Pasărea dragostei

Referinta: Eds-2156

17,00 lei
Cu TVA

Cu „Pasărea dragostei”, Gina Agapie propune o reîntoarcere la poezia autentic religioasă, cea izvorâtă din contemplație și oblație, din adorarea divinului și neliniștea cărnii, din simplitatea și naivitatea (în sensul de sinceritate purificată) vechilor mistici și profeți care și-au mărturisit ființa în Lamentațiuni, Psalmi, sau Cântarea Cântărilor. Spre deosebire de alți autori care se lasă seduși de extaz ori de măreția creației, încercând să o versifice și astfel textele devin fotografii supraexpuse, versurile din acest volum urmăresc, fidel și constant, un filon literar ce încheagă volumul ca pe o hostie în pixidă: pregătirea banchetului euharistic prin căutarea dragostei divine pierdută în urma păcatului originar.

Cantitate

Fără exagerări și prețiozități gratuite, volumul „Pasărea dragostei”, al Ginei Agapie, reprezintă un act de curaj din mai multe puncte de vedere.

Dacă ne gândim la noțiuni de tehnică și teorie literară, trebuie să ne gândim că, astăzi, în literatura cotidiană, poezia cu formă clasică este tot mai marginalizată, împinsă pe nedrept într-o nișă greu accesibilă unui așa-zis „public larg”. În profunzimea fenomenului, această aparentă marginalizare e cât se poate de benefică pentru volumul de față, un volum fără compromisurile pe care literatura modernă le propune între lectură și consumerism. Cu o intensă activitate publicistică în domenii cât se poate de variate, Gina Agapie se prezintă în „Pasărea dragostei” ca un autor sigur pe sine și pe deplin în contact cu realitatea cotidiană, pe care nu o refuză, dar pe care o infuzează cu un misticism bine dozat, astfel încât să-i restabilească locul și rolul în planul divin al mântuirii. Siguranța versurilor, mai ales în formă clasică, este unica alternativă de supraviețuire într-un peisaj literar suprapopulat de curente new-age, cancel culture, queer, mad și feminism – adesea împins până în pânzele misandrismului; un spațiu literar suprapopulat cu texte de tip screenshot sau Insta, și autori autointitulați influenceri care abandonează cititorul onest în goana după followeri și reacții tip like sau Ador. În acest context, volumul de față pare un paradox, un sacrilegiu la adresa neconvenționalului și necondiționatului impus de societatea modernă, milenială și atât de dependentă de mijloacele și rețelele de socializare, încât obscurantismul și imitația literară au devenit un sevraj în masă.

Cu „Pasărea dragostei”, Gina Agapie propune o reîntoarcere la poezia autentic religioasă, cea izvorâtă din contemplație și oblație, din adorarea divinului și neliniștea cărnii, din simplitatea și naivitatea (în sensul de sinceritate purificată) vechilor mistici și profeți care și-au mărturisit ființa în Lamentațiuni, Psalmi, sau Cântarea Cântărilor. Spre deosebire de alți autori care se lasă seduși de extaz ori de măreția creației, încercând să o versifice și astfel textele devin fotografii supraexpuse, versurile din acest volum urmăresc, fidel și constant, un filon literar ce încheagă volumul ca pe o hostie în pixidă: pregătirea banchetului euharistic prin căutarea dragostei divine pierdută în urma păcatului originar.

La o privire de ansamblu, simbolistica e cât se poate de evidentă: cartea se deschide cu o „Cină de taină”, în care umanul se oferă cu toate imperfecțiunile sale divinului, și se încheie cu o „Catapeteasmă”, în care inima devine o broderie ce așteaptă transformarea, sfâșierea care o separă de „Sfânta Sfintelor” – dragostea divină. Între cele două momente se desfășoară o căutare aproape abrazivă – pentru că sufletul nu-l poate întâlni pe Dumnezeu altfel decât purificat de asperitățile interioare –, alternată de gesturi hasidice, acte practice care nu rezumă credința la o simplă dogmă, ci o finalizează prin mișcări autentice de acceptare a scânteii divine. De altfel, ceea ce diferențiază acest volum de alte poezii religioase sunt numeroasele trimiteri la misticismul din Vechiul Testament, ritualurile talmudice; atmosfera astfel creată nu sugerează, ci demonstrează că istoria rătăcirii poporului evreu în pustiu e rătăcirea spiritului uman în manierismul unei autoproclamate suficiențe. Ca în orice poezie religioasă, versurile din acest volum nu refuză metafora, dimpotrivă; spre deosebire de rețeta clasică a scriitorilor religioși, textele din aceste pagini îmbrățișează metafora ca mijloc de comunicare și nu ca simplu instrument literar de redare a unor imagini. Datorită acestui fapt, tentația metaforizării excesive este temperată de o rigoare literară asumată: prin ancore subtile în realitate, Gina Agapie evită căderea într-un misticism oarecum neproductiv din punct de vedere poetic, capcană în care cad mulți autori religioși ce se complac în această „răpire în extaz” pe care o poate produce revelarea iubirii divine.

Textele din acest volum sunt contemplative, dar nu statice; în fond, un banchet euharistic necesită implicare, iar prin alternanța rapidă a cadrelor descriptive cu cele de acțiune, autorul implică subtil și cititorul, provocând astfel o mișcare a spiritului, nu doar o stare. Întreaga poezie a Ginei Agapie e caracterizată de verbe de acțiune, cuvintele se curăță natural unele pe altele de sensuri echivoce, ca un vier din Vechiul Testament care are grijă de vie. Mai mult decât atât, experiența lecturii acestor pagini nu dă impresia unui autor care se lasă scris de poezie sau invers, de poezie insuficient dezvoltată și ermetică.

Împăcarea textului cu autorul duce la o viziune consistentă și clară, conștientă de faptul că poezia religioasă nu e despre inovații lingvistice și vânătoare de inedit sau dramatism. După cum ea însăși mărturisește, Gina Agape își asumă un risc enorm: „Noaptea, izvor de tainice povețe / Pun sufletul în palmă, să mă-nvețe / Și scriu numele Tău pe o hârtie – / Pâine sfințită la proscomidie.” (Pasărea dragostei). Pe de o parte, își pune sufletul în palmă. Face din el un sicomor pe care se cațără poezia ca Zaheu din mijlocul mulțimii.

Pe de altă parte, prin publicarea acestui volum, se dezgolește de această căutare în fața cititorului. Dar nu o face ostentativ sau patetic. Nici naiv sau habotnic. Într-un context literar în care poezia religioasă e privită mai mult ca o curiozitate, ca o rătăcire mistică a spiritului, Gina Agapie are curajul de a ieși din țesătura rețelelor de profetizare, și propune o formă veche de a socializa: căutarea iubirii divine din cuvânt în cuvânt și din cititor în cititor.

Emilian Valeriu Pal

Eds-2156
11 Produse

Fisa tehnica

Anul aparitiei
2022
Format
14x20 cm
ISBN
978-606-770-215-6
Nr. pagini
94
Titlul cartii
Pasărea dragostei

Referinte specifice

100 alte produse in aceeasi categorie: