Cheia de aur a raiului

Exerciţiile spirituale reprezintă un suport util pentru a găsi echilibrul optim între viaţa activă şi cea contemplativă, de aceea poate fi citită cu folos spiritual nu doar de teologi, preoţi, persoane consacrate, ci şi de creştinii laici doritori să-şi motiveze mai temeinic pasiunea lor pentru Cristos şi...

Pocăința, numită și spovadă, este sacramentul instituit de Isus Cristos pentru a ierta păcatele săvârșite după Botez.

Paginile de față reprezintă un ghid extrem de util atât pentru cei care vor să înceapă drumul spiritual al rugăciunii, dar util și pentru „profesioniștii” rugăciunii. Cartea este structurată în două părți bine definite și argumentate: principii de bază ale rugăciunii și elemente practice. Folosindu-se de numeroase opere ale maeștrilor spirituali ai Bisericii (Sfântul Ioan al Crucii, Sfântul Ignațiu de Loyola, Sfântul Francisc de Sales, Sfântul Ioan Maria Vianney, Sfânta Tereza din Avila, Sfânta Tereza de Lisieux, Sfântul Toma D'Aquino, dar și de autori contemporani), Vincent Jordy vorbește pe larg despre dificultățile vieții de rugăciune, răspunzând cuprinzător multor întrebări care frământă credincioșii.

Practic, cele trei meditații propuse în această broșură nu sunt altceva decât rugăciuni de la inimă la inimă. Modul intim, uman, în care sunt scrise, vocea timidă pe alocuri, plină de dragoste alteori, nu face altceva decât să prezinte cititorilor nu meditații seci și dogmatice, ci adevăruri personale revelate de dragostea către Inima Preasfântă. O broșură a cărei lecturi îl face pe cititor, fără să vrea, să se roage împreună cu autorul.

Luna Martie Dedicată Sfântului Iosif

La editura Serafica a văzut lumina tiparului cartea „Luna Martie Dedicată Sfântului Iosif", autor Tarcisio Stamare. În contextul în care anul acesta a fost declarat de către Papa Francisc Anul Sfântului Iosif, noul volum apărut reprezintă un mijloc excelent de introducere a cititorilor și cinstitorilor Sfântului Iosif în teologia și spiritualitatea sa. 

Încă de la început, autorul își face cunoscută intenția de a separa imaginea de „pioasă prezență" a sfântului Iosif în cadrul unor devoțiuni populare, de rolul crucial pe care acesta l-a avut în misterul Întrupării și Răscumpărării. Fiecare capitol reprezintă o zi din luna martie, în care cititorii sunt invitați să mediteze și să descopere adevărata figură și misiune a sfântului Iosif în istoria mântuirii, în relație cu Isus și Biserica.

Puținele amănunte pe care le oferă evangheliile cu privire la viața și rolul sfântului Iosif sunt suficiente pentru autor ca să-l plaseze, ca importanță în ordinea devoțiunilor, imediat după Isus și Sfânta Fecioară Maria, dar înaintea tuturor sfinților și patriarhilor.

Fiecare meditație este însoțită de o mărturie (din istoria cultului sfântului Iosif sau din viața sfinților care s-au remarcat și au promovat devoțiunile față de el), un fioretti (pasaj biblic ce ghidează meditația) și o iaculatorie - invocație scurtă prin care se cere ajutorul său harul lui Dumnezeu. Nu puteau lipsi din aceste pagini devoțiunile populare, cum ar fi Durerile și Bucuriile Sfântului Iosif, Litania Sfântului Iosif sau Bucură-te, Iosife.

Concluzia acestei cărți este edificatoare: deși este o prezență discretă în evanghelii, devoțiunile și cultul sfântului Iosif trebuie sa aibă o importanță demnă de cel considerat ca fiind omul apropiat cel mai mult posibil de Isus.

Frate capucin, Prospero Rivi a avut misiunea, timp de 40 de ani, de formator al tinerilor care doresc să îmbrățișeze viața franciscană. În paginile de față, autorul insistă pe recuperarea unei tradiții franciscane mai puțin cunoscute, și anume, rugăciunea mentală sau contemplativă, considerată, în trecut, una din cele mai importante forme de rugăciune în viața franciscană.

Cartea fratelui Michael Davide Semeraro, în traducerea pr. Adrian Măgdici, ne propune să trecem de la o imagine elitară a vieții consacrate, de la o societas perfecta, la una familială, a fiilor lui Dumnezeu, adunată într-un unic Duh, o profeție pentru timpurile prezente, într-un cuvânt, la o viață consacrată fericită. Autorul împărtășește gândurile și trăirile sale, pe care le-a limpezit în peste cei treizeci de ani de viață consacrată și pe care le-a adunat în cartea de față. O carte, împletită de convingeri și de provocări, ce nu ține neapărat să ne ofere soluții, ci doar „provocări”, nu certitudini, ci, mai degrabă, năzuințe. Lucruri ce ne fac să sperăm la o viață consacrată întrupată aici și acum, în spațiu și timp.

Din cuprins: Reflecţia asupra celor şapte dureri ale Mariei. Profeţia Sf. Simion. Fuga lui Isus în Egipt. Rătăcirea lui Isus în templu. Virtuţile Mariei. Umilinţa Mariei. Dragostea Mariei Faţă de Dumnezeu. Credinţa Mariei. Ascultarea Mariei. Rugăciunea Mariei. Practici de devoţiune la Mama Divină. Novenele. Postul. A face parte din Congregaţiile Mariei. Rugăciuni la Mama Lui Dumnezeu.

Am putea spune că noua apariție editorială este una „cu greutate”, întrucât autorul – doctor docent în teologie sacramentală, profesor, biblist franciscan și participant la traducerea Bibliei în limbajul actual, tratează probabil cea mai cunoscută scriere din Vechiul Testament, din mai multe perspective. În acest fel, se evită capcana în care au căzut mulți autori contemporani care s-au aplecat asupra Cântării Cântărilor, și anume aceea de a o restrânge la o simplă colecție de cântece de iubire. Tiziano Lorenzin demonstrează, în paginile de față, că această carte – emblematică pentru Vechiul Testament – are un mesaj mult mai profund decât un cântec de dragoste. În interpretarea acestei scrieri autorul folosește, cu o naturalețe care îl face să fie înțeles de profani și de autorii de gen deopotrivă, trei instrumente: observația, interpretarea și actualizarea.

Fin cunoscător al relațiilor inter-umane, Leoluca Pasqua pornește de la o realitate nefardată: încă de la Geneză, relațiile fraterne nu au fost lapte și miere, ci marcate de gelozie și violență(exemplul lui Cain și Abel), ceea ce l-a făcut pe Dumnezeu să îndrepte corectarea primordială către toată lumea, pentru că fiecare este responsabil față de aproapele. Lectura acestei cărți duce la o singură concluzie, subliniată chiar de autor: este mai bine să corectezi, pentru a face binele, decât să taci și să devii complice la rău.

La editura Serafica a apărut cartea „Depășirea Dependenței de Pornografie. O soluție spirituală”, autor J. Brian Bransfield, trad. Darie Croitoriu. O apariție editorială care poate părea surprinzătoare, dar care se justifică pe deplin într-o societate sufocată de pornografie, mai ales pornografia pe internet. Preot în Arhidieceza de Philadelphia, cu doctorat în teologie morală, J. Brian Bransfield invită cititorii la parcursul spre vindecarea de pornografie pornind de la drumul pe care îl face Isus în Samaria, unde se întâlnește, la o fântână, cu o femeie samariteană. După cum susține autorul, aceste pagini nu doresc a suplini metodele terapeutice în 12 pași, deja existente, ci reprezintă mai mult un drum spiritual de depășire a durerii și vinovăției provocate de dependența de pornografie și regăsirea vieții virtuoase și a harului.

După cum însuși autorul precizează, această nouă carte reprezintă continuarea volumului „Dezvoltare personală integrală. 7 pași psiho-spirituali”, apărut la editura noastră anul trecut. Dacă în volumul respectiv, Bogdan Emilian Balașcă propunea un traseu de dezvoltare personală compus din șapte pași pornind de la profeția lui Isaia („Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu și-i va pune numele Emanuel”), paginile de față reprezintă de fapt, finalitatea drumului parcurs în dezvoltarea personală a fiecăruia.

A prezenta astăzi publicului românesc o carte de meditaţii, dă impresia unui lucru hazardat. Dacă totuşi se face această prezentare, s-a ales din două motive. Mai întâi că avem o mulţime de tineri intelectuali, dornici de adevăr şi bine, în timp ce legitimele lor aşteptări spirituale nu sunt satisfăcute. Şi apoi pentru că Biserica şi ţara aceasta, are mai întâi lipsă de oameni integrii, care să poată fi aluatul masei, o elită de creştini. (Pr. Liviu Chinez) Din cuprins: Sfaturi premergătoare. Demnitatea creştinului. Tăria sufletului. Virtuţi necesare.

Monseniorul Francois Picaud, martor direct al manifestărilor extraordinare ale sorei Yvone-Aimee datorate stăpânirii divine: extazuri, bilocaţii, stigmate, cunoaşterea intimă a sufletelor, va scrie înainte de a muri că: esenţialul mărturiei sorei Yvonne-Aimee rezidă în răspunsul la aceste favoruri divine: umilinţă, simplitate, dreptate, speranţă în orice încercare şi caritate nemaiîntâlnită.Din cuprins: O copilărie bogată în bucurii. Yvonne, tănără fată sau puterea dragostei. Iradiere contagioasă la mănăstire.

Normele din cuprinsul paginilor de față pot fi considerate un mod de inițiere în spiritualitatea franciscană pentru cei care doresc să adopte acest stil de viață. Un manual simplu, un mod de viață, regula de urmat pentru cei care aderă la acest mod de a trăi, iar pentru ca acest mod să nu fie haotic, este necesar să fie guvernat de legi precise. Aceste norme vin să îndrume, nu să restricționeze, viața spirituală a Ordinului Franciscan Secular. Adaptate timpurilor moderne, articolele ce compun forma de viață a OFS nu fac altceva decât să ofere o îndrumare pentru cei care aleg această cale de urmat.

Shema noule Israel

Trag înainte ca măgarul din Ierusalim, care, în ziua de Florii, a fost pentru Mesia un animal de călărie regal şi paşnic. Nu ştiu mare lucru, dar ştiu că-l port pe Cristos pe spatele meu, şi sunt foarte mândru de aceasta… Eu sunt cel care îl duc, dar el este cel care mă conduce. Ştiu că mă conduce spre Împărăţia sa, unde voi fi în largul meu pentru totdeauna pe pajiști verzi.

„Dumnezeu pe urmele noastre sau noi pe urmele lui Dumnezeu?”, autor pr. Iacob Stolnicu

Acest nou volum apărut la editura „Serafica”, ar putea fi considerat de unii o anomalie și o premieră în același timp, din mai multe puncte de vedere. În primul rând anomalie, pentru că mulți s-ar întreba care mai e rostul unei cărți tipărite într-o eră digitalizată, în care rapiditatea evanghelizării depinde doar de viteza traficului de internet, iar AI (inteligența artificială) a depășit stadiul de curiozitate și îi sunt atribuite prerogative profetice ori setează trendul pentru un nou model de preot cool, la modă, care deține toate răspunsurile la frământările existenței umane.

La editura Serafica a văzut lumina tiparului (a fost reeditată) broșura „Îngerii păzitori, însoțitorii noștri cerești”.

Fără să-și propună acest lucru, paginile de față reprezintă o veritabilă pledoarie, convingătoare și emoționantă, în favoarea unei devoțiuni mai pioase și constante față de îngerii noștri păzitori.

Scrisă pe înțelesul tuturor, broșura subliniază importanța îngerilor păzitori în planul mântuirii omului, făcându-se trimitere la numeroase pasaje biblice, dar și la scrierile marilor învățați ai Bisericii romano-catolice, sau la exemplele unor sfinți care, în viața de zi cu, au avut o devoțiune specială pentru îngerii păzitori. Este subliniată atât importanța rugăciunii către propriul înger păzitor, dar și devoțiunea către toți îngerii, ca mijloc de a dobândi mai multe haruri și ajutor de la Dumnezeu.

În paginile de față sunt adunate și cele mai frecvente rugăciuni adresate acestor însoțitori divini, un subiect la modă în zilele noastre, dar insuficient înțeles.

Paginile acestei cărți propun credincioșilor un nou, dar totuși vechi mod de a fi: a deveni una cu voința lui Dumnezeu, adică de a împleti voința noastră cu voința Lui, astfel încât să nu mai existe decât o singură voință. Autorul acestor pagini, Sf. Alfons Maria de Ligouri, mare învățat al Bisericii, ne oferă și o serie de meditații folositoare în acest sens, arătându-ne că acest lucru este posibil dacă urmăm câțiva pași simpli. În primul rând trebuie sa devenim una cu voința lui Dumnezeu, acceptând împrejurările naturale (calamități, secetă, furtuni), pentru că acestea se întâmplă doar cu voia Lui. În al doilea rând, trebuie să devenim una cu stările noastre interioare, acceptând faptul că ele ne sunt date din voința Domnului. Apoi, trebuie sa acceptăm atât boala, cât și condiția noastră umană, conștienți de faptul că tot ce ni se întâmplă face parte din planul lui Dumnezeu. Concluzia este una edificatoare: să ne străduim să-l slujim pe Dumnezeu mergând pe acea cale pe care El vrea să fie slujit.

Această nouă apariție editorială semnată de părintele Iacob Stolnicu reprezintă un nou demers de a aduce cuvintele Sfintei Scripturi de la amvonul bisericesc în inimile creștinilor și Trupul euharistic al lui Cristos din tabernacol în sufletul credinciosului modern.

După „Trăsături pentru un caracter creștin” și „Dumnezeu pe urmele noastre sau noi pe urmele lui Dumnezeu?”, pr. Stolnicu revine cu un prim volum dintr-un proiect mai amplu care, în accepțiunea și definiția societății contemporane, are, în aparență, toate caracteristicile unui ghid de dezvoltare personală: „Îndreptar de atitudini”.

Cele 28 de meditații prezente în această primă parte sunt, de fapt, fragmente de viață care, golite de prezența Cuvântului lui Dumnezeu, nu sunt altceva decât un proces verbal de predare-primire a unui trup de carne, o fișă de diagnostic a unui pacient amestecată cu alte fișe de diagnostic pe care societatea îl tratează cu sedativele tehnologiei moderne și false panacee cu efect de scurtă durată. Mulți ar strâmba din nas, considerând că o carte tipărită, mai ales o carte în care se vorbește despre post, răstignire, de a căuta să faci binele chiar și când ție nu îți merge bine, o astfel de carte e un demers sortit eșecului din start, din moment ce liturghiile se transmit online, preoții fac podcasturi în care interpretează și reinterpretează Biblia. 

Apărut în colecția „Poezii” a editurii Serafica, volumul „Din întuneric la Lumină” scris de preotul Iosif Diac ar putea constitui, fără nici un hazard, un exponent important al artei naive. Pentru cei care nu cunosc încă acest termen plastic, arta naivă a apărut pe fondul civilizației tehnologice și a pierderii identității generate de producția industrială, și reprezintă o formă de afirmare a individualității. Spre deosebire de infantil sau copilăresc, în arta naivă se comunică o realitate care a trecut prin filtrul sensibil al artistului, păstrându-și farmecul și prospețimea. Temele abordare nu sunt noi; de altfel poetul Iosif Diac nu își propune acest lucru pentru că, după cum însuși mărturisește, nu știe să scrie poezie, pentru că nu știe ce este ea. Dincolo de nostalgia copilăriei, prezentă în multe din poemele sale, la cititor răzbate și durerea maturizării (pentru că orice creștere moștenește un urlet), autorul simțindu-se „legat de viață cu un fir de iarbă”.

La editura Serafica a văzut lumina tiparului volumul Meditații biblice duminicale și festive. Anul C, „Ne ardea inima când ne explica Scripturile”, autor pr. Mihai Afrențoae, OFMConv.

Anul C fiind dedicat, conform normelor bisericești, sfântului evanghelist Luca, pr. Mihai Afrențoae justifică acest demers editorial – care pentru cititorii de rând ar putea părea intimidant și academic -, prin chiar subtitlul volumului, anticipând dorința celui care citește sau care studiază Biblia, de a avea o cheie de lectură sau de o voce cu autoritate care să-l ghideze în drumul interior pe care îl presupune orice lectură a Sfintei Scripturi, astfel ca la sfârșitul lecturii, cititorii să exclame ca cei doi ucenici în drum spre Emaus, cărora li s-au deschis ochii, după cum scrie evanghelistul Luca. „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?”.

Rector și profesor la Seminarul Episcopal „Sfânta Maria a Păcii” din dieceza de Cremona, Italia, licențiat în Științe Biblice și doctor în Litere, Marco D'Agostino se dovedește a fi un rafinat cunoscător al spiritului uman, dar mai ales a psihicului unui preot. Scrisă pe un ton cald, când fratern, când părintesc, această carte are avantajul că nu impune niște norme de conduită, ci mai degrabă transformă experiența sa pastorală într-un mic ghid de „supraviețuire” a preotului în societatea modernă. Și totul cu scopul, după cum recunoaște autorul, ca preoții să poată împlini o pastorație evanghelică astfel încât să demonstreze că „Biserica nu e o țață acră, departe de lume și de realitate”.

Cinci paini si doi pesti

Mântuitorul ne învata ca, mai presus de orice, dragostea este aceea care instrumenteaza cea mai puternica comuniune omeneasca. Comuniunea înseamna mai mult decât o asociatie morala sau spirituala. Ea reprezinta o unire cu Cristos, cum este numita în limbajul liturgic, încorporarea în Biserica prin Taina Botezului. (autorul) Din cuprins: Învăţătorule unde locuieşti? Discipolul lui Isus. Comuniunea ne este dăruită. Comuniunea şi rugăciunea. Comuniunea şi convertirea. Comuniunea şi credinţa. Comuniunea şi speranţa.

Cartea pe care v-o recomandăm spre lectură, nu are ca plan principal viața sfântului Francisc ci, după cum spune titlul, istoria și toelogia experienței spirituale a sfântului, raportată la viața sa. Una din particularitățile acestei cărți este structura ingenioasă și concisă: prima parte oferă date esențiale despre izvoare și propune o cronologie sistematică a vieții lui Francisc, cu o alternanță legată de împrejurări și episoade particulare ale existenței sale. A doua parte, mai complexă și mai analitică, reia diferitele „perioade” ale vieții lui Francisc, interpretând Scrierile în ordinea corespunzătoare datării și lăsând ca vocea lui Francisc însuși să fie cea care vorbește despre propriul parcurs spiritual. A treia parte, reia pe scurt biografia sfântului, încercând să culeagă punctele esențiale ale experienței sale în dispunerea lor diacronică, pentru a ajunge la o scurtă sinteză a datelor principale obținute în urma cercetării. Fratele minor milanez, Cesare Vaiani, lucrează actualmente la Milano unde este responsabilul celor douæ Fraternități franciscane prezente în centrul orașului. Este profesor de Teologie spirituală și Istorie a spiritualității medievale din cadrul Facultății de Teologie Italia Settentrionale, respectiv, în cadrul Studiului teologic din Verona precum și în alte instituții teologice. Publicațiile sale despre viața și experiența spirituală a lui Francisc de Assisi sunt numeroase. Printre cele mai seamă sunt: La via di Francesco. Una sintesi della spiritualità francescana a partire dagli Scritti di san Francesco (Presenza di san Francesco, 41), Edizioni Biblioteca Francescana, Milano 1993; Vedere e credere. L’esperienza cristiana di Francesco d’Assisi, Glossa, Milano 2000; Teologia e Fonti francescane. Indicazioni di metodo (Presenza di san Francesco, 46), Edizioni Biblioteca Francescana, Milano 2006.

Oricine citește această carte este chemat să se întrebe cum se pregătește pentru a primi milostivirea lui Dumnezeu prin sacramentul reconcilierii, cum este sensibilitatea sa penitențială și cât de conștient este de păcatele comise.

Virtuţile umane se exprimă prin atitudini ferme, dispoziţii stabile, perfecţiuni habituale ale inteligenţei şi ale voinţei care reglează acţiunile, ordonează pasiunile şi călăuzesc conduita persoanei în conformitate cu raţiunea şi cu credinţa. Virtuos este omul care, în deplină libertate, practică binele! Din cuprins: Sprijinul nostru este Domnul. Ascultarea. Ispitele. Sf. Împărtăşanie. Duminici şi sărbători. Starea sufletească a creştinului. Speranţa creştinului. Resemnarea autentică. Scrupulele. Nelinişte şi nerăbdare. Raporturile exterioare. Influenţă dar şi discreţie. Nici ipocrizie nici risipire. Litania iubirii lui Dumnezeu. Despre virtuţi şi organismul spiritual.

Traducerea uneia dintre cele mai frumoase și mai citite cărți după Biblie: De imitatione Christi

Meditatii pentru 30 de zile. Dacă viaţa noastră nu ar fi sub protecţia Mariei, ne-am putea îndoi de stăruinţa şi mântuirea noastră. În Euharistie, Isus este Rege, şi El vrea să aibă în serviciul său servitori îndemânatici. Ei bine! Isus ne-a lăsat pe divina sa Mamă pentru a fi Mama şi modelul adoratorilor. Din cuprins: Maria Mama adoratorilor Euharistiei. Neprihănita Zămislire şi împărtăşirea. Zestrea Mariei Imaculate. Prezenterea Mariei la templu. Buna Vestire. Onorurile maternităţii divine. Maria la Betleem. Viaţa Sfintei Familii. Viaţa de adoraţie în unire cu Maria. Adoraţia acţiunii harurilor Mariei. Apostolatul Mariei. Triumful Mariei.Consacrarea către Sf. Fecioară a Sf. Sacrament.

În paginile de față, pornind de la textele Sfintei Scripturi – care nu sunt doar simple texte ci însuși Dumnezeu care vorbește omenirii -, părintele Iacob Stolnicu propune, involuntar, un exercițiu de redefinire a ființei umane în adâncul ei. Pentru că, așa cum orice formă de dezvoltare personală este goală fără Dumnezeu, a fi credincios  este doar o afirmație fără substanță dacă lipsește esența de a fi creștin. 

Există trei etape care ne duc la întâlnirea cu Dumnezeu: să mă întâlnesc cu mine însumi, a stabili un contact cu Dumnezeu, privindu-l ca pe cel care priveşte cu dragoste şi a trei fază constă în a vorbi cu Dumnezeu comunicându-i necesităţile şi presimţirile mele cele mai intime. Din această carte vom primi îndrumările necesare pentru a realiza întâlnirea cu Dumnezeu. Din cuprins: Etapele întâlnirii. Întâlnirea cu sine însuşi. Dialogul cu Dumnezeu. Tăcere în faţa lui Dumnezeu. Locurile întâlnirii. Rugăciunea reciprocă. Adoraţia.

Dumnezeu doreşte să se dăruiască în totalitate, cu nespusă ardoare, tuturor, nu numai unui mic grup de aleşi. Dumnezeu doreşte să-i invite pe toţi să fie părtaşi ai vieţii sale, ai naturii sale divine. Dumnezeu pentru aceasta s-a făcut om. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul meu şi-mi va deschide, voi intra la el, şi voi cina cu el şi el cu mine. (Ap 3,20) Din cuprins: Partea I- Drumul rugăciunii: Rugăciune în viaţa misionară. Realitatea rugăciunii în viaţa creştină. Teologia rugăciunii. Educarea pentru rugăciune. Partea II - Rugăciunea şi misiunea: Rolul rugăciunii în misiune. Prezenţa Bisericii în misiune. Rugăciunea şi promovarea umană.

Clar și concis, cu exemple reale și apelând la cercetări de ultimă oră, cum ar fi bioetica sau neuroștiințele, Gregory Popcak coboară cele opt fericiri de pe munte direct în familia creștină, în contextul societății de azi - tot mai lipsită de adevărați tați creștini. Fără a se erija în interpret biblist sau terapeut de cuplu, autorul propune taților și bărbaților un mod prin care îndatoririle lor de capi ai familiei redobândesc adevărata semnificație creștină, debarasată de un cotidian fără identitate, care rezumă calitatea de tată la cea de simplu întreținător al familiei

În textul definitoriu al volumului se subliniază că în lumea contemporană, bombardată frecvent cu senzaționalisme, adevărata comuniune, între creștini, nu se naște din schimbul nesfârșit de noutăți, de impresii și de sporovăieli călduțe, ci „atunci când ești prezent cu toată ființa ta acolo, când te ostenești să treci câteva straturi în adâncul celuilalt, să vezi dincolo de covorul de vorbe. Adevărata comuniune se realizează atunci când faptele depășesc pragul vorbelor, când gesturile concrete iau locul cuvintelor, când isprăvile țin locul promisiunilor unsuroase”.

Îndrumător spiritual prin Maria, Maica Cerească

Volumul conţine meditaţiile din timpul Exerciţiilor Spirituale ţinute de Cardinalul Carlo Maria Martini în anul 1982 unui grup de tineri, la încheierea procesului anual de cateheze. Cartea oferă cititorului posibilitatea de a intra în profunzimea propriilor alegeri de viaţă şi de a reflecta asupra vocaţiei sale. Poate fi recomandată atât tinerilor care se pregătesc pentru Sacramentul Căsătoriei cât şi acelora care doresc să-l urmeze pe Cristos-Domnul într-un stil de viaţă diferit, în viaţa consacrată sau în ministerul slujirii preoţeşti.

Aflată, la a cincea ediție, broșura apărută la editura Serafica reprezintă o pledoarie excelentă pentru împărtășirea cât mai deasă a credincioșilor. Alcătuită din fapte istorice și pilde, după cum însuși autorul spune, această carte ar fi inutilă dacă nu ar fi citită până la capăt și nu ar fi făcută cunoscută în rândurile credincioșilor. În aceste timpuri de încercare pe care le trăim, paginile de față pot reprezenta o chemare pentru toți la o viață mai evlavioasă, la o mai mare unire cu Isus din Sfânta Împărtășanie, izvorul vieții și al mângâierii.

Această apariție editorială, după cum însuși autorul precizează, nu vorbește în sens strict despre sfântul Iosif, ci este o încercare de a da niște răspunsuri la probleme extrem de actuale cu care se confruntă societatea în general și credincioșii în special, prin raportarea la evenimentele din viața sfântului Iosif.

Gândeşte-te bine

La editura Serafica a apărut broșura „Tăcere și contemplație”, ediția a doua.

Într-o lume tot mai zgomotoasă, obsedată de cele mai noi și performante mijloace de comunicare, considerăm că reîntoarcerea la tăcere și contemplație ca forme intime de rugăciune, poate fi un mijloc de însănătoșire atât a vieții spirituale proprii, cât și a societății.

Paginile de față tratează două teme distincte, dar indisolubil legate între ele: meditarea Patimii Domnului nostru Isus Cristos ca manifestare desăvârșită a iubirii divine, și contemplarea lui Isus Cristos sub forma Sfintei Euharistii, ca mijloc zilnic de mântuire. Importanța acestor forme de rugăciune, tot mai des evitate în ziua de azi, este subliniată de numeroase exemple și trimiteri la viețile sfinților ori scrierile marilor învățați ai Bisericii, care au făcut din tăcerea și contemplația zilnică un mod de a fi.

Fără a exclude inițiativele personale, pentru ca această rugăciune a sufletului să nu rămână un simplu moment lipsit de substanță, broșura adună în paginile sale și câteva devoțiuni specifice, cum ar fi Litania patimilor lui Isus Cristos, Litania Preasfântului Sacrament al Euharistiei, rugăciuni pentru umilință sau scurte convorbiri cu Isus Cristos în tabernacol.

Ce cauți?

La editura Serafica a văzut lumina tiparului o capodoperă a literaturii creștine - „Cum să ne deprindem a-l iubi pe Isus Cristos”, autor sfântul Alfons Maria de Liguori, traducere pr. Adrian Măgdici, OFMConv.

Multe persoane trăiesc experienţa dezbinării în interiorul lor. În această carte autorul ne indică o cale ce poate duce la depăşirea acestor răni interioare şi la descoperirea plinătăţii propriei fiinţe. Din cuprins: Filozofia unului. Dezbinări demonice. Nu fac ceea ce vreau. Dezbinări în monahism. Polaritatea omului după Jung. Integrarea umbrei. A fi una, aşa cum Isus este una cu Tatăl. Răspunsul misticii. Unitatea în comunitate.

Colecția „Poezii” a editurii Serafica se îmbogățește cu o nouă apariție editorială: „Călătorii (nu doar) imaginare”, autor Iosif Diac. Cu o prefață semnată de scriitorul și criticul literar Cezarina Adamescu, proaspătul volum este unul cu totul inedit. În primul rând pentru că în paginile sale, poemele sunt susținute și de fragmente de proză. extele sunt împărțite în cinci capitole: „Călătorind”, Meditații (locale), „Poeme despre satul meu”, „Din imnuri și cântări”, „Verbe. La Padova”. Și în aceste pagini, autorul își exercită dreptul la neuitare, exercițiu început în primul volum. Prima parte cuprinde poeme scrise în timpul călătoriilor și șederilor sale în străinătate (să fie vorba oare de „lacrima adânc săpată-n piept?”). Prin ochii sufletului său, cititorii pot vedea Praga, Salzburg, Cracovia, Częstochowa, Auschwitz, Viena, Roma-Campobasso, Assisi, Roman, Munții Apuseni sau Republica Moldova. Deși avem de-a face cu un autor extrem de matur, candoarea versurilor (datate și localizate) te face să-ți închipui, cumva, că sunt pietricelele pe care Hansel le aruncă în urmă pentru a găsi drumul spre casă.

Pornind de la exemplu sfântului Francisc – model desăvârșit de umilință, sărăcie și credință, autorul propune pentru cinstitorii „sărăcuțului din Assisi”, acte de devoțiune care, treptat, se transformă în acțiune, în trăire. Întrucât îi are în vedere pe cei care vor să cultive idealul franciscan, conține materiale ce, cum e și normal, reflectă spiritualitatea franciscană. În ea vom găsi, aşadar, celebrări care oglindesc diferite aspecte ale vieții franciscane, fiecare însumând elementele necesare pentru o meditație sau o rugăciune completă. Avem de-a face cu un subsidiu ce poate fi folosit atât pentru pregătirea sărbătorii Sfântului Francisc, cât şi cu ocazia întâlnirilor cu caracter franciscan sau pentru momente personale de rugăciune

Nu vom reuși să intrăm pe deplin în nesfârșitul act de iubire al Sacrificiului Euharistic fără ajutorul harului, singurul care ne poate introduce în strălucirea misterului, în schimb ni se cere disponibilitate și acceptare. Dumnezeu va înțelege limitele noastre, dar așteaptă întreaga noastră angajare, pentru a ne deschide ochii, mintea și inima, în fața acestei extraordinare experiențe religioase. (autorul) Din cuprins: Să mergem în casa Domnului. Kyrie Eleison!-Doamne miluieşte-ne! Mărire în cer lui Dumnezeu. Să ne rugăm. Ascultarea. Crezul. Rugăciunea universală. Prezentarea darurilor. Rugăciunea euharistică. Tatăl nostru. Sfânta Împărtăşanie. Merge-ţi în pace.

Oamenii rugându-se, se învrednicesc a primi ceea ce Dumnezeu mai înainte de toate veacurile a hotărât să le dea. Nu este de trebuinţă rugăciunea, zice Sfântul Toma, pentru ca Dumnezeu să ne cunoască nevoile noastre, dar pentru ca noi să înţelegem că avem nevoie de ajutorul lui, spre a dobândi cele trebuincioase pentru mântuire, şi prin aceasta să-l recunoaştem de singurul dătător al tuturor lucrurilor. Din cuprins: Despre trebuinţa rugăciunii. Despre chemarea în ajutor a sfinţilor. Valoarea rugăciunii. Puterea rugăciunii împotriva ispitelor. Condiţiile rugăciunii. Să ne rugăm cu încredere. Să ne rugăm cu statornicie. Să ne rugăm fără încetare.

Noi toți trebuie să-i urmăm pe Sfinți și să ducem o viață sfântă. Pentru a putea intra în cer, toți trebuie să ne sfințim, deoarece Dumnezeu vrea aceasta și ne-am luat noi înșine aceasta îndatorire la Sfântul Botez. (Pr. Dumitru Lucaci) Din cuprins: Mijloacele care ne conduc la desăvârşirea creştinească. Piedicile desăvârşirii creştineşti. Virtuţile morale. Virtuţile teologale.

La editura Serafica a apărut cartea „Maximilian Kolbe. Calea lăuntrică", autor Zdzilaw Josef Kijas. 

Dacă alte cărți tratează pe larg viața și moartea acestui important sfânt polonez, paginile de față reprezintă o adevărată revelație: autorul încearcă o introducere în teologia sfântului Maximilian Kolbe, pornind de la trăirea interioară a numărului 16670, care s-a oferit pe sine pentru a salva numărul 26273. Scopul cărții se confundă, de fapt, cu misiunea sfântului Maximilian Kolbe: cea de a reda oamenilor demnitatea, adică de a fi creaturi ale lui Dumnezeu, menite să trăiască în prietenie cu propriul creator, chiar dacă o ideologie trecătoare îi reduce la simple numere matricole in lagărul de la Auschwitz.

Fără a insista pe aspectele extrem de cunoscute din viața sfântului ( editorialele din publicația „Cavalerul Neprihănitei" sau fondarea Armatei Maici Domnului) l, autorul propune o lectură edificatoare a căii lăuntrice ce l-a determinat pe Maximilian Kolbe să se sacrifice, in spiritul unei vieți trăite cu sfințenie, pentrul altul, într-un spațiu și timp din care nu se putea ieși decât prin sacrificiu.

Această cărticică a fost scrisă în limba latină de un călugăr, Premostratens, prin veacul al XVI-lea, căruia nu i se ştie numele. Aici ni se aduc în atenţie importanţa smereniei, modestiei, răbdării, blândeţii şi multe altele, toate spre ajutorul nostru. (Pr. Iosif Tălmăcel) Din cuprins: A imita pe Maria e de mare folos. Smerenia este temelia sfinţeniei. Modestia este podoaba omului cinstit. Blândeţea este balsamul unei vieţi sfinte. Curăţia este imbold de sfinţenie. Intenţia dreaptă este cel mai bun mijloc pentru a face binele. Credinţa este cea mai puternică întărire a omului. Înfrânarea limbii aduce linişte şi pace.Dragostea lui Dumnezeu este cea mai deplină mulţumire pentru binefacerile sale.

Aceasta carte cuprinde texte culese din nenumaratele mesaje adresate de Sfântul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, tuturor preotilor din lume. Din cuprins: Aş vrea să vă salut unul câte unul. Angajament pentru sfinţenie. Precum corzile unei lire. Euharistia. Reconcilierea. Să proclamăm milostivirea lui Dumnezeu. Imaginea lui Cristos. Oameni ai rugăciunii. Să anunţăm Cuvântul. Puternic prin forţa lui Dumnezeu. Maria, Mama Preoţiei.

Predicator și autor a numeroase scrieri religioase, Joseph Tissot construiește, în paginile acestui volum, o veritabilă terapie psihologică a vinei păcatului, folosindu-se de scrierile Sfântului Francisc de Sales, un mare Învățat al Bisericii Romano-Catolice, supranumit și Doctorul pietății. Tissot croiește această artă de a trage folos din păcate pornind de la momentul în care în Cain, după ce-și ucide fratele, încolțește gândul: „Prea mare este vina mea pentru a obține iertare!”. Autorul este conștient că, pentru omul păcătos, cel mai mare pericol îl reprezintă vina, sentiment care îl îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și de Biserică. Practic, arta de a trage foloase din păcate este arta de reîntoarcere a păcătosului la Dumnezeu, un drum mult mai greu de parcurs decât cei care duc o viață virtuoasă prin excelență.

Forma de viață apostolică. Meditații pentru preoți și persoane consacrate - Cartea de față este o meditație profundă asupra Faptelor Apostolilor, unde citim Istoria Bisericii din primul secol creștin şi răspunsurile - cu exemple din toate perioadele istorice creștine -, care l-au determinat

Evlavia către preasfânta Inimă a lui Isus deşi e veche în Biserică, totuşi aşa cum se practică azi, este evlavia timpurilor noastre moderne şi putem zice că această evlavie s-a ridicat cu atâta putere şi splendoare, încât nu i se găseşte pereche. Astăzi ea încălzeşte inima învăţatului profesor, ca şi pe a studentului harnic, pe a oamenilor puşi la conducere, cât şi pe a celor simpli, care îşi macină viaţa în munca umilă a câmpului. (Pr. Ioan Gârleanu) Din cuprins: Clipe de reculegere pentru apostoli. Viaţă de credinţă. Viaţă de iubire. Iubire încrezătoare. Smerenie, simplicitate, lăsare cu totul în iubire. Sfinţenia. Iubirea de jertfă. Isus în Evanghelie. Isus prizonierul dragostei. Munca apostolică. Sfânta Fecioară Maria, Regina iubirii. Rugăciune de consfinţire.

Domnul nostru a venit pe pământ pentru a ne mântui în mod desăvârșit. El ne-a dăruit legea iubirii și o religie pe măsura inimilor noastre, menită să ne facă sfinți și fericiți.

Toate poruncile, sfaturile și promisiunile sale emană pace, bucurie, milostivire și iubire. Ideea că aproape fiecare dintre noi, după moarte, trebuie să petreacă o perioadă mai scurtă sau mai lungă în focul curățitor al purgatoriului pare să contrazică acest preamilostiv plan de iubire al dumnezeiescului nostru Domn. Este adevărat că suntem slabi, că greșim de multe ori și că dreptatea lui Dumnezeu este una riguroasă și exigentă, dar la fel de adevărat este și că milostivirea și dragostea lui Dumnezeu întrece lucrările sale.

Domnul nostru, totodată, ne-a dăruit belșug de haruri și putere pentru a ne izbăvi de păcat, dar și mijloace multe (și eficiente) pentru a ispăși orice păcat săvârșit. Acest ultim aspect de obicei este trecut cu vederea de majoritatea catolicilor ori, pur și simplu, nu prea este înțeles. Desigur, cei care păcătuiesc de bunăvoie și nu se străduiesc deloc să-și îndrepte greșelile, neglijând numeroasele mijloace pe care Dumnezeu le oferă oamenilor pentru a ispăși păcatul, se osândesc singuri la purgatoriu.

Rostul acestei broșuri este acela de a ne arăta cum putem evita purgatoriul, folosindu-ne de mijloacele pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziție cu atâta generozitate și, în al doilea rând, de a ne ajuta să înțelegem că aceste mijloace stau la dispoziția oricărui creștin. Examinarea atentă a acestor pagini va fi un izvor de beneficii și mângâiere pentru toți cei care le vor parcurge.

Autorul închină aceste pagini Inimii preaiubitoare a lui Isus, cerându-i să le binecuvânteze.

De mai mulți ani, Institutul Teologic Romano - Catolic Franciscan din Roman are o frumoasă tradiție, organizând, la deschiderea anului universitar, câte o manifestare culturală, de obicei un simpozion. În ultimii doi ani, aceste simpozioane au avut în prim plan tinerii, în acord cu celebrarea Sinodului Episcopilor din 2018, care a avut ca temă „Tinerii, credința, și discernământul vocațional”. Cartea de față reprezintă dorința expresă a tinerilor de a fi publicate lucrările Simpozionului Internațional al Tinerilor 2018, desfășurat la Roman pe 1 octombrie. Chiar dacă temele prezentate în cadrul simpozionului și concretizate în acest volum sunt diferite, perspectiva este una comună, având în centru aspirațiile și căutările ale tinerilor.

Omului în viaţa aceasta îi stau în faţă două căi: una făgăduieşte plăceri şi fericire aici pe pământ, dar se sfârşeşte cu chinurile veşnice în iad. Alta, în schimb, cere lepădarea de sine şi de lumea păcătoasă şi sfârşeşte cu fericirea raiului. Pe care din acestea două mergi? Pe care merge lumea? Din cuprins: Calea fericirii. Iubirea aproapelui. Cele zece porunci. Despre păcat. Poruncile bisericeşti. Despre ispită. Cele şapte păcate şi cele şapte virtuţi de frunte.