despre ispită. Cele şapte păcate şi cele şapte virtuţi de frunte.
Pagină după pagină, ajutat de mărturiile adunate cu ocazia procesului de beatificare și de documentele găsite în arhiva Securității, autorul conturează portretul medicului și preotului Martin Benedict.
Cartea de față se dorește a fi portretul unui sfânt, sau, dacă vreți, o introducere în pedagogia sfințeniei și carității practicată de părintele Alois Guanella, de-a lungul vieții sale. În paginile de față veți regăsi portretul nu al unui sfânt sedentar, ci al unui preot al străzii, însuflețit de o energie nestăvilită, după cum el însuși afirma: „Nu ne putem lăsa pe tânjală, atâta timp cât sunt săraci de ajutat!” Supranumit tatăl săracilor și al celor în suferință, Alois Guanella (1842-1915), a fost ridicat la cinstea altarelor în octombrie 2011. Pe lângă prezentarea vieții părintelui Alois această carte insistă asupra carismei guanalliene, extrem de complexe: caritatea și pedagogia sa au fost însoțite, mereu, de respectul față de persoana umană; fără a fi un teoretician sau militant pentru respectarea drepturilor omului, prin acțiunile sale a știut să redea demnitatea persoanei celor marginalizați și suferinzi, conștient că fiecare om este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dincolo de datele biografice, această carte reprezintă și o invitație, de a nu fi uitată pe un raft, ci de a trăi și răspândi carisma guanalliană în lume.
În paginile acestei broșuri se regăsesc cele mai cunoscute devoțiuni, cum ar fi Novenă la Sfânta Rita, O săptămână de rugăciuni în cinstea Sfintei Rita de Cascia, Rugăciune în suferință și altele. Meditând la viața acestei sfinte, se poate observa lesne de ce creștinii apelează la Sfânta Rita, când nu mai văd nici o cale de scăpare. Ediția a III-a, revizuită și adăugită, care a văzut lumina tiparului în 2018, cuprinde în plus Rozariul Sfintei Rita și Consfințire către Sfânta Rita.
Multe persoane trăiesc experienţa dezbinării în interiorul lor. În această carte autorul ne indică o cale ce poate duce la depăşirea acestor răni interioare şi la descoperirea plinătăţii propriei fiinţe. Din cuprins: Filozofia unului. Dezbinări demonice. Nu fac ceea ce vreau. Dezbinări în monahism. Polaritatea omului după Jung. Integrarea umbrei. A fi una, aşa cum Isus este una cu Tatăl. Răspunsul misticii. Unitatea în comunitate.
Cred că nu există persoană care să nu aibă amintiri, în afara cazurilor patologice în care acestea s-au șters. Aproape tot timpul, omul se simte invadat de ele, cu forță sau cu persuasiune, revendicându-și locul în cutiuța memoriei. Ori la încheietura sufletului cu inima. Se strecoară nevăzute și neauzite precum aerul, cotropind mintea și sufletul. Unii le alungă necurmat, mai înainte ca ele să se instaleze. Dar cei mai mulți se lasă pradă lor, pentru că ele fac parte din viață. Sunt ale noastre, nu le putem la nesfârșit ignora. Așa că e mai bine să te împrietenești cu propriile amintiri, îmbogățite cu cele ale altora, care de obicei rotunjesc viața. Și ce s-ar face omul fără amintiri? Chiar dacă unele sunt destul de șterse, de estompate. Nici măcar nu ar ști de unde vine și încotro se îndreaptă. Ar fi stingher și singur. Amintirile sunt însoțitori credincioși mergând uneori înainte, alteori, pe urmele omului. Și mai sunt și reazemul nostru, umerii pe care se sprijină istoria, care suntem noi. Nici Părintele Iosif Agiurgioaei nu face excepție. De aceea, a hotărât să le aștearnă pe hârtie, pentru a rămâne definitiv pe panoplia inimii. Amintirile au avantajul că revin, de câte ori simțim nevoia să retrăim trecutul. Dar putem avea amintiri din viitor sau pentru viitor?
Cezarina Adamescu
La editura Serafica a apărut cartea „Depășirea Dependenței de Pornografie. O soluție spirituală”, autor J. Brian Bransfield, trad. Darie Croitoriu. O apariție editorială care poate părea surprinzătoare, dar care se justifică pe deplin într-o societate sufocată de pornografie, mai ales pornografia pe internet. Preot în Arhidieceza de Philadelphia, cu doctorat în teologie morală, J. Brian Bransfield invită cititorii la parcursul spre vindecarea de pornografie pornind de la drumul pe care îl face Isus în Samaria, unde se întâlnește, la o fântână, cu o femeie samariteană. După cum susține autorul, aceste pagini nu doresc a suplini metodele terapeutice în 12 pași, deja existente, ci reprezintă mai mult un drum spiritual de depășire a durerii și vinovăției provocate de dependența de pornografie și regăsirea vieții virtuoase și a harului.
Pentru Francisc de Assisi, rugăciunea este dragostea care îl uneşte cu Domnul său şi care îl face să trăiască pentru El, este conştiinţa că este iubit de Dumnezeu, Tatăl său preamilostiv, este bucuria celui care contemplă persoana iubită. Din cuprins: Rugăciuni ale Sfântului Francisc. Rugăciune în faţa crucifixului din San Damiano. Cântecul fratelui soare. Rugăciune de laudă. Salut virtuţilor. Recunoaşterea darurilor lui Dumnezeu. Micul testament al Sf. Francisc.
Arhanghelul Mihail îşi face apariţia în anul 490 după Cristos, în provincia muntele Gargano, într-o grotă. Urmează alte apariţii şi o serie de miracole. Grota sacră a fost mereu ţinta numeroşilor credincioşi şi printre aceştia: papi (Grigore al X-lea, Ioan Paul al II-lea), sfinţi (Francisc de Assisi, Brigita, Padre Pio) şi mulţi alţii. Din cuprins: Apariţiile Sfântului Mihail Arhanghelul. Începutul novenei. Imnul bisericii la Sfântul Mihail Arhanghelul. Act de consacrare la Sfântul Mihail Arhanghelul.
Fioretti sau Florilegiul faptelor minunate ale Sfântului Francisc vol. 1
Broșura de față cuprinde cele mai importante devoțiuni către Pruncul Isus de la Praga: Novenă la Pruncul Isus de la Praga, Triduum pentru a cere un har, Coronița Pruncului Isus de la Praga, și rugăciuni diverse cum ar fi rugăciuni pentru cauze disperate, rugăciunea studentului, rugăciunea copilului, a bolnavului sau pentru ungerea cu uleiul din candela Pruncului Isus de la Praga.
La editura Serafica a văzut lumina tiparului o capodoperă a literaturii creștine - „Cum să ne deprindem a-l iubi pe Isus Cristos”, autor sfântul Alfons Maria de Liguori, traducere pr. Adrian Măgdici, OFMConv.
„Apărarea de către Bonaventura da Bagnoregio a drepturilor și primatului credinței în raport cu o rațiune ridicată la rangul de zeița-Rațiune; o zeiță-Rațiune incapabilă să înțeleagă condiția de creatură a ființei umane și, deci, să se deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății individului în interiorul orizontului voluntarist a lui Duns Scotus; Dario Antiseri
Devoțiunile către sfintele răni ale lui Isus cu rozariul milostivirii și calea crucii tradiționale.
Cartea poetei Virginia Stanciu-Butescu este structurată în trei părţi/ secţiuni distincte, adunând sub aceeaşi cupolă lirică crezul ei mistic şi, totodată, expresia univocă a unei lumi lăuntrice elegante. În prima secţiune a volumului poemele inventează o lume diferită de cea regăsită în media uzuală...
Scopul acestui Mic Catehism pentru Familie este de a-i ajuta pe creştinii care se străduiesc cu sârguinţă să „pună temelia” unei credinţe solide, pentru a nu se găsi în dificultate atunci când fiii lor mai mici sau adolescenţi îi vor întreba despre adevărurile fundamentale ale religiei pe care o trăiesc.
Miracolul înseamnă deschidere spre Infinit, semnul lui Dumnezeu care vine în ajutorul necredinței noastre. Reprezintă ritmul eternității acordat pe aspirațiile și dorințele efemere ale finității noastre. Întâlnirea cu Miracolul din Lanciano nu te poate lăsa indiferent – aici, omul însuși simte exigența unui răspuns, a unei schimbări, a unei atitudini de însușit. Ceva se mișcă în fibrele ființei, în toată profunzimea ei. A rămâne pasiv, înseamnă a-ți nega propria umanitate, propria rațiune, propriul crez. Și nu e posibil... Cineva îți vorbește, te îndeamnă, te provoacă.
În Dicționarul explicativ al Limbii Române, mortificarea e descrisă ca fiind o chinuire, torturare, cangrenă sau moarte a țesuturilor.
La o citire superficială, s-ar putea înțelege de ce acest cuvânt stârnește oarecum îngrijorare în rândul credincioșilor. Cu toate acestea, deși aceste pagini au fost scrise cu aproape 200 de ani în urmă de către cardinalul Mercier, arhiepiscop primat al Belgiei, ele rămân un punct de reper și în zilele noastre.
Nu este vorba aici de mortificare stricto sensu, ci de mortificarea creștină, definită ca „înfrânare” sau „stăpânire”. La o lectură atentă, cele cinci modalități de mortificare (a trupului; a simțurilor, închipuirii și patimilor; a minții și a voinței; ale faptelor zilnice; față de aproapele nostru) nu reprezintă altceva decât un set minim de reguli de conviețuire în societate și, mai mult decât atât, principii sănătoase de viață, la fel cum auzim, în zilele noastre, mesaje de interes public:
„Evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi”, „Consumul de alcool dăunează grav sănătății”, sau „Pentru o viață sănătoasă respectați principalele mese ale zilei”.
Clar și concis, cu exemple reale și apelând la cercetări de ultimă oră, cum ar fi bioetica sau neuroștiințele, Gregory Popcak coboară cele opt fericiri de pe munte direct în familia creștină, în contextul societății de azi - tot mai lipsită de adevărați tați creștini. Fără a se erija în interpret biblist sau terapeut de cuplu, autorul propune taților și bărbaților un mod prin care îndatoririle lor de capi ai familiei redobândesc adevărata semnificație creștină, debarasată de un cotidian fără identitate, care rezumă calitatea de tată la cea de simplu întreținător al familiei
Recomandăm această carte cititorilor care-și pot împrospăta cunoștințele despre poziția Bisericii asupra avortului. Orice creștin trebuie să fie un apărător al vieții în zilele noastre, când trăim o luptă între cultura vieții și cultura morții, așa cum spunea sfântul Papă Ioan Paul al II-lea.
Pe lângă binecunoscuta devoțiune practicată în Postul Mare, această broșură mai cuprinde și Rugăciuni către Maica Îndurerată, Coronița Sfintelor Răni ale lui Isus, sau Devoțiunea celor Cinci Răni ale lui Lui Isus.
Evlavia către Inima Prea Sfântă a lui Isus este cinstea deosebită ce o dăm acelei binecuvântate părţi a corpului lui Isus care i-a întreţinut viaţa pământească, prin bătăile sale zi de zi. Dar mai mult decât aceasta, cinstim Inima lui Isus ca locaş al dumnezeieştii sale sfinţenii, a virtuţilor sfinte care au fost practicate de această inimă, cea mai sfântă dintre toate inimile ce au existat vreodată sau pot exista. Din cuprins: Evlavia către inima lui Isus. Inima lui Isus şi Dumnezeu Tatăl. Inima lui Isus şi Sf. Fecioară Maria. Inima lui Isus şi Sfântul Iosif. Inima lui Isus şi apostolii. Inima lui Isus şi Sf. Petru. Inima lui Isus şi Magdalena. Inima lui Isus şi copiii. Inima lui Isus şi săracii. Inima lui Isus şi crucea. Inima lui Isus şi Euharistia. Inima lui Isus şi porunca sa.
Practic, cele trei meditații propuse în această broșură nu sunt altceva decât rugăciuni de la inimă la inimă. Modul intim, uman, în care sunt scrise, vocea timidă pe alocuri, plină de dragoste alteori, nu face altceva decât să prezinte cititorilor nu meditații seci și dogmatice, ci adevăruri personale revelate de dragostea către Inima Preasfântă. O broșură a cărei lecturi îl face pe cititor, fără să vrea, să se roage împreună cu autorul.
Avem bucuria să începem un nou an editorial cu un volum de excepție: „Illustrissimi. Scrisorile patriarhului”, autor Albino Luciani, traducere, note și indice Cristina Grigore. Apariția acestei ediții în limba română este cu atât mai salutară cu cât, anul acesta, autorul – viitorul papă Ioan Paul I, sau popular papa Luciani – va fi ridicat la cinstea altarelor pe 4 septembrie.
Cele 40 de scrisori adunate în acest volum, scrise pe vremea când încă era episcop și Patriarh de Veneția, se adresează familiar și cu umor unor personalități din diferite epoci, sfinți ori personaje ilustre; fiecare mesaj ascunde realități dureroase mereu valabile, pe care papa Luciani le tratează direct și onest, izbind cititorii în piept ca un berbec zidurile unei cetăți. Ba, mai mult, „Scrisorile patriarhului” au trecut testul timpului și devin, pe zi ce trece, o radiografie a unui prezent continuu, o confesiune aproape profetică ce transformă ficțiunea într-un cotidian sfâșietor de real.
Domnul nostru a venit pe pământ pentru a ne mântui în mod desăvârșit. El ne-a dăruit legea iubirii și o religie pe măsura inimilor noastre, menită să ne facă sfinți și fericiți.
Toate poruncile, sfaturile și promisiunile sale emană pace, bucurie, milostivire și iubire. Ideea că aproape fiecare dintre noi, după moarte, trebuie să petreacă o perioadă mai scurtă sau mai lungă în focul curățitor al purgatoriului pare să contrazică acest preamilostiv plan de iubire al dumnezeiescului nostru Domn. Este adevărat că suntem slabi, că greșim de multe ori și că dreptatea lui Dumnezeu este una riguroasă și exigentă, dar la fel de adevărat este și că milostivirea și dragostea lui Dumnezeu întrece lucrările sale.
Domnul nostru, totodată, ne-a dăruit belșug de haruri și putere pentru a ne izbăvi de păcat, dar și mijloace multe (și eficiente) pentru a ispăși orice păcat săvârșit. Acest ultim aspect de obicei este trecut cu vederea de majoritatea catolicilor ori, pur și simplu, nu prea este înțeles. Desigur, cei care păcătuiesc de bunăvoie și nu se străduiesc deloc să-și îndrepte greșelile, neglijând numeroasele mijloace pe care Dumnezeu le oferă oamenilor pentru a ispăși păcatul, se osândesc singuri la purgatoriu.
Rostul acestei broșuri este acela de a ne arăta cum putem evita purgatoriul, folosindu-ne de mijloacele pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziție cu atâta generozitate și, în al doilea rând, de a ne ajuta să înțelegem că aceste mijloace stau la dispoziția oricărui creștin. Examinarea atentă a acestor pagini va fi un izvor de beneficii și mângâiere pentru toți cei care le vor parcurge.
Autorul închină aceste pagini Inimii preaiubitoare a lui Isus, cerându-i să le binecuvânteze.