Devoţiunea faţă de Pruncul Isus este o tradiţie străveche. Părinţii Bisericii primare, precum Sfântul Atanasie sau Sfântul Ieronim, aveau o devoţiune specială faţă de Pruncul Isus. Sfinţi mari de mai târziu, precum Sfântul Bernard de Clairvaux, Sfânta Tereza a Pruncului Isus (Mica Floare), Sfântul Francisc de Assisi, Sfântul Anton de Padova şi Sfânta Tereza de Avila au contribuit la popularizarea acestei devoţiuni faţă de Pruncul Isus. În anii 1300, sculpturile Pruncului realizate din ceară sau lemn au crescut în popularitate. Devoţiunea faţă de Pruncul de Praga a apărut la mijlocul secolului al XVI-lea. În 1556, Maria Manriquez de Lara a Spaniei s-a căsătorit cu nobilul ceh Vratislav Perstyn. Ea a adus cu sine o statuie a Pruncului Preasfânt (care va deveni statuia Pruncului de Praga), înaltă de aproximativ 45 de centimetri pe care, în 1587, a oferit-o ca dar de nuntă fiicei ei, prinţesa Polyxena Lobkowitz.
În 1628, prinţesa Polyxena a dăruit statuia Carmelitanilor Desculţi de la biserica Preasfintei Fecioare Victorioase din Praga. În 1631, trupele suedeze au invadat Praga, şi au devastat bisericile catolice. Carmelitanii au fost forţaţi să părăsească biserica Preasfintei Fecioare Victorioase. Trupele suedeze au profanat biserica, distrugând altarul principal, şi au aruncat statuia, rupându-i braţele. În 1638, carmelitanii au putut să se întoarcă la Praga la biserica lor. Părintele Ciril a găsit statuia Pruncului Isus îngropată între ruinele bisericii. El a curăţat statuia şi a aşezat-o în oratoriul lor pentru veneraţie.
În anul 1648, Arhiepiscopul de Praga a aprobat oficial devoţiunea faţă de Pruncul Isus sub denumirea de „Pruncul de Praga”. La 4 aprilie 1655, Arhiepiscopul Josef Corta, în numele Cardinalului Harrach al III-lea, a încoronat în mod solemn statuia Pruncului de Praga, cu o coroană şi un glob. În 1741, statuia a fost aşezată într-o altă capelă, unde alături de ea au fost aşezate imaginile Preasfintei Fecioare şi a Sfântului Iosif, iar deasupra imaginile Tatălui ceresc şi a Duhului Sfânt, înfăţişând familia umană şi cea divină a lui Isus. În acel timp statuia a început de asemenea să fie împodobită cu îmbrăcăminte foarte elaborată.
De atunci, devoţiunea la Pruncul de Praga a continuat să crească, în special în Italia, Spania şi în ţările colonizate de spanioli. Devoţiunea ne inspiră la a medita la copilăria Domnului nostru şi la regalitatea sa. Broșura de față cuprinde cele mai importante devoțiuni către Pruncul Isus de la Praga: Novenă la Pruncul Isus de la Praga, Triduum pentru a cere un har, Coronița Pruncului Isus de la Praga, și rugăciuni diverse cum ar fi rugăciuni pentru cauze disperate, rugăciunea studentului, rugăciunea copilului, a bolnavului sau pentru ungerea cu uleiul din candela Pruncului Isus de la Praga.