Editura Serafica începe un nou an editorial cu un volum de excepție: „Illustrissimi. Scrisorile patriarhului”, autor Albino Luciani, traducere, note și indice de Cristina Grigore.
Apariția acestei ediții în limba română este cu atât mai salutară cu cât, anul acesta, autorul - viitorul papă Ioan Paul I, sau popular papa Luciani - va fi ridicat la cinstea altarelor pe 4 septembrie.
Cele 40 de scrisori adunate în acest volum, scrise pe vremea când încă era episcop și Patriarh de Veneția, se adresează familiar și cu umor unor personalități din diferite epoci, sfinți ori personaje ilustre; fiecare mesaj ascunde realități dureroase mereu valabile, pe care Albino Luciani le tratează direct și onest, izbind cititorii în piept ca un berbec zidurile unei cetăți.
Nu întâmplător volumul începe cu o scrisoare adresată scriitorului englez Charles Dickens, despre a cărui operă (cu puternice ancore sociale și existențiale) s-a spus că probabil este a doua cea mai publicată operă din lume, după Biblie. Făcând trimitere la nuvela O colindă de Crăciun, în care Charles Dickens descrie soarta mizerabilă a muncitorilor din societatea engleză în plin proces de industrializare, Albino Luciani deplânge soarta muncitorilor din întreaga lume, reduși, de-a lungul istoriei, la o simplă mână de lucru ieftină de o societate consumeristă și corporatistă.
Un alt dialog esențial este cel cu jurnalistul și scriitorul american Mark Twain, cunoscut peste Ocean mai ales pentru pamfletele sale. Cu un umor delicat și delicios, patriarhul de Veneția se referă la opera de căpătâi a lui Mark Twain, Aventurile lui Tom Sawyer, carte pe care autorul american s-a străduit să o promoveze ca pamflet la adresa societății din vremurile sale, dar care, contrar voinței autorului, a devenit una din cele mai cunoscute cărți pentru copii. Intuind sau cunoscând acest lucru, Albino Luciani îi propune lui Mark Twain un dialog pe tema naturii umane, obsedată de aparențe și imagine.
Remarcabilă este și scrisoarea imaginară adresată reginei Tereza a Austriei, mamă a 16 copii, model de cumpătare și conduită, scrisoare în care abordează tendințele de exagerare în moda feminină.
Savuros este și schimbul fictiv de epistole cu Sfântul Bernard de Clairvaux, pe tema prudenței în luarea deciziilor politice și sociale.
Într-o altă scrisoare, Luciani îl provoacă pe Goethe la o discuție despre estetismul din artă, propunându-i o graniță firească între virtute și obscurantism.
Nevoia omului de a avansa în ierarhia socială, uneori „călcând pe cadavre”, este tratată de Albino Luciani cu autoironie și umor fantastic într-o corespondență imaginară cu regele David.
Iubirea conjugală este subiect de dialog cu Penelope, soția legendarului Ulise, iar pe Figaro, bărbierul din Sevilla, îl provoacă la o discuție despre autenticitatea revoluțiilor culturale și sociale care au avut loc de-a lungul istoriei.
Una din cele mai înduioșătoare și profunde scrisori este adresată lui Pinocchio, pe care Luciani îl vede ca pe un adolescent normal, cu problemele specifice vârstei: nevoia de integrare într-un grup, nevoia de autonomie, prima dragoste, rătăcirea credinței.
Memorabile, pline de emoție, profunzime sunt și confesiunile epistolare către sfântul Bernardin de Siena, sfântul Francisc de Salles, sfânta Tereza de Lisieux, sfânta Tereza de Avila, Hipocrat, sfântul Luca, Walter Scott, către un pictor necunoscut sau către personaje din romane celebre ori scriitori și jurnaliști importanți din diferite epoci; fin cunoscător al naturii umane, Albino Luciani nu se teme să abordeze teme din cele mai complexe: condiția femeii în societate, corupția politică și socială, îmbătrânirea populației și marginalizarea bătrânilor, lipsa de perspective a tinerilor ieșiți de pe băncile facultății și dificultatea în a-și găsi loc de muncă, impactul devastator al progresului asupra mediului, problemele din sistemul de învățământ ori sanitar.
Volumul se încheie, previzibil sau nu, cu o scrisoare plină de emoție și modestie, adresată lui Isus, în care patriarhul de Veneția își exprimă durerea sinceră că nu poate cuprinde în scris toată măreția și iubirea ilustrului destinatar.
Iată, așadar, câteva dintre motivele pentru care aceste scrisori, redactate cu zeci de ani în urmă, au trecut testul timpului. Ba, mai mult, devin, pe zi ce trece, o radiografie a unui prezent continuu, o confesiune aproape profetică ce transformă ficțiunea într-un cotidian sfâșietor de real.
Date despre autor și volum
ALBINO LUCIANI s-a născut în 1912 la Forno di Canale (în provincia italiană Belluno), astăzi Canale d’Agordo. Hirotonit preot la 23 de ani, în decembrie 1958 a fost numit episcop al Diecezei de Vittorio Veneto, în 1969 Patriarh de Veneția și cardinal în 1973. Pe 26 august 1978 a fost ales papă și și-a ales numele Ioan Paul I. A murit subit după 33 de zile de pontificat, în urma unui infarct, în noaptea de 28 septembrie 1978. În 2002, Dieceza de Belluno a deschis procesul de beatificare și canonizare a lui Albino Luciani, care va fi beatificat pe 4 septembrie 2022 la Roma, de Sfântul Părinte.
„Illustrissimi. Scrisorile patriarhului” reprezintă o colecție de 40 de scrisori imaginare pe care Patriarhul de Veneția Albino Luciani (Ioan Paul I) le-a adresat unor personaje ilustre. Scrisorile au fost publicate, între 1971-1974, în revista franciscană italiană „Messaggero di sant’Antonio” și reunite în 1976 în volumul de față. Printre destinatarii scrisorilor, pe lângă sfinți cunoscuți, se numără scriitori, fețe regale, personaje din opere literare, figuri mitologice și istorice: Penelopa, Mark Twain, Maria Tereza a Austriei, Figaro, Pinocchio, Goldoni, Sf. Tereza a Pruncului Isus, Goethe, Chesterton, Isus etc. Cu simplitate, umor și inteligență, autorul abordează diferite teme sociale și morale, actuale și astăzi. Best seller, tradus în peste 20 de limbi, inclusiv în alfabetul Braille, pentru cititorii italieni nevăzători.
